Scope of anti-discrimination salary clause and retroactivity of post-2015 corrections in public sector employment disputes

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara şi Ministerul Finanţelor Publice.

1. Obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia de a emite pentru fiecare dintre reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei.

2. Obligarea pârâţilor la acordarea începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

3. Obligarea pârâţilor la recalcularea sporurilor şi altor drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei;

4. Obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale calculate de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar al reclamanţilor şi până la plata efectivă a acestuia;

5. Obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia ca la emiterea ordinelor de salarizare să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

6. Obligarea pârâţilor la calcularea şi plata majorării salariale de 10% în temeiul O.U.G. nr. 35/2015 la indemnizaţia rezultată conform petitelor anterioare începând cu data de 1.12.2015.

7. Obligarea pârâţilor la calcularea şi plata sumei rezultate din aplicarea majorării de 10% şi asupra diferenţei dintre indemnizaţia datorată pentru luna decembrie 2015, conform actualelor ordine de salarizare şi indemnizaţia datorată în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3340 din 2 noiembrie 2016, a respins cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a sesizării ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015, ca rămasă fără obiect.

Prin aceeaşi sentinţă, a respins excepţiile inadmisibilităţii, ca neîntemeiate, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte capetele 2,3,4,6 şi 7 din acţiune, având ca obiect plata unor drepturi salariale, respingând aceste capete de cerere ca fiind promovate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Hunedoara, obligând Ministerul Justiţiei să emită câte un ordin nou de salarizare pentru fiecare reclamant, prin care să recalculeze, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015:

- indemnizaţia lunară de încadrare potrivit art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 84/2013, la nivelul maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare nivel de instanţă, funcţie în cadrul instanţei, vechime în funcţie şi vechime în muncă în care se afla fiecare reclamant la data de 09.04.2015, avându-se în vedere inclusiv promovările în funcţii de execuţie sau numirile în funcţii de conducere intervenite până la data de 09.04.2015;

- toate sporurile cuvenite reclamanţilor, pe baza indemnizaţiei lunare de încadrare recalculate potrivit alineatului de mai sus.

De asemenea, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să recalculeze, pentru fiecare reclamant, retroactiv, cu începere din data de 01.12.2015, majorarea de 10% prevăzută de art. I, pct. 13 din O.U.G. nr. 35/2015 (respectiv art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014) pe baza indemnizaţiei lunare de încadrare recalculate potrivit alineatului precedent.

Totodată, a obligat pârâtul Tribunalul Hunedoara să plătească fiecărui reclamant:

- diferenţa dintre indemnizaţia lunară de încadrare recalculată potrivit art. 1, alin. (51) din O.U.G. nr. 84/2013 şi cea încasată, pe perioada 09.04.2015 - la zi;

- diferenţa dintre sporurile recalculate pe baza noii indemnizaţii lunare de încadrare (recalculată potrivit potrivit art. 1, alin. (51) din O.U.G. nr. 84/2013) şi cele încasate, pe perioada 09.04.2015 - la zi.

- diferenţa dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea majorării de 10% prevăzute de O.U.G. nr. 35/2015 la indemnizaţia şi sporurile recalculate potrivit art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 84/2013 (conform celor de mai sus) şi drepturile salariale încasate pe perioada 01.12.2015 - la zi.

- dobânda legală aferentă fiecărei diferenţe de mai sus, calculată de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare în parte până la data plaţii efective şi integrale a debitului principal.

Prin aceeaşi hotărâre, a respins cererea privind recalcularea sporurilor şi a altor drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunare, pe perioada 09.04.2012 - 09.04.2015, ca neîntemeiată.

3. Căile de atac exercitate

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. doar în ceea ce priveşte soluţia de respingere a capătului de cerere privind recalcularea sporurilor şi a altor drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunare pe perioada 09.04.2012 - 09.04.2015, şi pârâtul Tribunalul Hunedoara.

