Appeal against abatement annulled for late filing and lack of motivation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal declared by the plaintiff against the Court of Appeal's decision, leaving the lower court’s judgment confirming the case's abatement in force, with no further recourse available. The dispute concerned a civil proceeding where the Court of Appeal had declared the plaintiff's appeal abated because the case remained inactive for over six months after suspension, rejecting the plaintiff's claim that medical issues justified the delay. The High Court found the appeal inadmissible on three grounds: failure to pay the required judicial stamp tax within the specified timeframe, late filing due to transmission after working hours which exceeded the statutory deadline, and lack of proper motivation as it failed to specifically critique the abatement finding. The decisive legal basis comprised Articles 185 and 421(2) of the Civil Procedure Code regarding the imperative nature of appeal deadlines and competence, Article 489(1) concerning the nullity of unmotivated appeals, and Article 24(2) of Emergency Government Ordinance No. 80/2013 regarding stamp duties.
Legislator headnote
AI generatedart. 416 din C. proc. civ, art. 9 din Legea nr. 230/2007, art. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 421 alin. (2) din C. proc. civ, art. 181 din C. proc. civ; Appeal against abatement annulled for late filing and lack of motivation: Potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 559 R din 8 noiembrie 2018, a constatat perimat recursul declarat de reclamanta A., împotriva Deciziei nr. 1.785A, din 6 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Asociaţia de B., şi intimaţii - reclamanţi C., D., E., F., G., H., I., J. şi K.
S-a reţinut, prin prisma art. 416 din C. proc. civ., că în speţă, judecata cauzei s-a suspendat la 15 februarie 2018, pentru lipsa părţilor, dată de la care dosarul a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni.
Nu au fost primite susţinerile recurentei referitoare la existenţa unor afecţiuni medicale care justifică nelucrarea cauzei, în lipsa legăturii de cauzalitate, în condiţiile în care singurul act medical depus a dovedit internarea părţii în perioada 19 martie 2018 - 27 martie 2018, ulterior suspendării judecăţii.
Prin încheierea din 15 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis sesizarea din oficiu şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul Deciziei civile nr. 559 R/2018 referitoare la calea de atac care poate fi exercitată împotriva acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.
A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, lipsa calităţii de reprezentant, lipsa calităţii legale şi lipsa de interes a preşedintelui Asociaţiei de proprietari, care nu îndeplineşte condiţiile art. 9 din Legea nr. 230/2007.
În continuare, recurenta a reliefat o serie de aspecte de fond, referitoare la listele de întreţinere şi cheltuieli.
A solicitat repunerea cauzei pe rol şi continuarea procesului, întrucât în perioada februarie 2018 - octombrie 2018, datorită unor afecţini medicale, a fost sub tratament.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, potrivit rezoluţiei din 17 decembrie 2018, la comunicarea recursului către intimati şi la înştiinţarea recurentei asupra obligaţiei achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.
În cauză s-au înregistrat întâmpinările formulate de intimaţii J., la 30 ianuarie 2019, precum şi K. şi E., la 31 ianuarie 2019, prin care s-a solicitat admiterea excepţiei nulităţii, iar în subsidiar, respingerea recursului.
La 11 februarie 2019, s-a înregistrat răspunsul la întâmpinări formulat de recurentă, iar la data de 5 martie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la 5 martie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.
Prin punctele de vedere la raport depuse de intimaţii E., J. şi K., înregistrate la 18 martie 2019, s-a solicitat respingerea recursului, ca tardiv declarat, iar în subsidiar, să se constate că nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond, fiind nemotivat.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluţia din 12 aprilie 2019, s-a stabilit termen la 29 mai 2019, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Analizând recursul, Înalta Curte, constată următoarele:
Potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Cum în speţă, decizia atacată este pronunţată de curtea de apel, instanţa competentă în soluţionarea recursului este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cauză, se constată că deşi citată, sub sancţiunea anulării cererii, cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, recurenta nu a dat curs solicitării instanţei.
Totodată, se constată că Decizia civilă nr. 559 R, a fost pronunţată la 8 noiembrie 2018, iar recursul a fost transmis prin e-mail la 3 decembrie 2018, la ora 16:26, după terminarea programului de lucru, fiind înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, la 4 decembrie 2018, cu depăşirea termenului procedural, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 din C. proc. civ., şi care se împlinea la 14 noiembrie 2018.
Conform art. 185 din C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.
Se reţin şi dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ., referitoare la legalitatea căii de atac.
Se observă şi reglementarea cuprinsă la art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., care stipulează în sensul că « recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3) », care se referă la motivele de ordine publică.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat intervine sancţiunea nulităţii căii de atac astfel exercitată.
Or, în cauză, se observă că prin demersul judiciar promovat de recurentă se invocă o serie de excepţii, precum şi aspecte de fond, prin care nu se critică în niciun fel constatarea curţii de apel referitoare la perimare, fiind reluată singura susţinere generică privind faptul că s-a aflat sub tratament medical asupra căreia instanţa de apel s-a pronunţat în sensul că nu poate fi primită.
Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 421 alin. (2) şi art. 486 alin. (1) lit. d) alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ., se va anula calea de atac, pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A., împotriva Deciziei nr. 559 R, din 8 noiembrie 2018 (îndreptată prin încheierea din 15 noiembrie 2018) a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2019.
GGC - OB