Fiscal inspection of seconded employees’ remuneration; nullity of cassation appeal for failure to specify grounds of illegality
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeals null and void, thereby upholding the lower court’s decision that partially annulled the tax assessment and administrative decision in favor of the taxpayer. The dispute concerned a corporate taxpayer's challenge to supplementary fiscal obligations established by a tax inspection regarding sums paid to employees seconded to Germany, which the tax authorities argued were not deductible specific detachment allocations under the Romanian Fiscal Code and relevant EU directives. The appellate court had previously ruled in part for the taxpayer, reducing the taxed amount by 54,391,091 RON while maintaining 94,705 RON. The decisive legal basis for the final outcome was Article 489(1) and Article 486(1)(d) of the Code of Civil Procedure, under which the Supreme Court found the tax authorities' appeals procedurally defective because they failed to formulate specific grounds for cassation under Article 488, relying instead on unstructured factual assertions and generic claims of illegality without identifying specific legal provisions violated or incorrectly applied by the lower court.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 209/2015, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ; Fiscal inspection of seconded employees’ remuneration; nullity of cassation appeal for failure to specify grounds of illegality: Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, nr. 132/21.05.2016 şi Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/23.12.2015, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.12.2015, emise de pârâte.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 339 din 15 decembrie 2016, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă, a anulat, parţial, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/23.12.2015, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, şi Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 132/31.05.2016, emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în limita sumei de 54.391.091 RON.
Totodată, a menţinut actele administrative fiscale atacate în limita sumei de 94.705 RON şi a respins cererea promovată împotriva pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
3. Recursurile exercitate
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timişoara, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
3.1. În motivarea căii de atac, recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a reluat situaţia de fapt, a făcut trimitere la punctele de vedere solicitate unor instituţii pentru lămurirea acestei situaţii, susţinând că în mod greşit prima instanţă a reţinut că actul de impunere este nelegal, contrar prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 209/2015, întrucât sumele acordate angajaţilor detaşaţi în Germania nu pot fi considerate alocaţii specifice detaşării, fiind parte a salariului minim garantat prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului, nr. 96/71/CE din 1996.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea în totalitate a acţiunii şi a cheltuielilor de judecată cerute.
3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timişoara a formulat aceleaşi susţineri, solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea în totalitate a acţiunii şi a cheltuielilor de judecată cerute.
4. Apărarea intimatei-reclamante
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că motivele invocate nu sunt motive de nelegalitate şi vizează starea de fapt aplicabilă în cauză, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea promovării căii de atac
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Instanţa de control judiciar constată că recursurile nu îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, susţinerile recurenţilor-reclamanţi nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., aceştia nedezvoltând critici faţă de hotărârea atacată, ci au apreciat doar că aceasta este netemeinică şi nelegală, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe care, în opinia acestora, a respins în mod greşit acţiunea.
Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Prin urmare, susţinerile recurenţilor nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursurilor formulate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timişoara împotriva Sentinţei nr. 339 din 15 decembrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2019.
GGC - NN