Territorial Jurisdiction Conflict Resolved by Prioritizing Effective Residence over Registered Address for Civil Proceedings

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 august 2018 pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să fie obligată pârâta să-i restituie sumele de bani folosite pentru achitarea îmbunătăţirilor efectuate de reclamantă la apartamentul nr. x situat în Bucureşti, str. x, proprietatea pârâtei, conform actului de partaj voluntar încheiat între părţi în calitate de fraţi, respectiv 10.000 euro, un euro fiind evaluat conform BNR la 4.6537 RON/1 euro, suma bonificată în euro fiind echivalentă în RON la 46.537,00 RON la data introducerii acţiunii.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 148 şi următoarele C. proc. civ., art. 194, art. 1349, art. 1350, art. 1381, art. 1386, art. 1516 şi următoarele C. civ.

La data de 2 noiembrie 2018, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Vălenii de Munte.

Prin Sentinţa civilă nr. 103 din data de 28 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Vălenii de Munte a admis excepţia teritorială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Vălenii de Munte a dat eficienţă dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut că, din copia actului de identitate al pârâtei, rezultă că aceasta are domiciliul în Bucureşti, str. x.

Cauza a fost înregistrată, sub acelaşi număr de dosar, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 28 februarie 2019.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 3274 din data de 4 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă

Pentru a dispune declinarea competenţei de soluţionare a pricinii, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut că pentru stabilirea competenţei teritoriale interesează locuinţa efectivă a pârâtei.

Astfel, a constatat că adresa din cartea de identitate vizează un imobil care a fost vândut şi unde pârâta nu mai locuieşte conform propriilor declaraţii, iar din corespondenţa purtată între părţi rezultă că aceasta îşi declară domiciliul în comuna D., sat E., judeţul Prahova, precum şi că această corespondenţă a fost primită pârâtă la respectiva adresă.

Asupra prezentului conflict negativ de competenţă, cu a cărui soluţionare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că, în speţă, Judecătoria Vălenii de Munte şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii.

Ambele instanţe aflate în conflict au stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în raport de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de împrejurarea că Judecătoria Vălenii de Munte s-a raportat la domiciliul menţionat în cartea de identitate a părţii, în timp ce Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a avut în vedere domiciliul de fapt al pârâtei, respectiv locuinţa efectivă a acesteia.

Înalta Curte reţine că, având în vedere obiectul demersului judiciar cu care reclamanta A. a învestit instanţa de judecată, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte, astfel cum au reţinut şi cele două instanţe aflate în conflict, în raport de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În speţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că pârâta B. domiciliază în comuna D., sat E., judeţul Prahova, iar cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei la adresa indicată, fiind primită personal de către aceasta la data de 9 octombrie 2018, aşa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la fila nr. x din acelaşi dosar.

Potrivit susţinerilor pârâtei din întâmpinarea depusă în cauză, precum şi din înscrisurile ataşate acesteia, rezultă că imobilul situat la adresa de domiciliu menţionată în cartea de identitate a pârâtei a fost înstrăinat de către aceasta la data de 7 noiembrie 2017, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 7 noiembrie 2017 de Biroul individual notarial C., menţionându-se că transmiterea proprietăţii cu toate atributele sale şi predarea apartamentului are loc la data autentificării contractului.

Totodată, la termenul de judecată din data de 4 aprilie 2019, la solicitarea instanţei (Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti) de a preciza dacă pârâta are acordul de a locui la adresa indicată în cartea de identitate sau de a-şi menţine domiciliul la imobilul înstrăinat, avocatul ales al pârâtei a învederat că pârâta are acordul pentru menţinerea domiciliului la adresa imobilului înstrăinat, însă nu a precizat dacă aceasta are şi acordul de a locui la respectiva adresă.

De asemenea, deşi avocatul pârâtei a susţinut că aceasta nu are domiciliul permanent în comuna D., sat E., judeţul Prahova, pârâta nu a indicat vreo altă adresă la care locuieşte efectiv, iar domiciliul procesual ales prezintă importanţă doar pentru comunicarea actelor de procedură, fiind lipsit de relevanţă în stabilirea instanţei competente să soluţioneze pricina.

De altfel, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Vălenii de Munte în considerarea domiciliului menţionat în cartea sa de identitate, însă nu a susţinut niciodată că locuieşte efectiv la respectiva adresă.

În aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa menţionată în cartea de identitate, ci adresa unde acesta locuieşte efectiv, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului lor la apărare.

Prin urmare, în raport de cele anterior reţinute, ce rezultă din susţinerile părţilor şi din actele depuse la dosar, Înalta Curte reţine că domiciliul de fapt al pârâtei B. este în comuna D., sat E., judeţul Prahova şi, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - GV