3.1. În motivarea căii de atac, recurenţii-reclamanţi au susţinut că în mod greşit a fost respinsă cererea privind recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 09.04.2012 - 09.04.2015, cu motivarea că a fost întemeiată în drept pe prevederile Legii nr. 71/2015 şi ca urmare se încalcă principiul neretroactivităţii legii civile întrucât acest act normativ, prin care se recunoaşte existenţa unor discriminări de salarizare şi se oferă remediile necesare pentru înlăturarea acestora, se aplică doar pentru viitor.

Prima instanţă a apreciat că, în lipsa unor dispoziţii legale exprese de a se aplica şi pentru trecut, drepturile pot fi acordate numai cu începere de la data de 9 aprilie 2015, iar respectiva discriminare ar putea fi înlăturată, eventual, prin invocarea altor temeiuri legale, cum ar fi principiul general al nediscriminării, temei neantamat însă în cauză.

Recurenţii-reclamanţi au apreciat astfel că hotărârea primei instanţe, sub acest aspect, este netemeinică şi nelegală, făcând trimitere la prevederile art. 14 alin. (3) şi (5) din C. proc. civ. şi ale art. 22 alin. (2) şi (4) din acelaşi cod, iar respingerea acestui capăt de cerere pe motiv că Legea nr. 71/2015 nu se aplică este total eronată faţă de prevederile art. 5 alin. (2) din Cod.

Totodată, au făcut referire la faptul că O.U.G. nr. 83/20114 a fost aprobată cu modificări în scopul eliminării discriminărilor existente, de unde rezultă că discriminările sunt preexistente, aplicându-se de la 01.01.2011, aşa încât este respectat termenul de prescripţie de trei ani.

În concluzie, au solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate, în sensul admiterii capătului de cerere având ca obiect recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 09.04.2012 - 09.04.2015, şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Tribunalul Hunedoara a susţinut, în esenţă, că prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 84/2013, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, sunt aplicabile doar în ceea ce priveşte categoria funcţionarilor publici şi cea a personalului contractual, acestea fiind singurele categorii de personal salarizate la acelaşi nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, considerând că magistraţii nu se încadrează în această categorie de bugetari, în acest sens fiind şi Decizia nr. 32/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate, recurentul-pârât Tribunalul Hunedoara şi intimatul-pârât Ministerul Justiţiei au cerut respingerea recursului reclamanţilor.

5. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul-pârât Ministerul Justiţie a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere că şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin sentinţa atacată, în sensul că s-au emis, pentru reclamanţi, Ordinele nr. 4680/C/2016, 219/C/2017 şi 1486/C/2016, iar Tribunalul Hunedoara a adus la îndeplinire prevederile acestora, ataşând ordinele menţionate şi OMJ nr. 2066/C/2017, OMJ nr. 3069/C/2018 şi OMJ nr. 35/C/2019, însoţite de alte înscrisuri.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurenţilor, a apărărilor formulate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1 Cu privire la recursul reclamanţilor

Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios cu o cerere vizând obligarea pârâţilor:

- la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) de noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei;

- la acordarea începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

- la recalcularea sporurilor şi altor drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei;

. la plata dobânzii legale calculate de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar al reclamanţilor şi până la plata efectivă a acestuia;

- la emiterea ordinelor de salarizare să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

- la calcularea şi plata majorării salariale de 10% în temeiul O.U.G. nr. 35/2015 la indemnizaţia rezultată conform petitelor anterioare începând cu data de 1.12.2015.

- la calcularea şi plata sumei rezultate din aplicarea majorării de 10% şi asupra diferenţei dintre indemnizaţia datorată pentru luna decembrie 2015, conform actualelor ordine de salarizare şi indemnizaţia datorată în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015.

Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile inadmisibilităţii, ca neîntemeiate, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte capetele 2, 3, 4, 6 şi 7 din acţiune, şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, respingând celelalte excepţii invocate.

Totodată, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţi, mai puţin în ceea ce priveşte cererea privind recalcularea sporurilor şi a altor drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunare, pe perioada 09.04.2012 - 09.04.2015.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Criticile recurenţilor-reclamanţi vizează soluţia asupra cererii privind recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 09.04.2012 - 09.04.2015.

