Whether administrative directorship of a public school constitutes a didactic function under the anti-incompatibility exception for public servants

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x din 29 noiembrie 2016, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea acestui act administrativ şi constatarea că în perioada 1 septembrie 2009 - 31 august 2012 nu există elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 76 din 10 aprilie 2017, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta A. solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinţei recurate în sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulată.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamanta recurentă a susţinut următoarele:

În esenţă, instanţa a reţinut ca deţinerea simultană de către recurenta - reclamantă a funcţiei publice în cadrul Direcţiei de Sănătate publică Buzău şi a calităţii de director al Şcolii Postliceale Sanitare Buzău încalcă regimul incompatibilităţilor, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, conform cu care "Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice."

Instanţa analizând dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 care prevăd că "Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar artistice", opinează ca sintagma "funcţii în domeniul didactic", echivalează cu funcţiile didactice, ceea ce presupune o interpretare eronată a textului de lege, în condiţiile în care în sistemul de învăţământ public exista conform Legii nr. 1/2011 funcţii didactice (art. 247), funcţii didactice auxiliare (art. 249) şi funcţii de conducere (art. 256), legiuitorul nefăcând nicio distincţie în acest sens, în condiţiile în care, la momentul apariţiei Legii nr. 161/2003, era în vigoare Legea nr. 84/1997, ale cărei dispoziţii făceau distincţia între funcţiile didactice, posturi didactice, personal didactic, personal didactic auxiliar şi funcţii de conducere în domeniul didactic.

Recurenta reclamantă a ocupat postul de profesor la Scoală Postliceală Sanitară din anul 2000, iar conform deciziilor anuale ale Inspectorului Şcolar General din cadrul ISJ Buzău privind numirea în interesul învăţământului în funcţia de director, a exercitat funcţia contractuală de director acestei instituţii de învăţământ, între cele două entităţi neexistând relaţii de subordonare sau coordonare din punct de vedere juridic, administrativ sau de alta natură.

Conform adeverinţei nr. x din 25 octombrie 2016 emisă de Şcoala Postliceală Sanitară Buzău şi a Adeverinţei nr. x din 20 octombrie 2016 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău, unitatea de învăţământ nu a beneficiat în perioada 2009 - 2012 de finanţare publică, având drept unica sursă de finanţare veniturile proprii, formate din taxele de şcolarizare percepute elevilor.

Din analiza dispoziţiilor normative incidente se poate observa că ocuparea postului din cadrul Scolii Sanitare s-a dispus prin detaşare în interesul învăţământului, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. c) şi art. 14 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prin decizie a Inspectorului Şcolar General, spre deosebire de ocuparea posturilor de Director şi Director adjunct, numiţi prin Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, la propunerea Inspectorului Şcolar General, în urma câştigării concursului desfăşurat pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, cu avizul consultativ al consiliului de administraţie, procedura prevăzută de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Raportul de evaluare invocă dispoziţii ale Legii nr. 1/2011, însă conform Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3753/2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii, emis conform Hotărârii Guvernului nr. 81/2010, "până la elaborarea metodologiilor pentru punerea în aplicare a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, în învăţământul preuniversitar se aplică dispoziţiile privind organizarea, funcţionarea sistemului de învăţământ aflate sau intrate în vigoare la începutul şi pe parcursul anului şcolar 2010 - 2011" (art. 1 din Ordin), fiind astfel aplicabile dispoziţiile Legii nr. 84/1995.

Din analiza legislaţiei aplicabile rezulta fără de tăgada ca legiuitorul, prin excepţia prevăzuta de dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a înţeles sa permită funcţionarului public să ocupe o funcţie în domeniul didactic, inclusiv funcţia de conducător (director) al unei unităţi de învăţământ.

Prin analogie cu situaţia analizată în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, concretizată în Decizia nr. 1515 din 25 martie 2014, pronunţată în dosar nr. x/2014, în care s-a apreciat că funcţia de rector deţinută de doamna deputat B. este o funcţie în domeniul didactic, se consideră că şi calitatea de director al Direcţiei de Sănătate Publică Buzău nu este incompatibilă cu funcţia de director al Şcolii Sanitare Buzău, instituţie de învăţământ preuniversitar.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare intimata pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului reclamantei, apreciind că hotărârea instanţei de fond prin care s-a constatat că reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind astfel validat raportul de evaluare întocmit în cauză, este pronunţată cu interpretarea şi aplicarea temeinică a normelor de drept material aplicabile în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul reclamantei este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulată de reclamanta A. având ca obiect anularea raportul de evaluare nr. x din 29 noiembrie 2016 emis de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate prin care s-a reţinut că reclamanta în perioada 1 septembrie 2009 - 31 august 2012 s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut calitatea de funcţionar public în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Buzău simultan cu cea de director al Şcolii Postliceale Sanitare Buzău, astfel că au fost încălcate prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) din Secţiunea a V-a a Legii nr. 161/2003.

Instanţa de fond a respins a acţiunea reclamantei în considerarea faptului că reclamanta în calitate de funcţionar public a ocupat o funcţie de conducere într-o unitate de învăţământ, instituţie publică în accepţiunea legii, apreciind că această din urmă funcţie nu se circumscrie noţiunii de funcţie în domeniul didactic, sintagmă utilizată de legiuitor în excepţiile instituite prin art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Soluţia primei instanţe este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă şi temeinică a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Procedând la propria evaluare, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, instanţa de control judiciar reţine că starea de fapt constatată de Agenţia Naţională de Integritate prin raportul de evaluare contestat în prezenta cauză şi validată de instanţa de fond nu este contestată, fiind fără dubiu că reclamanta în perioada 1 septembrie 2009 - 31 august 2012 a deţinut calitatea de funcţionar public în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Buzău simultan cu cea de director al Şcolii Postliceale Sanitare Buzău, astfel că în discuţie rămâne interpretarea normelor de drept aplicabile în cauză.

Potrivit art. 94 din Legea nr. 161/2003 "Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii publice sau calităţi decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.

(2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice; (...)"

Reclamanta în calitate de funcţionar public în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Buzău îi era interzis, pentru a nu se afla în stare de incompatibilitate, să deţină funcţii sau să desfăşoare activităţi specifice, remunerate sau nu, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice din aparatul administrativ organizat de Statul Român.

Aşa cum just a reţinut judecătorul fondului, în raport de dispoziţiilor Legii nr. 84/1995, cât şi ale Legii nr. 1/2001, învăţământul de stat este un serviciu public, astfel că unităţile de învăţământ care îl prestează sunt, din punct de vedere administrativ, instituţii publice.

Şcoala Postliceală Sanitară Buzău este parte a sistemului naţional de învăţământ, fiind în consecinţă o instituţie publică, indiferent de forma de finanţare a acesteia, din venituri bugetare sau extrabugetare, respectiv contribuţiile cursanţilor. De altfel, în sistemul naţional de învăţământ intră şi unităţile de învăţământ particulare, sub rezerva acreditării sau autorizării, astfel că distincţie invocată de reclamantă referitoare la modul de finanţare a unităţii de învăţământ în discuţie nu prezintă relevanţă pentru caracterizarea acesteia ca instituţie publică în sensul normei anterior evocate.

Pe de altă parte, potrivit art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 "Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar - artistice."

Reclamanta pretinde în criticile adresate instanţei de control judiciar că prin sintagma funcţii sau activităţi în domeniul didactic se înţeleg şi funcţiile de conducere din unităţile de învăţământ.

Contrar celor afirmate de reclamantă, instanţa de control judiciar apreciază că prin sintagma funcţii sau activităţi în domeniul didactic legiuitorul a avut în vedere numai exerciţiul acelei componente a pedagogiei care se ocupă cu metodele şi principiile predării materiilor de învăţământ, fiind vizate exclusiv funcţiile didactice şi cele didactice auxiliare în sensul art. 5 şi 6 din Statutul personalului didactic aprobat prin Legea nr. 127/1998, precum şi a art. 247 şi 249 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2001, fiind aşadar excluse din această noţiune funcţiile de conducere administrativă a unităţilor de învăţământ.

Pe de altă parte, prin norma prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, legiuitorul a înţeles să instituie o excepţie de la regimul incompatibilităţilor, excepţie care este de strictă aplicare şi interpretare. Recurgând la o interpretare restrictivă corespunzătoare se deduce că s-a înţeles a se deroga numai în cazul prestării efective a activităţii didactice, al cercetării ştiinţifice sau al creaţiei literar - artistice, fiind aşadar excluse funcţiile de conducere din domeniile exceptate, funcţii cu valenţe exclusiv manageriale, incompatibile aşadar cu raţiunea avută de legiuitor la instituirea acestei excepţii.

În concluzie, în cauză sunt îndeplinite condiţiile stării de incompatibilitate în persoana reclamantei, conform art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, şi atragerii răspunderii administrative sub acest aspect, astfel că raportul de evaluare care consacră o atare stare de fapt şi de drept este legal întocmit şi emis, iar hotărârea instanţei de fond care-l validează este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 76 din 10 aprilie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - MM