Defendant's collaborator status upheld as appeal against Securitate records ruling fails

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 27.01.2016, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 2573 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 2573 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs A.

Recurentul-pârât invocă motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susţine recurentul că în cauza de faţă nu sunt întrunite cerinţele legale pentru a reţine existenţa calităţii de colaborator al securităţii. Astfel, în opinia recurentului în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. b) teza a II-a care prevăd că nu se reţine calitatea de colaborator în sarcina persoanei care a fost constrânsă să furnizeze informaţii organelor securităţii, fiind cercetată sau urmărită penal.

În opinia recurentului, în mod eronat instanţa de fond a înlăturat aplicabilitatea acestor prevederi legale, raportat la faptul că datele sau informaţiile oferite securităţii au fost efectuate având la bază constrângerile realizate de aceştia asupra sa, atât în timpul cercetărilor penale desfăşurate privind săvârşirea unei infracţiuni de tentative de trecere a frontierei, cât şi ulterior, fiind mereu sub ameninţări din partea securităţii.

Precizează recurentul că informaţiile furnizate nu se circumscriu cerinţelor legale.

Soluţia instanţei de recurs

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securităţii persoana care a furnizat informaţii, precum note şi rapoarte scrise, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Acelaşi text prevede că persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor.

Prima instanţă a constat calitatea de colaborator în sensul art. 2 lit. b) prima teză, observând în mod corect îndeplinirea ambelor condiţii necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii prin furnizare de informaţii.

Prin nota informativă din data de 29.01.1980, depusă la dosarul cauzei, se arată că pârâtul-recurent a furnizat organelor Securităţii o listă cu numele unor persoane care au refuzat să se înscrie în FDUS, menţionând totodată că aceste persoane fac parte din anumite secte religioase.

De asemenea, se reţine că în notele informative de la dosarul cauzei pârâtul-recurent a afirmat despre anumite persoane că fac "propagandă sectantă" sau că încearcă să "îndoctrineze cu teorii sectante".

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă cu evidenţă că, recurentul-pârât conştientiza faptul că persoanele denunţate erau expuse unor posibile sancţiuni, determinate de primirea, de către reprezentaţii Securităţii, a unor astfel de informaţii. Legiuitorul nu cere, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunţătorul conştientiza că îl expune pe cel denunţat unor sancţiuni venite din partea reprezentanţilor regimului sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate (investigaţii ce presupuneau imixtiuni în viaţa personală a celui urmărit, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată). Şi sub acest aspect, în mod corect s-a constatat că informaţiile furnizate se înscriu în definiţia de colaborator al Securităţii deoarece au vizat îngrădirea libertăţii de gândire, conştiinţă şi religie.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de recurentul-pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 2573 din 13 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

GGC - NN