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, instanţa de control judiciar constată că în mod corect judecătorul fondului a reţinut că drepturile salariale nu pot fi acordate retroactiv în lipsa unor dispoziţii legale exprese în acest sens, ci doar cu începere de la data de 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015).

Prin urmare, în mod legal au fost emise ordinele de salarizare cu această dată, pentru perioada anterioară solicitată (09.04.2012 - 09.04.2015) nu există temei juridic pentru acordarea lor.

1.2. Cu privire la recursul pârâtului Tribunalul Hunedoara

Problema centrală în cauză constă în lămurirea înţelesului dispoziţiilor alin. (51) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, text introdus în corpul ordonanţei de urgenţă prin legea de aprobare a acesteia, Legea nr. 71/2015, text care are următorul cuprins:

"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Curtea de apel a reţinut că sintagma "salarizat la acelaşi nivel" nu trebuie înţeleasă ca o normă de trimitere la categoriile de funcţionari şi personal contractual salarizat la acelaşi nivel cu aparatul Parlamentului, ci corespunde noţiunii de "acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014", utilizată în alin. (1) şi (2) al aceluiaşi art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, prin care executivul a intenţionat păstrarea în plată a salariilor în cursul anului 2015, la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie a anului 2004.

Concluzia curţii de apel este corectă, fiind susţinută nu numai de Raportul comun din 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi, respectiv, al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului României asupra proiectului de lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, de unde rezultă că amendamentul devenit alin. (51) al art. a fost propus pentru clarificarea textului şi eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, dar şi de interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, pronunţată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Prin această din urmă decizie, instanţa supremă a statuat că:

"în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi Completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

Totodată, se apreciază că nu pot fi primite susţinerile recurentului privind interpretarea greşită a prevederilor legale incidente.

Astfel, judecătorul fondului are dreptul, dar şi obligaţia,de a interpreta textul normativ atât în litera sa, cât şi în spiritul său, urmărind ca aplicarea efectivă a legii să fie în concordanţă cu intenţia legiuitorului, astfel cum rezultă aceasta atât din textul supus analizei, cât şi din celelalte prevederi ale actului normativ, dar şi din expunerea de motive ori din celelalte acte normative incidente în domeniul vizat.

Instanţa de judecată este datoare să asigure o aplicare unitară, congruentă, a tuturor actelor normative ce reglementează o situaţie juridică, aspect confirmat de motivarea Deciziei nr. 23/2016 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cuprinsul căreia se arată că:

"Deşi expunerea de motive a unui act normativ nu are valoare obligatorie, ea este utilă pentru identificarea sau clarificarea intenţiei legiuitorului în operaţiunea de interpretare a unei norme juridice, din perspectivă istorico-teleologică.

(...) dacă s-ar admite că prin art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, s-ar fi stabilit criteriul aceluiaşi nivel de salarizare între personalul din celelalte autorităţi şi instituţii publice şi personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, iar nu criteriul aceluiaşi nivel de salarizare între persoanele care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice, ar însemna ca, pe cale de interpretare, să se limiteze domeniul de aplicare a acestei norme şi să fie exceptate de la această finalitate - eliminarea discriminării - celelalte categorii de personal din cadrul celorlalte autorităţi sau instituţii publice care au un alt nivel de salarizare decât cel al aparatului de lucru al Parlamentului, dar care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime cu alte persoane din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice care au un nivel de remunerare superior. (...)

În plus, acceptându-se o astfel de interpretare, contrară scopului şi substanţei normei, s-ar menţine inechităţile ori diferenţele salariale în cadrul aceleiaşi categorii de personal şi, în consecinţă, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenţionat să o elimine prin edictarea acestui text, pentru a pune în acord legislaţia internă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu cele ale dreptului Uniunii Europene."

În concluzie, refuzul recurentului de a recunoaşte că dispoziţiile reparatorii cuprinse în art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi judecătorilor şi procurorilor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, în cauză nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 14 şi art. 22 din C. proc. civ. invocate, iar soluţia pronunţată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. şi de pârâtul Tribunalul Hunedoara împotriva Sentinţei nr. 3340 din 2 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - NN