County councillor's incompatibility upheld over contracts with council companies

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 emis de aceasta.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 230 din 18 octombrie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, a arătat că în perioada 2012 - 2016 a deţinut calitatea de consilier judeţean şi, de asemenea, este asociat şi administrator al societăţii B. S.R.L., care are ca obiect de activitate realizarea de reparaţii auto, service şi membru în Consiliul de administraţie al societăţii C. S.A. având ca obiect de activitate transportul urban, suburban şi metropolitan de călători.

Recurentul a reluat pe larg situaţia de fapt, susţinând că raporturile juridice dintre Consiliul judeţean Prahova sau entităţile din subordinea acestuia şi cele două societăţi, contrar celor reţinute de prima instanţă, nu atrag automat starea de incompatibilitate.

În ceea ce priveşte situaţia raporturilor juridice cu societatea B. S.R.L, susţine că acestea nu au la bază vreun contract încheiat, ci este vorba de prestări de servicii efectuate de societate pentru care aceasta a încasat o sumă de bani, fiind emise facturi pentru respectivele servicii (ITP auto), despre care nu a avut cunoştinţă şi care nu pot atrage incidenţa art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Referitor la societatea C. S.A., în cadrul căreia are calitatea de membru în Consiliul de administraţie, aflată în subordinea Consiliului Local Ploieşti, a precizat că este principala companie de transport public din Ploieşti şi singura societate care se ocupă cu determinarea consumului mediu de combustibil.

Prin urmare, entităţile din subordinea Consiliului judeţean dacă doresc o astfel de determinare, aşa cum s-a întâmplat, sunt obligate să apeleze la această societate, fiind singura care poate efectua această procedură pentru debitori.

Aşadar, nici în acest caz nu a existat vreun contract sau vreo convenţie, fiind prestaţii singulare, sporadice pentru servicii singulare. Plăţile efectuate au avut la bază devize portcalcul întocmite de respectiva societate de transport, în care se precizează că se au în vedere "lucrări executate pentru terţi", adică nu în baza unor raporturi juridice contractuale.

În plus, nu a existat vreun contract comercial sau de colaborare între societatea C. S.A. şi Asociaţia D., ci doar câteva simple comenzi de expunere de afişe în mijloacele de transport în comun în perioada 18 - 21 martie 2015 pentru promovarea turismului, serviciu pentru care s-au emis două facturi.

Potrivit recurentei, niciunul dintre raporturile invocate nu au la bază contracte comerciale sau convenţii de colaborare încheiate între cele două societăţi unde a avut calitatea de asociat, administrator, respectiv doar membru în Consiliul de administraţie şi Consiliul judeţean Prahova sau entităţile subordonate acestuia, ci au existat doar prestaţii sporadice, pentru servicii singulare care nu justifică încheierea unui contract.

Aşa fiind, a apreciat că aceste operaţiuni juridice nu îmbracă forma unor contracte comerciale care să atragă prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, a susţinut că nici inspecţiile tehnice periodice şi nici determinările de consum mediu de combustibil nu necesită verificarea anterioară a proprietarului, ci doar rezolvarea unor probleme strict tehnice şi întocmirea facturilor aferente, servicii la care nu a participat şi nu avea posibilitatea să le verifice.

În fine, recurentul a afirmat că nu s-a făcut dovada că ar fi obţinut vreun avantaj economic, chiar modic în urma respectivelor operaţiuni juridice şi chiar dacă ar exista convenţii între societatea de transport şi Consiliul judeţean Prahova sau instituţiile subordonate ele nu pot să atragă răspunderea sa întrucât este membru în Consiliul de administraţie alături de încă patru persoane, iar în cauză nu se poate pune problema vreunei vătămări sau a unui prejudiciu întrucât suma totală achitată de entităţile în discuţie celor două societăţi pentru serviciile efectuate este de 2090 RON.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii,

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016 emis de intimata-pârâtă.

Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, reţinând că raportul de evaluare atacat este legal.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

"(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Prin raportul de evaluare contestat, autoritatea intimată a reţinut nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către reclamant, prin deţinerea de către acesta (simultan) a funcţiei de consilier judeţean şi pe aceea de asociat/administrator al unor societăţi care au încheiat contracte cu Consiliul Judeţean Prahova şi instituţii subordonate acestuia.

Astfel, din analiza documentelor transmise de instituţiile competente au rezultat elemente referitoare la existenţa unei situaţii de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant, generate de încheierea între diverse instituţii/autorităţi/societăţi înfiinţate sau aflate în subordinea/autoritatea Consiliului judeţean Prahova şi societăţi comerciale la care recurentul deţinea calitatea de asociat şi funcţia de administrator a unor contracte comerciale cu o valoare totală de 2.090,02 RON.

În acest sens, Consiliul Judeţean Prahova a încheiat contracte comerciale (achiziţii directe de servicii în baza unor facturi) cu societatea C. S.A., în cadrul căreia recurentul deţinea la acea dată calitatea de administrator.

De asemenea, s-a mai reţinut că şi alte instituţii/autorităţi/societăţi înfiinţate sau aflate în subordinea/autoritatea Consiliului judeţean Prahova au încheiat contracte comerciale (achiziţii directe de servicii în baza unor facturi) cu societatea B. S.R.L, în cadrul căreia recurentul deţinea la acea dată calitatea de asociat şi de administrator şi cu societatea C. S.A. recurentul deţinea la acea dată calitatea de administrator.

Dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 condiţionează existenţa unei situaţii de incompatibilitate de întrunirea cumulativă a trei elemente: deţinerea calităţii de consilier judeţean, deţinerea calităţii de administrator/asociat la o societate comercială cu capital privat, încheierea unor contracte comerciale între respectiva societate comercială şi instituţii/autorităţi ale administraţiei publice locale din care face parte consilierul judeţean sau cu societăţi comerciale înfiinţate sau aflate în subordinea consiliului judeţean respectiv.

Aşa fiind, se reţine că în mod corect prima instanţă a reţinut în cauză existenţa acestor elemente: reclamantul exercită funcţia de consilier judeţean, deţine calitatea de asociat şi de administrator în cadrul societăţilor B. S.R.L şi C. S.A. şi au fost încheiate contracte comerciale între cele două societăţi comerciale şi Consiliul Judeţean Prahova, Direcţia Judeţeană de Protecţie a Plantelor şi de Întreţinere a Drumurilor Judeţene Prahova, Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Handicap, unitate din subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Proiecţia Copilului Prahova, Centrul Judeţean de Cultură Prahova, Compania de Servicii Publice şi Energii Regenerabile Prahova S.A. şi Asociaţia D.

Faptul că raporturile economice dintre aceste entităţi au constat doar în aporturi sporadice care nu au justificat încheierea unui contract propriu-zis nu are relevanţă în cauză şi nu înlătură starea de incompatibilitate în raport cu prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991.

Totodată, în raport cu prevederile art. 319 alin. (16) din C. fisc. şi art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, documentul justificativ în baza căruia s-a făcut achiziţia directă este factura, fiind considerată contract.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar reţine că nu poate primi criticile recurentului în sensul că operaţiuni juridice nu îmbracă forma unor contracte comerciale, neavând relevanţă faptul că încheierea respectivelor contracte s-a realizat în formă simplificată, prin emiterea facturilor fiscale de către furnizor, urmate de plata efectuată de către beneficiar, după cum nu are relevanţă nici împrejurarea că aceste contracte s-au încheiat în mod direct.

Vânzarea este un contract consensual care se realizează prin întrunirea acordului de voinţă al părţilor, nefiind necesară îndeplinirea unei alte formalităţi, nefiind un contract solemn. Un contract de vânzare-cumpărare este valabil, chiar şi când nu îmbracă forma scrisă, afară de cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Doctrina şi practica sunt constante în a aprecia că raporturile dintre profesionişti, sub forma comenzii urmată de furnizarea produselor, reprezintă o formă simplificată a derulării unui contract de vânzare, fără încheierea acestuia în formă scrisă.

Aşadar, prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu condiţionează existenţa incompatibilităţii de o anumită modalitate de încheiere a contractului, astfel că susţinerile recurentului în sensul că nu a semnat contractul sau că nu a avut cunoştinţă de existenţa lui nu au relevanţă.

De asemenea, nici susţinerea privitoare la "preţul modic" al prestaţiilor nu are nicio valenţă juridică, din aceleaşi considerente.

Instanţa de control judiciar mai reţine că recurentul încearcă să acrediteze ideea că întrucât se află în Consiliul de administraţie al societăţii de transport respective alături de alţi 4 membri nu ar putea să atragă răspunderea sa întrucât astfel deciziile nu intră în puterea exclusivă a acestuia, or, textul de lege incident nu a condiţionat existenţa incompatibilităţii de puterea decizională pe care ar putea-o avea persoana în cauză, astfel încât incompatibilitatea să fie înlăturată în cazul în care această autoritate decizională ar aparţine unui număr mai mare de membri în Consiliul de administraţie al societăţii în cauză.

În fine, nu pot fi primite nici susţinerile recurentului în sensul că prin acţiunile sale nu a produs vreun prejudiciu, textul de lege în discuţie necondiţionând generarea stării de incompatibilitate de producerea vreunei "vătămări" sau a unui prejudiciu, pentru existenţa acesteia fiind necesare şi suficiente cele trei condiţii reglementate legal.

Prin urmare, simpla existenţă a deţinerii unei demnităţi locale determină obligaţia pentru consilierul judeţean de a-şi lua toate măsurile pentru a nu încălca prevederile Legii nr. 161/2003 cu privire la conflictele de interese şi incompatibilitate.

Aşa fiind, în calitatea sa de consilier judeţean, recurentul trebuia să evite antrenarea societăţilor al căror asociat şi administrator este în relaţii comerciale cu unitatea administrativ-teritorială în cadrul căreia a fost ales consilier judeţean.

De altfel, recurentul nu a depus nicio diligenţă pentru a ieşi din starea de incompatibilitate, în termenul prevăzut de lege, în sensul de a renunţa la calităţile deţinute în respectivele societăţi comerciale, aşa încât dacă ar fi avut sau nu cunoştinţă de prestarea serviciilor de inspecţie tehnică în discuţie nu ar fi condus la o altă soluţie.

Aşa fiind, se observă că judecătorul fondului a constatat în mod corect îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 pentru reţinerea stării de incompatibilitate.

Intenţia legiuitorului de a garanta îndeplinirea atribuţiilor aleşilor locali numai în scopul bunei administrări împiedică angajarea oricăror raporturi de natură comercială între alesul local şi unitatea administrativă pe care este chemat să o administreze, conform atribuţiilor prevăzute de lege, fiind de subliniat faptul că orice astfel de contract se răsfrânge asupra bugetului unităţii administrative teritoriale.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 230 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2019.

GGC - NN