Commune's appeal over mining land restitution lapsed; appellate award of 23,763 sqm becomes final

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.11.2012 pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, sub nr. x/2012, astfel cum a fost precizată la data de 08.01.2013, reclamanta Societatea Naţională a Cărbunelui SA, prin administrator judiciar A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Valea Crişului, prin primar, obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenurile în suprafaţă totală de 2.475.704,174 mp, situate în comuna Valea Crişului, jud. Covasna, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 372/21.04.2016, Tribunalul Covasna, secţia civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea.

Prin Decizia nr. 1247/Ap din 3 octombrie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins apelul reclamantei împotriva sentinţei.

Prin Decizia nr. 685/07.04.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantei împotriva acestei decizii, pe care a casat-o, trimiţând cauza în rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Prin Decizia nr. 2126/Ap/19.12.2017, pronunţată în Dosar nr. x/2012 în rejudecare, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a admis apelul reclamantei împotriva încheierii de şedinţă din 18.02.2016 şi a Sentinţei civile nr. 372/21.04.2016 pronunţate de Tribunalul Covasna, pe care le-a schimbat, în sensul că a admis cererea de reducere a onorariului formulată de reclamantă şi a stabilit onorariul definitiv al expertului B. la suma de 15.000 RON; a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta Comuna Valea Crişului să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 23.763 mp aflată în posesia sa, conform Raportului de expertiză judiciară întocmit de expert B.; a respins celelalte pretenţii ale reclamantei; a obligat pârâta la plata sumei de 150 RON, cheltuieli parţiale de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, neîncadrat în drept, pârâta Comuna Valea Crişului, arătând că întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei s-a făcut în baza unui titlu valabil, respectiv Ordinul Prefectului judeţului Covasna nr. 26/2006, sens în care Încheierea de întabulare nr. x/2006 nu poate fi anulată decât cu anularea, în prealabil, a titlului de proprietate.

A mai arătat recurenta-pârâtă că în cauză nu a fost respectat termenul legal pentru depunerea plângerii împotriva încheierii nr. x/2006, respectiv 15 zile de la aducerea la cunoştinţă a acesteia şi că semnarea proceselor-verbale de delimitare a incintelor aflate în administrarea Exploatării Miniere Căpeni au fost întocmite în vederea delimitării incintelor, iar nu în vederea stabilirii vreunui drept de proprietate în favoarea SNC Ploieşti SA, terenurile fiind în trecut proprietatea locuitorilor comunei Valea Crişului, expropriaţi în regimul comunist pentru înfiinţarea unei cariere de exploatare a lignitului.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de pârâta Comuna Valea Crişului împotriva Deciziei nr. 2126/Ap/19.12.2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 02.03.2018, judecata cauzei fiind suspendată la data de 26.04.2018, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care nici una din părţi nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. la data de 06.05.2019, părţile fiind legal citate pentru termenul din 12.06.2019.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 26.04.2018, şi până la data repunerii pe rol din oficiu, şi anume, 06.05.2019, nici una din părţi nu a întrerupt cursul suspendării, lăsând în nelucrare recursul.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta Comuna Valea Crişului, prin primar împotriva Deciziei nr. 2126/Ap din 19 decembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - GV