Shareholders' ownership claim over dissolved company's property assigned to Vrancea insolvency court

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Vrancea, secţia II-a civilă, contencios administrativ Fiscal şi Comercial, la data de 05.11.2018, reclamanţii A. şi B. au formulat, în contradictoriu cu ORC de pe lângă Tribunalul Vrancea, o acţiune în constatare, solicitând ca, pe baza probelor administrate în cauză, să se constate că la data radierii din Registrul Comerţului a SC C. SRL, a operat transmiterea de drept către reclamanţi, în calitate de asociaţi ai societăţii, a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Eforie Sud-oral Eforie, str. x, compus din construcţie (fundaţie şi elevaţie şi subsol teren în suprafaţă de 600 mp).

În drept şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 176 lit. c) din Legea 82/2014, art. 35 din C. proc. civ., art. 194 din C. proc. civ.

Prin Sentinţa nr. 2 din data de 21 ianuarie 2019, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, şi de contencios administrativ Fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Vrancea, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În motivare, a reţinut că reclamanţii au promovat o acţiune al cărui obiect este constatarea dreptului lor de proprietate asupra unui imobil, acţiune pe care au întemeiat-o pe dispoziţiile art. 35 din C. proc. civ.

Instanţa a reţinut incidenţa în cauză a art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este imobilul".

În speţă, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare depus la dosarul cauzei, imobilul asupra căruia se poartă litigiul se află situat în oraşul Eforie în raza de competenţă a Judecătoriei Constanţa. Pe de altă parte, imobilul a fost înscris în Cartea funciară nr. x -C1 Eforie, având ca titular al dreptului de proprietate pe SC C. SRL.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă, a pronunţat Sentinţa nr. 3.087 din data de 19 martie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale şi excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, şi de contencios administrativ şi Fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Constanţa, şi Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, şi de contencios administrativ şi Fiscal, a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a dispus trimiterea dosarului, spre soluţionarea pe calea regulatorului de competenţă a prezentului conflict negativ de competenţă, către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, a reţinut că temeiul de drept al acţiunii este art. 176 din Legea nr. 85/2014, care stipulează trei situaţii juridice care pot fi soluţionate de judecătorul sindic prin sentinţă, astfel încât nu se poate aprecia că această cerere ar fi de competenţa Judecătoriei.

Faptul că reclamanţii au indicat şi dispoziţiile art. din 35 din C. proc. civ., în motivarea cererii, nu poate înlătura competenţa de ordine publică stabilită prin dispoziţiile normative mai sus arătate.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, reţine următoarele:

Potrivit art. 35 din C. proc. civ., "Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege."

Conform art. 125 din C. proc. civ., "În cererile pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului".

În cauză, cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea transmisiunii dreptului de proprietate al imobilului mobilului situat în Eforie Sud-oral Eforie str. x, din patrimoniul SC C. SRL, către reclamanţi, ca urmare a radierii din Registrul Comerţului a respectivei societăţi.

Problema care se pune în speţă este dacă împrejurarea că societatea în cauză a fost radiată atrage competenţa specială a judecătorului sindic, faţă de prevederile Legii nr. 85/2014.

Astfel, art. 41 alin. (1) din acest act normativ, arată că "Toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia apelului, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege".

Art. 176 alin. (1) pct. c) din acelaşi act normativ, prevede că " Dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat: … c) dacă după acoperirea tuturor creanţelor, închiderea procedurii şi radierea debitorului din registrele în care acesta a fost înmatriculat, au fost identificate bunuri în patrimoniu care nu au fost cunoscute în timpul procedurii de insolvenţă, acestea vor intra de drept în patrimoniul asociaţilor".

Aşadar, în situaţia în care, după radierea debitorului sunt identificate bunuri în patrimoniu, care nu au fost cunoscute anterior, acestea intră de drept în patrimoniul asociaţilor.

Art. 41 din Legea nr. 85/2014, care determină competenţa specială a Tribunalului, Complete specializate, este poziţionat în Titlul II Procedura insolvenţei, Capitolul I Dispoziţii comune, Secţiunea 1 Aspecte generale, iar art. 176 se află în acelaşi capitol, la Secţiunea a 9-a Închiderea procedurii.

Înalta Curte, reţine, din structura legii speciale care determină procedura judecării cauzelor ce se referă la insolvenţă, că instanţa competentă să soluţioneze cauzele care se referă la aspecte privind bunuri în patrimoniul societăţilor ce au fost deja radiate, este cea prevăzută la art. 41 alin. (1) pct. c) din lege.

Aşadar, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii pendinte se va stabili în favoarea Tribunalului Vrancea, completul specializat în insolvenţă, care a pronunţat Sentinţa comercială nr. 368/2011, prin care a fost radiată societatea în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2019.

GGC - OB