Conflict of jurisdiction in forced execution: inapplicability of judicial impartiality rules to non-contentious proceedings

Prin cererea înregistrată la data de 19 martie 2019, pe rolul Judecătoriei Constanţa, A., executor judecătoresc, a solicitat încuviinţarea executării silite în cazul cererii de intervenţie formulată la data de 12 martie 2019, de creditoarea B., în Dosarul de executare nr. x/2019 împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 12.516 din 28 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare.

Prin Sentinţa nr. 3.475 din 26 martie 2019, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de prevederile art. 127 din C. proc. civ., că creditoarea-intervenientă are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Constanţa.

Judecătoria Feteşti, prin Încheierea nr. 720 din 11 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii necontencioase cu obiect încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Constanţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă. A suspendat judecata până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în conformitate cu prevederile art. 134 din C. proc. civ.

S-a reţinut, în esenţă, că norma cuprinsă la art. 127 din C. proc. civ., fiind una derogatorie de la dreptul comun privind competenţa teritorială este de strictă interpretare şi aplicare, iar în speţă părţile nu au solicitat judecata cauzei la Judecătoria Feteşti, astfel cum prevede textul de lege, precum şi faptul că cererea este una necontencioasă.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte, reţine următoarele:

Acţiunea ce face obiectul învestirii instanţei este o cerere de încuviinţare a executării silite, formulată de executorul judecătoresc A., la cererea creditoarei B., împotriva debitorului C.

Se observă că instanţa competentă a soluţiona cauza potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv Judecătoria Constanţa, şi-a declinat competenţa în considerarea dispoziţiilor art. 127 din cod, şi a calităţii creditoarei de judecător în cadrul instanţei.

Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În speţă, însă nu se pune problema incidenţei acestui text de lege. Astfel, obiectul acţiunii cu care a fost învestită instanţa este o cerere de încuviinţare a executării silite, care se judecă în procedură necontencioasă.

Potrivit art. 527 din C. proc. civ., sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Art. 666 din C. proc. civ., care reglementează soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, stipulează în sensul că debitorul nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică şi nu poate ataca încheierea.

Ca atare, încuviinţarea executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, pentru a căror soluţionare, deşi este nevoie de intervenţia instanţei, nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Or, în aceste circumstanţe, art. 127 C. proc. civ., nu-şi găseşte aplicabilitate în cauză, nefiind întrunită condiţia pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

Pentru aceste motive, constatându-se greşita dezînvestire a Judecătoriei Constanţa, va fi stabilită competenţa de soluţionare în favoarea acestei instanţe, în acord cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2019.

GGC - OB