Appeal nullified for lacking specified cassation grounds in Competition Council challenge.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, anularea Deciziei nr. 12/29.02.2016 emise de pârât şi admiterea plângerii aşa cum a fost depusă, modificată şi completată.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2900 din 5 octombrie 2016, a respins capătul de cerere prin care se solicită instanţei să dispună admiterea plângerii aşa cum a fost depusă, modificată şi completată, ca inadmisibil, respingând, în rest, acţiunea formulată de reclamant.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situaţia de fapt, dezvoltând pe larg faptele anticoncurenţiale reclamate, apreciind că hotărârea atacată nu este motivată, conţinând doar afirmaţii generice, şi este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, făcând trimitere la încălcarea art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1006.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii cu consecinţa anulării deciziei contestate.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a susţinut că recurentul nu aduce nicio critică concretă, motivată şi argumentată juridic sentinţei atacate, aceasta fiind temeinică şi legală, solicitând respingerea recursului şi respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici faţă de hotărârea atacată, ci a apreciat doar că aceasta este netemeinică şi nelegală, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe care, în opinia părţii, a respins în mod greşit acţiunea.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se apreciază că nu se mai impune analizarea acesteia, în raport cu soluţia preconizată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 2900 din 5 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - NN