Recovery of contractual penalties and overpaid invoices for railway infrastructure works due to missed deadlines and quantity discrepancies.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR"- S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României:

- anularea Încheierii nr. III/9 din 16.02.2015 emisă de Curtea de Conturi prin care a fost respinsă contestaţia formulată de CNCF CFR S.A. împotriva Deciziei nr. 111/10/09.01.2015;

- anularea în parte a Deciziei nr. 111/10/09.02.2015 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul III - Direcţia I;

- anularea în parte a Raportului de Control nr. x/12.12.2014 emis de Curtea de Conturi a României - Departamentul III - Direcţia I, cu privire la măsurile contestate, anume:

- cu privire la constatările de la pct. 9 şi măsurile dispuse la punctul 13 din Decizie;

- cu privire la constatările de la pct. 8 şi măsurile dispuse la punctul 8.1 din Decizie .

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3278 din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. - S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, având ca obiect "litigiu Curtea de Conturi".

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 3278 din 9 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. - S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta CNCF CFR S.A. susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la considerentele reţinute de prima instanţă pentru respingerea cererii de anulare a constatărilor de la pct. 8 din Decizia Curţii de Conturi nr. III/10/09.01.2015 şi a măsurilor dispuse la punctul 8.1 din decizie, în mod greşit acestea se fundamentează pe împrejurarea că actul adiţional prin care s-a prelungit termenul de executare a lucrărilor a fost încheiat ulterior expirării duratei contractului iniţial.

Actele adiţionale au fost încheiate pentru prelungirea duratei de execuţie a lucrărilor din cauza condiţiilor meteo nefavorabile.

Consideră recurenta că, judecătorul fondului a făcut o confuzie între termenul de valabilitate al contractului (acesta fiind încheierea procesului-verbal de recepţie finală a lucrărilor contractate - 15.04.2013) şi eliberarea garanţiei de bună execuţie (13.05.2015) şi, pe de altă parte, termenul de execuţie prevăzut expres, anume 60 de zile.

În ceea ce priveşte respingerea cererii de anulare a constatărilor de la pct. 9 din Decizia Curţii de Conturi nr. III/10/09.01.2015 şi a măsurilor dispuse la pct. 13 din decizie, prima instanţă a constatat producerea unui prejudiciu cert în valoare estimată de 9.636,59 RON, TVA inclus.

Consideră recurenta că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 3 lit. d) din H.G. nr. 28/2008 şi Legea nr. 10/1995 care definesc lucrările de intervenţii.

Aşa cum a arătat prin cererea de chemare în judecată, lucrările executate în baza Contractului de execuţie nr. x/29.11.2013 pentru "Intervenţii accidentale la construcţii şi instalaţii aferente de pe raza sucursalei CREIR CF Bucureşti" nu se încadrează în categoria lucrărilor de intervenţii ce constau în: reparaţii capitale, reconstituire, transformări, modificări, extindere, desfiinţare parţială, consolidări, reabilitări termice, aşa cum sunt definite în H.G. nr. 28/2008 şi Legea nr. 10/1995.

Contractul de execuţie nr. x/29.11.2012 are ca obiect intervenţii accidentale la clădiri şi instalaţii aferente, scopul acestora fiind de a remedia în regim de urgenţă defecţiunile şi avariile care au apărut şi pot conduce la producerea anumitor disfuncţionalităţi şi pagube.

Considerentele hotărârii atacate se întemeiază pe o interpretare eronată dată reglementărilor legale în vigoare, reţinând în mod greşit constatările şi măsurile dispuse de curtea de conturi prin decizia contestată.

De asemenea, se arată că în mod greşit instanţa de fond a constatat existenţa unui prejudiciu cert în condiţiile în care Procesul-verbal de control nr. x/8.08.2013 încheiat în Staţia CF Sinaia de Inspectoratul de Stat în Construcţii - Inspectoratul Judeţean Construcţii Prahova rezultă că "starea tehnică a construcţiei este afectată de degradări apărute în timp la sistemul de evacuare a apei de pe acoperiş, fapt ce a favorizat infiltrarea apei în cornişa şi streaşina înfundată, producând degradarea acestora şi chiar dislocări de material.

În realitate, reparaţiile executate nu s-au făcut cu schimbarea formei, a structurii şi a materialelor iniţiale, scopul acestora fiind de a remedia în regim de urgenţă avariile şi a evita atât deteriorarea continuă a clădirii cât şi perturbarea activităţii specifice căii ferate şi afectarea siguranţei feroviare şi nu în ultimul rând evitarea producerii unui incident.

4. Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În baza Raportului de control nr. x/12.12.2014 încheiat în urma acţiunii de verificare "Controlul utilizării fondurilor alocate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor pentru întreţinerea şi repararea infrastructurii feroviare" efectuate la reclamanta Campania Naţională de Căi Ferate - CFR S.A. a fost emisă Decizia nr. III/10/9.01.2015 prin care s-au constatat nereguli şi au fost dispuse măsuri în sarcina reclamantei.

Contestaţia formulată împotriva Deciziei, mai concret asupra măsurilor dispuse la pct. 8.1 şi la pct. 13, a fost respinsă prin Încheierea nr. III/9/16.02.2015 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor, aceasta din urmă constituind obiectul prezentei acţiuni.

Curtea de apel soluţionând cauza a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând că actele contestate sunt legal şi temeinic întocmite, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Prin Decizia nr. III/10/09.01.2015 a Curţii de Conturi au fost constatate o serie de abateri, dispunându-se în consecinţă măsuri corespunzătoare, dintre care două fac obiectul contestaţiei în prezenta cauză.

- Măsura dispusă la pct. 8.1 din Decizie "Calcularea şi recuperarea sumei reprezentând penalităţi contractuale pentru lucrările neexecutate în termen, inclusiv a sumei estimate în raportul de control" vizând Contractul de execuţie lucrări nr. x/08.10.2012 pentru executarea de "Lucrări de întreţinere şi reparaţii coridor TV Paneuropean, tronson Bucureşti - Câmpina".

Măsura a fost dispusă ca urmare a constatării abaterii de la pct. 8 al deciziei, constând în:

"Nerespectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractul de achiziţie publică referitoare la cantitatea şi calitatea bunurilor livrate/lucrărilor executate/serviciilor prestate şi/sau la termenele stabilite".

- Măsura dispusă la pct. 13 din decizie, "Stabilirea întinderii prejudiciului determinat de efectuarea de plăţi pentru produse/lucrări/servicii, neexecutate/nerecepţionate în cantitatea facturată şi plătită, inclusiv a sumei estimate în raportul de control, prin verificarea încadrării lucrărilor pe articole de deviz corespunzătoare, precum şi a cantităţilor de lucrări executate şi decontate în cadrul contractului şi recuperarea acestuia, potrivit legii", având în vedere Contractul de execuţie lucrări nr. x/29.11.2012 pentru "Intervenţii accidentale la construcţii şi instalaţii aferente de pe raza Sucursalei Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Bucureşti",

Măsura a fost dispusă ca urmare a constatării abaterii de la pct. 9 al deciziei, constând în "Efectuarea de plăţi pentru produse/lucrări/servicii, neexecutate/nerecepţionate în cantitatea facturată şi plătită".

În ceea ce priveşte prima dintre cele două abateri contestate (pct. 8 Decizie), aceasta vizează Contractul de execuţie lucrări nr. x/8.10.2012 - "Lucrări de întreţinere şi reparaţii Coridor TV Paneuropean, tronson Bucureşti - Câmpina", a cărei dată de finalizare a fost stabilită prin documentaţia de atribuire la data de 15.12.2012.

La data de 17.12.2012, prin Actul Adiţional nr. 1 a fost prelungit termenul de executare a lucrării de la 15.12.2012 la data de 14.02.2013, încheierea actului adiţional realizându-se după expirarea duratei contractului iniţial. La momentul prelungiri duratei de executare a lucrărilor, acestea erau realizate în procent de 87,03%, rămânând de executat 12,97%, sens în care termenul a fost prelungit cu 60 de zile.

Cu o zi înainte de expirarea acestui ultim termen de 60 de zile este încheiat un nou Act adiţional nr. 2/15.02.2013, prin care se prelungeşte termenul de executare a lucrărilor cu 90 de zile, stadiul lucrărilor fiind cel de la data încheierii primului act adiţional.

Însă, prin cele două prelungiri acordate, termenul de executare a lucrărilor a ajuns de 210 zile (7 luni) depăşind termenul prevăzut în Caietul de sarcini nr. x/10.15.2012, parte integrantă din documentele contractului, unde la Capitolul 3 era prevăzută o durată a lucrărilor de maxim 60 zile.

Potrivit dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, caietul de sarcini constituie parte integrantă a contractului de achiziţie, astfel că autoritatea contractantă trebuie să respecte termenul stabilit prin documentele contractului.

În acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte reţine că apărarea reclamantei-recurente, în sensul că raţiunea prelungirii duratei de execuţie este constituită de condiţiile meteorologice nefavorabile, nu poate fi reţinută, dat fiind faptul că la momentul declanşării procedurii de achiziţie şi al încheierii contractului se cunoştea perioada în care urma a se executa contractul.

Astfel, aceste împrejurări puteau fi cunoscute de la momentul încheierii controlului, fiind previzibile la momentul întocmirii caietului de sarcini.

Pe de altă parte, avertizările meteo, mai concret adresele de înaintare emise de recurenta-reclamantă către diversele sale succesorale, cu privire la aceste avertizări meteorologice ale ANM transmise pentru luarea de "măsuri necesare pentru asigurarea circulaţiei trenurilor în condiţii de siguranţă" nu pot conduce la exonerarea de răspundere a executantului pentru neexecutarea în termen a lucrărilor.

Legat de cea de-a doua abatere prevăzută la pct. 9 al Deciziei contestate, anume "Efectuarea de plăţi pentru produse/lucrări/servicii neexecutate, nerecepţionate în cantitatea facturată şi plătită", aceasta vizează Contractul nr. x/29.11.2012 ce are ca obiect "Intervenţii accidentale la construcţii şi instalaţii aferente de pe raza Sucursalei Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Bucureşti".

S-a constatat existenţa unor discrepanţe între: suprafaţa hidroizolaţiei realizate în staţia CF Bucureşti Nord (446 mp) şi cea facturată (500 mp); suprafaţă reparaţii realizate la acoperiş în Staţia Sinaia (692,88 mp) şi cantitatea facturată (698,86 mp).

S-a estimat astfel un prejudiciu în valoare de 9636,89 RON, ce se impune a fi recuperat.

Recurenta nu contestă aceste constatări ale autorităţii intimate rezultate din efectuarea verificărilor în teren, menţionând doar că măsurile s-au impus conform comenzilor.

Or, în cauză nu se contestă lucrările efectuate conform comenzilor, ci se contestă discrepanţa dintre lucrările executate efectiv în teren şi cele facturate.

În legătură cu acest aspect, recurenta-reclamantă nu a formulat apărări şi nu a justificat diferenţa achitată în plus.

Pentru considerentele expuse mai sus, reţinând că actele administrative atacate sunt legale, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 3278 din 9 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN