Obligation to disclose quantitative drug consumption versus statutory duty to report monetary value in contribution calculations under O.U.G. 77/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care să comunice reclamantei consumul de medicamente aferent vânzărilor reclamantei, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în trimestrul IV al anului 2011.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1685 din 20 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii, lipsei de interes a acţiunii ca neîntemeiate.

A admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

A obligat pârâta să emită un act administrativ, prin care să comunice reclamantei consumul de medicamente aferent vânzărilor reclamantei, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în trimestrul IV al anului 2011.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 1685 din 20 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac se arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit argumentele invocate de intimata-reclamantă şi a dat o greşită interpretare şi aplicare dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011.

În opinia recurentei, în mod nelegal instanţa de fond a dispus obligarea sa la emiterea unui act administrativ prin care să comunice consumul de medicamente aferent vânzărilor intimatei, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în trimestrul IV 2011 în condiţiile în care, potrivit art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia trimestrială se calculează şi se datorează pentru valoarea consumului de medicamente, obţinută prin centralizarea consumului la nivel naţional.

Considerentele instanţei de fond referitoare la distincţia operată de legiuitor între consumul de medicamente exprimat în unităţi şi valoarea consumului exprimat valoric sunt greşite, întrucât în cuprinsul formulei de calcul reglementată de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul nu face distincţie între cele 2 noţiuni ci stabileşte că unul din elementele formulei de calcul este consumul trimestrial care, în fapt, reprezintă valoarea acestui consum, numai în acest fel putându-se efectua un calcul matematic.

Învederează recurenta că, în situaţia în care ar comunica intimatei consumul de medicamente (exprimat în număr de cutii, pastile, etc.) aceasta ar fi în imposibilitate de a calcula valoarea consumului, având în vedere că procentul de compensare este diferit în funcţie de fiecare situaţie în parte.

Şi din perspectiva dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, recurenta şi-a îndeplinit obligaţia legală de a comunica plătitorului de contribuţie valoarea consumului centralizat de medicamente pentru trimestrul IV 2011, astfel încât obligarea sa la comunicarea către intimată a altor informaţii decât cele prevăzute de lege este nelegală.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28.11.2016, intimata A. S.A. a invocat excepţia netimbrării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, subliniind legalitatea sentinţei din perspectiva obligaţiei recurentei de a comunica potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, consumul de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

În esenţă, a arătat că distincţia dintre consumul de medicamente şi valoarea acestuia rezultă atât din dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, cât şi din prevederile art. 64 lit. g) din Contractul cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

În opinia intimatei-reclamante, autoritatea recurentă are la dispoziţie toate datele necesare pentru a transmite consumul de medicamente exprimat cantitativ, obligaţie ce rezultă din dispoziţiile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, precum şi din legislaţia secundară care conferă toate pârghiile pentru a cunoaşte informaţiile necesare în acest sens.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia completului investit cu soluţionarea cauzei din 11.10.2018, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen de judecată, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând refuzul nejustificat al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de a comunica intimatei consumul de medicamente aferent vânzărilor intimatei, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, în trimestrul IV 2011.

Soluţionând cauza, curtea de apel a admis acţiunea şi a dispus obligarea recurentei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să emită un act administrativ prin care să comunice reclamantei consumul de medicamente aferent vânzărilor reclamantei, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în trimestrul IV al anului 2011, reţinând încălcarea de către autoritatea recurentă a obligaţiei de a comunia datele vizând consumul de medicamente, reglementată de art. 3 coroborat cu art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Soluţia instanţei de fond nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar, întrucât este rezultatul unei interpretări greşite a dispoziţiilor legale incidente.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi obligaţiilor cetăţenilor sau a limitelor competenţei stabilite prin lege.

În speţă, contrar celor reţinute de către judecătorul fondului, se constată că intimata-reclamantă nu a dovedit nici existenţa unei vătămări şi nici existenţa refuzului nejustificat din partea autorităţii recurente de a-i soluţiona cererea.

Astfel, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 (în vigoare în perioada de referinţă - trimestrul IV 2011):

"(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

(2) Procentul "p" se calculează astfel: p= (CTt-BAt)/CTt x 100 unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat.

(3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuţia trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează şi se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011".

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 precitat instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportată potrivit legii din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Este adevărat că dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora "Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate" fac referire la consumul de medicamente, însă din interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 nu rezultă că legiuitorul delegat a înţeles să distingă între consumul de medicamente şi valoarea acestui consum, unul din elementele formulei de calcul a contribuţiei fiind consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea consumului.

Dacă s-ar accepta interpretarea dată de judecătorul fondului, în sensul comunicării consumului de medicamente sub aspect cantitativ, s-ar ajunge la imposibilitatea stabilirii procentului "p", în condiţiile în care în cuprinsul formulei prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 ar fi unităţi de lucru diferite (număr cutii şi sume de bani reprezentând bugetul aprobat trimestrial) ceea ce ar face imposibilă efectuarea unui calcul matematic.

Argumente similare se regăsesc în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, respectiv în considerentele următoarelor decizii (enumerate cu titlu exemplificativ): Decizia nr. 89/22.01.2016, Decizia nr. 3362/2.11.2017, Decizia nr. 1477/16.04.2018.

Reţinând, aşadar, că intimata-reclamantă nu a dovedit că este titulara vreunui drept pe care recurenta să-l fi vătămat prin refuzul comunicării consumului de medicamente aferent vânzărilor intimatei, suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în trimestrul IV 2011, Înalta Curte constată că refuzul autorităţii nu este nejustificat, din interpretarea dispoziţiilor legale incidente rezultând că autoritatea recurentă a acţionat potrivit scopului legii.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, găsind fondate criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 1685 din 20 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN