Revision petition for waste service payments dismissed for lack of res judicata identity; appellant ordered to pay costs

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 05.12.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, A. S.A. a formulat în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti prin Primar General, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere de revizuire a Sentinţei civile nr. 4207/03.06.2015 pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia a-II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, solicitând anularea acestei hotărâri judecătoreşti.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 552/2017 din 21 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de revizuire formulată de A. S.A., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A. S.A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanţa de fond în mod eronat a apreciat că nu este întrunită condiţia triplei identităţi între cele două cereri de chemare în judecată. S-a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 5321 din 28.06.2013 s-a statuat cu putere de lucru judecat că reclamanta este îndreptăţită să i se achite serviciile de salubritate efectuate pe raza sectorului 5, ulterior expirării perioadei contractuale convenite prin contract şi actul adiţional.

S-a arătat că această hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat a creat pentru recurentă o apreciere a faptului că este predictibilă o soluţie favorabilă şi într-o altă cerere de chemare în judecată a aceleiaşi părţi cu o situaţie de fapt identică.

S-a arătat că instanţa de fond a cererii de revizuire a apreciat că nu este întrunită condiţia triplei identităţi, fiind vorba de alte perioade de activitate, fără însă ca instanţa să efectueze o analiză aprofundată, raportată la relaţiile contractuale încheiate între părţi.

1.4. Apărările intimatului

Municipiul Bucureşti prin Primar General a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

Intimatul a arătat că între cele două cauze înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2012* şi nr. x/3/2014 nu există identitate.

Intimatul a arătat că se ridică în cauza de faţă o problemă de admisibilitate a cererii de revizuire, în condiţiile în care recurenta s-a prevalat deja de precedentul judiciar în cadrul Dosarului nr. x/2014, atât la fond, cât şi în recurs, iar ambele instanţe au înlăturat susţinerile recurentei.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, având în vedere următoarele argumente:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, A. S.A. a solicitat revizuirea Sentinţei nr. 4207/03.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, pentru existenţa unei hotărâri definitive potrivnice, date de aceeaşi instanţă, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv nr. 5321 din 28.06.2013.

Instanţa de fond a cererii de revizuire a reţinut faptul că prin Sentinţa civilă nr. 5321 din 28.06.2013 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă acţiunea A. S.A. şi a fost obligat pârâtul Municipiul Bucureşti să înscrie în fişa constatatoare a rezultatului operaţiunilor serviciului de salubritate stradală realizat de reclamantă, în conformitate cu rapoartele de activitate, respectiv situaţii de lucrări aferente. Această sentinţă a devenit irevocabilă prin nerecurare.

Prin Sentinţa civilă nr. 4207/03.06.2015 Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată, instanţa a reţinut că refuzul paratului de a îndeplini obligaţiile prevăzute de art. 37, 38 şi 39 din Caietul de Sarcini aferent procedurii de achiziţie finalizată prin semnarea Contractului nr. x/2012, refuz exprimat de pârât prin Adresele nr. x/2014 şi nr. y/2014, este justificat de faptul că pretenţiile reclamantei pentru care se solicită confirmarea în aceea modalitate specifică sunt efectuate în perioada 23.03.2014 - 06.06.2014, perioadă în care Contractul nr. x/2012 nu mai produce efecte, întrucât încetase prin ajungerea la termen. Această sentinţă a rămas definitivă ca efect al Deciziei civile nr. 5007/27.10.2016, prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins recursurile formulate de recurenta-reclamantă A. S.A. şi de recurentul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primar General.

Instanţa de revizuire a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege invocate în susţinerea cererii, de vreme ce raporturile litigioase derulate succesiv între părţi au privit obligarea pârâtului la înscrierea în fişa constatatoare a rezultatului operaţiilor serviciului de salubritate stradală realizat de către societate în calitate de operator al acestui serviciu, în conformitate cu rapoartele de activitate, respectiv situaţii şi lucrări pentru perioade de timp diferite: 15.07.2012 - 31.10.2012 şi 23.03.2014 - 06.06.2014.

Înalta Curte, în acord cu concluziile instanţei de fond, constată că în cauza dedusă judecăţii nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect între cele două cereri de chemare în judecată, întrucât este vorba de o perioadă diferită de executare a aceluiaşi contract, care a încetat prin ajungerea la termen la data de 15.03.2014, motiv pentru care şi situaţiile de fapt din cele două acţiuni sunt diferite.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că între litigiile soluţionate prin hotărârile judecătoreşti menţionate nu există nici identitate de cauză, în condiţiile în care temeiul juridic al cererii de chemare în judecată formulate în Dosarul nr. x/2012* l-au constituit prevederile contractului de prestări servicii de salubrizare stradală şi salubrizare de iarnă pe raza sectorului 5 al Municipiului Bucureşti înregistrat sub nr. x/19.12.2011, precum şi Actul adiţional nr. x/15.03.2012, în timp ce cererea de chemare în judecată formulată în Dosarul nr. x/2014 s-a întemeiat pe contractul de prestări servicii de salubrizare stradală şi servicii de iarnă pe raza sectorului 5 Bucureşti, înregistrat sub nr. x/14.11.2012, Actul adiţional nr. x/13.09.2013 şi nr. y/14.02.2014.

Or, instanţa de control judiciar reţine că instanţa de fond a revizuirii a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale şi având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de motivul de revizuire invocat în cauza dedusă judecăţii, soluţia va fi menţinută de Înalta Curte, nefiind identificate motive de casare a sentinţei pronunţate de instanţa de primă jurisdicţie.

Văzând soluţia dată cererii de recurs şi cererea intimatului de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului formulat, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea, cu reducerea cheltuielilor de judecată solicitate, reprezentând onorariu avocaţial, la suma de 2000 RON. Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de recurs are în vedere stadiul procesual al cauzei, munca efectiv desfăşurată de avocat şi de faptul că pricina a fost soluţionată într-un singur termen de judecată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 552/2017 din 21 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată către intimat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN