Court of Accounts ordered to issue income certificate for pension recalculation; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, obligarea acesteia la emiterea unei adeverinţe care să cuprindă media veniturilor lunare realizate, cu caracter permanent, ale unui auditor public extern al Camerei de Conturi aflat în activitate, cu aceeaşi vechime şi nivel de salarizare.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 242 din 13 decembrie 2016, a admis cererea formulată de reclamant, obligând pârâta să emită şi să comunice reclamantului adeverinţa cu datele necesare actualizării pensiei de serviciu a acestuia, respectiv cu salariul de bază al unui auditor public extern în activitate, cu acelaşi nivel de salarizare în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad, precum şi la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situaţia de fapt şi a criticat hotărârea atacată din perspectiva prevederilor art. 51 din Legea nr. 94/1992, text introdus de pct. 2 al art. I din Legea nr. 7/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

A arătat, contrar susţinerilor intimatului-reclamant, că acesta a beneficiat de pensia de serviciu, ulterior abrogării textelor de lege care prevedeau acest drept pentru controlorii financiari/auditorii publici externi, în baza hotărârilor judecătoreşti pronunţate în Dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2011.

Astfel, iniţial, dreptul la pensie al intimatului a fost stabilit prin Decizia nr. x/12.02.2010, în cuantum de 5.462 RON.

La 20.08.2010, Casa Judeţeană de Pensii Argeş a recalculat drepturile decurgând din pensie, conform Legii nr. 119/2010 coroborată cu Legea nr. 19/2000, stabilind un drept la pensie în cuantum de 2.930 RON. Prin Sentinţa civilă nr. 623/2011 pronunţată de Tribunalul Argeş a fost admisă contestaţia reclamantului împotriva deciziei din 20.08.2010 şi a fost obligată Casa Judeţeană de Pensii Argeş la menţinerea pensiei de serviciu stabilite iniţial.

Ulterior, prin Decizia din data de 22.07.2011, Casa Judeţeană de Pensii Argeş a revizuit dreptul la pensie al intimatului-reclamant, stabilindu-se un drept la pensie în cuantum de 2.930 RON. Prin Sentinţa civilă nr. 1565/2011, Tribunalul Argeş a admis contestaţia reclamantului, a anulat Decizia de revizuire din 22.07.2011 şi a obligat Casa Judeţeană de Pensii Argeş la a menţine în plată pensia de serviciu stabilită iniţial, în cuantum de 5.462 RON.

Or, aceste aspecte au fost avute în vedere la emiterea Adresei nr. x/15.06.2016 a Direcţiei Resurse Umane şi Salarizare din cadrul Curţii de Conturi, prin care s-a răspuns cererii intimatului-reclamant cu privire la eliberarea adeverinţei pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Potrivit recurentei, prima instanţă nu a observat că intimatul-reclamant nu are vocaţie la pensia de serviciu, astfel cum este reglementată de art. 51 din Legea nr. 94/1992, pentru că beneficiul legii nu se aplică pensiilor de serviciu stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive/irevocabile.

Prin urmare, intimatul-reclamant este beneficiarul unei pensii de serviciu ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti puse în aplicare prin emiterea deciziilor Casei Judeţene de Pensii Argeş.

Totodată, a solicitat respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind că prima instanţă a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile recurentei nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului având în vedere că în mod corect prima instanţă a reţinut că nu beneficiază de pensie de serviciu în baza unei hotărâri judecătoreşti, ci în temeiul legii, aşa încât refuzul recurentei de a-i rezolva cererea este total nejustificat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se reţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios cu o cerere vizând obligarea autorităţii recurente la emiterea unei adeverinţe care să cuprindă media veniturilor lunare realizate, cu caracter permanent, ale unui auditor public extern al Camerei de Conturi aflat în activitate, cu aceeaşi vechime şi nivel de salarizare.

Curtea de Apel Piteşti a admis acţiunea reclamantului aşa cum a fost formulată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Astfel, criticile circumscrise de recurentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu pot fi primite.

Înalta Curte constată că, prin Adresa de răspuns nr. x/15.06.2016, Curtea de Conturi şi-a exprimat în mod neîndoielnic şi explicit refuzul de a soluţiona cererea intimatului-reclamant, privind eliberarea documentelor necesare pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Recurenta s-a prevalat, în răspunsul său, de prevederile art. 51 alin. (17) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, potrivit cărora, "Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, al hotărârilor judecătoreşti definitive.".

Refuzul autorităţii pârâte, exprimat prin adresa menţionată, ce are natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a fost atacat de intimatul-reclamant în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia,

"(...) se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (...)".

În cazul refuzului nejustificat, deşi există un înscris ce conţine exprimarea explicită a autorităţii de a nu soluţiona cererea, valabilitatea acestuia este analizată în cadrul acţiunii prin care persoana vătămată solicită obligarea autorităţii la efectuarea prestaţiei ce i-a fost refuzată.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 şi constă în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea dreptului şi libertăţilor cetăţenilor.

Potrivit definiţiei dreptului vătămat, dată de lit. o) a aceluiaşi articol, dreptul vătămat este orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.

În cauză, referitor la refuzul eliberării adeverinţei solicitate, instanţa de control judiciar are în vedere art. 1 - 6 din O.G. nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice centrale şi locale, care prevăd:

"Art. 1. - Autorităţile publice centrale şi locale eliberează certificate şi adeverinţe numai în cazurile în care situaţiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deţinute de acestea.

Art. 2. - (1) Prin certificat în sensul prezentei ordonanţe se înţelege documentul prin care se confirmă exactitatea sau realitatea unui fapt ori se atestă o anumită calitate în vederea valorificării anumitor drepturi de către persoana care solicită eliberarea acestuia.

(2) Prin adeverinţă în sensul prezentei ordonanţe se înţelege documentul prin care se atestă un drept sau un fapt.

Art. 3. - (1) Certificatele şi adeverinţele se eliberează numai la cererea scrisă a persoanei sau a persoanelor îndreptăţite ori a mandatarului acestora şi numai în situaţia în care confirmarea, respectiv atestarea dreptului sau faptului, le privesc în mod direct.

(2) În cazurile în care reglementările legale în vigoare permit eliberarea certificatelor şi a adeverinţelor fără prezentarea cererii scrise, eliberarea acestora se face ca atare.

(3) Certificatele şi adeverinţele pot fi eliberate şi mandatarului persoanei sau persoanelor îndreptăţite.

Art. 4. - (1) Autorităţile publice centrale şi locale care eliberează certificate şi adeverinţe vor reţine copii de pe documentele eliberate.

(2) Certificatele şi adeverinţele se semnează de către conducătorul autorităţii publice centrale sau locale ori de către împuterniciţii acestuia, se înregistrează şi se datează, după care se aplică ştampila instituţiei.

Art. 5. - Certificatele şi adeverinţele eliberate vor conţine, în mod obligatoriu, pe lângă situaţiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, şi menţionarea documentului din care rezultă acestea.

Art. 6. - În cazul în care eliberarea certificatelor şi a adeverinţelor este supusă plăţii anticipate a unor taxe stabilite prin reglementări legale, în cuprinsul acestora se va face menţiune cu privire la sumele încasate, precum şi la modalitatea de plată."

Din conţinutul textelor de lege menţionate rezultă că acestea stabilesc condiţiile de eliberare, la cererea persoanelor interesate, a certificatelor sau adeverinţelor, documente care atestă o stare de fapt sau un drept care reiese din evidenţele autorităţilor publice.

Adeverinţele nu produc prin ele însele efecte în privinţa drepturilor individuale ale solicitantului.

Totodată, legea nu impune autorităţii căreia i se adresează cererea de eliberare a adeverinţei să analizeze dacă solicitantul, pe baza adeverinţei, va beneficia sau nu de anumite drepturi/beneficii.

Aşadar, se constată că, în cauză, intimatul-reclamant, beneficiar al unei pensii emise în baza unei adeverinţe eliberate tot de Curtea de Conturi a României (Adeverinţa nr. x/10.01.20099) pentru stabilirea pensiei de serviciu a controlorului financiar sau auditor public extern conform Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, cu modificările şi completările ulterioare, are dreptul de a primi adeverinţa solicitată pentru a o folosi în protejarea eventualelor sale drepturi (în cauză, dreptul la pensie/reactualizare pensie) şi, totodată, a făcut dovada legitimităţii interesului său în eliberarea acestei adeverinţe.

Or, litigiul dedus judecăţii nu poate avea ca obiect stabilirea dreptului intimatului-reclamant la pensia de serviciu/recalcularea pensiei de serviciu, ci priveşte refuzul recurentei-pârâte de a elibera o adeverinţă la cererea persoanei interesate, adeverinţă care să ateste anumite date care reies din evidenţele sale.

Prin urmare, nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte, formulate atât prin adresa de răspuns la solicitarea intimatului, cât şi prin cererea de recurs, care se referă la aprecieri asupra dreptului intimatului-reclamant la pensia de serviciu, în raport cu litigiile purtate cu Casa Judeţeană de Pensii Argeş şi cu deciziile emise de aceasta sau de instanţele judecătoreşti.

Or, eventuala vocaţie a intimatului-pârât la beneficiul pensiei de serviciu/la recalcularea pensiei de serviciu excedează competenţei recurentei-pârâte, cât şi analizei instanţei de contencios administrativ, putând fi invocată/contestată doar în faţa instanţei competente.

Aşa fiind, refuzul recurentei-pârâte de rezolvare a cererii intimatului-pârât, în sensul de a elibera adeverinţa solicitată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, este unul nejustificat.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Totodată, va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul-reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 451 din C. proc. civ., conform cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod şi va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei nr. 242 din 13 decembrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - NN