Timeliness of appeal in administrative litigation; application of peremptory deadlines and decadal prejudice
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as late filed, thereby upholding the Court of Appeal judgment that had ordered the respondent insurance guarantee fund to communicate responses to specific information requests. The dispute concerned a contencioso-administrative action in which the claimant sought to compel the fund to reply to inquiries submitted in January and May 2016, a request initially granted by the first-instance court. In its review, the appellate court applied ex officio the exception of timeliness, determining that the appeal was filed two days after the absolute and peremptory fifteen-day deadline prescribed by Law No. 554/2004 and calculated under Article 182 of the Civil Procedure Code. The court rejected the appellant's evidence of timely dispatch, noting the absence of a case number or identifying elements in the courier receipt, and applied the sanction of decadal prejudice under Article 185 of the Civil Procedure Code, holding that procedural deadlines are matters of public order from which neither parties nor courts may deviate.
Legislator headnote
AI generatedart. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 182 alin. (1) din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 182 alin. (2) din C. proc. civ, art. 185 alin. (1) din C. proc. civ; Timeliness of appeal in administrative litigation; application of peremptory deadlines and decadal prejudice: În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea acestuia să-i comunice răspuns la cererile adresate la 26.01.2016 şi 12.05.2016.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 258 din 3 noiembrie 2016, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, obligând pârâtul să-i comunice acesteia răspuns la cererile transmise la 26.01.2016 şi 12.05.2016.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea promovării căii de atac
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".
În cauză, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 16 noiembrie 2016, iar recursul a fost declarat la data de 6 decembrie 2016, aşadar cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi de declarare a căii de atac fiind 5 decembrie 2016.
Punctul de vedere exprimat de recurentul-pârât în combaterea excepţiei tardivităţii nu poate fi primit, având în vedere că Awb-ul prezentat nu face dovada expedierii în termenul prevăzut de lege a recursului declarat în cauză, în conţinutul actului nefiind identificat numărul dosarului al cărui obiect formează prezenta cale de atac sau vreun alt element din care să reiasă că este vorba despre transmiterea prezentei cereri de recurs.
Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva Sentinţei nr. 258 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2019.
GGC - NN