Suspended enforcement of EU fund recovery decision rejected for lack of serious doubt on legality in interim proceedings

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la data de 25 noiembrie 2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale OIPSI, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 5771 din 28.07.2016 emisă de Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale OIPSI privind proiectul cod SMIS 46784 "Facilitarea accesului la formarea profesională prin implementarea unei platforme de e-learning în cadrul A." şi a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.02.2016, până la pronunţarea instanţei de fond.

Soluţia primei instanţe

Prin încheierea din data de 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 5771 din 28.07.2016 emisă de Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale OIPSI privind proiectul cod SMIS 46784 "Facilitarea accesului la formarea profesională prin implementarea unei platforme de e-learning în cadrul A."şi a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.02.2016, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale OIPSI şi a dispus din oficiu restituirea cauţiunii în cuantum de 20.000 RON, consemnată cu Recipisa nr. x din 5.01.2017.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de suspendare.

Consideră recurenta că fără a intra în fondul analizării anulării actelor administrative atacate, doar pe aspectele menţionate, instanţa de fond învestită cu soluţionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, ar fi putut să întrevadă existenţa unor motive de nelegalitate subliniate de recurentă. În opinia sa. nu era necesară intrarea în fondul cauzei cu privire la judecare anulării deciziei şi procesului-verbal.

O primă critică de nelegalitate adusă Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 15.02.2016, precum şi Deciziei nr. 5771/28.07.2016 de respingere a contestaţiei administrative, ce duce la constatarea nulităţii absolute a acestora, vizează încălcarea, de către organele de control din cadrul instituţiei pârâte, a dispoziţiilor art. 21 alin. (21) coroborate cu cele ale art. 50 alin. (12) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care instituie în sarcina organelor de control obligaţia de a motiva în drept şi în fapt atât procesul-verbal, cât şi decizia pronunţată ca urmare a soluţionării contestaţiei, precum şi obligaţia de a insera poziţia exprimată de structura de control competentă, ca urmare a punctului de vedere al recurentei.

O a doua critică ce duce la constatarea nulităţii absolute a actelor administrative atacate vizează aplicarea eronată a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care definesc neregula, în mod imperativ, ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Prin urmare, fără a analiza fondul, în opinia recurentei, instanţa ar fi putut observa că există vădite motive de nelegalite, instanţa de control judiciar pronunţându-se pe unele dintre ele, caz în care, apreciind cu obiectivitate aparenţa de nelegalitate a actul administrativ a cărei suspendare se solicită, să se pronunţe în sensul admiterii cererii de suspendare.

Precizează recurenta că, instanţa de fond a apreciat corect paguba iminentă, aşa cum este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ, însă, în lipsa acceptării susţinerilor reclamantei pe cazul bine justificat, a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea de suspendare.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 5771 din 28.07.2016 emisă de Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale OIPSI privind proiectul cod SMIS 46784 "Facilitarea accesului la formarea profesională prin implementarea unei platforme de e-learning în cadrul A." şi a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.02.2016.

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond (...)"

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ, care se bucură de prezumţia de legalitate şi este executoriu din oficiu, este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei cazului bine justificat şi a condiţiei prevenirii unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noţiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", iar din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu efectiv, care nu ar putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actului administrativ considerat vătămător.

Înalta Curte, analizând criticile recurentei-reclamante, în raport cu actele dosarului, constată că, toate motivele invocate în cuprinsul cererii de suspendare se regăsesc şi au fost invocate de către reclamantă şi în susţinerea acţiunii în anularea actelor administrative; ele reprezintă aspecte de fapt şi provoacă interpretări de drept, chiar administrarea unor probe, incompatibile cu procedura suspendării în cadrul căreia instanţa de contencios nu poate antama fondul şi nu se poate antepronunţa (cu ocazia soluţionării cererii de suspendare) asupra unor aspecte invocate şi în susţinerea acţiunii în anulare.

Aspecte precum analizarea proporţionalităţii sancţiunii cu gravitatea faptei, existenţa sau inexistenţa prejudiciului şi cuantumul acestuia, nerealizarea totală sau parţială a obiectului contractului de finanţare, sau aprecierea aprofundată a situaţiei de fapt (în sensul funcţionalităţii sau nefuncţionalităţii platformei e-learning) reprezintă în totalitatea lor, aspecte ce implică analiza aprofundată a situaţiei de fapt dedusă judecăţii. Corect a reţinut instanţa de fond, că, un astfel de demers este imposibil în judecarea cererii de suspendare şi incompatibil cu posibilitatea instanţei de a "pipăi" doar aparenţa dreptului în soluţionarea unei astfel de cereri, aspectele invocate fiind indisolubil legate de cercetarea profundă a fondului cererii.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului bine justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, emiterea actului administrativ în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea substanţială a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, împrejurarea că prin Sentinţa civilă nr. 217 din 11 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale OIPSI, având ca obiect anularea Deciziei nr. 5771 din 28.07.2016 emisă de Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale OIPSI privind proiectul cod SMIS 46784 "Facilitarea accesului la formarea profesională prin implementarea unei platforme de e-learning în cadrul A." şi a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.02.2016.

În plus, acţiunea reclamantei, care viza anularea actelor administrative în litigiu, fiind respinsă de prima instanţă, reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative a căror suspendare se solicită.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, deşi nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu, or, în speţă, nu s-a făcut o astfel de dovadă în sensul prevederilor legale menţionate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

GGC - NN