Residence permit revocation challenge fails as appeal annulled for unpaid court fee
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal as unstamped, thereby leaving the lower court’s judgment (which had rejected the Tunisian citizen’s challenge to the revocation of his residence permit) in force. The appellant had challenged the administrative decision revoking his right of residence and appealed the first-instance dismissal on grounds of insufficient reasoning and violation of procedural rights. The High Court found that the appellant failed to pay the 200 RON court fee required under Art. 24(1)-(2) of O.U.G. No. 80/2013 for the grounds invoked (Art. 488(1)(6) and (8) C. proc. civ.), despite being notified, and applied Art. 486(3) C. proc. civ. to sanction the omission with nullity, per Art. 496(1) C. proc. civ.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, Art. 496 alin. (1) C. proc. civ, Art. 486 alin. (3) C. proc. civ; Residence permit revocation challenge fails as appeal annulled for unpaid court fee: The appellant had challenged the administrative decision revoking his right of residence and appealed the first-instance dismissal on grounds of insufficient reasoning and violation of procedural rights. The High Court found that the appellant failed to pay the 200 RON court fee required under Art. 24(1)-(2) of O.U.G. No. 80/2013 for the grounds invoked (Art. 488(1)(6) and (8) C. proc. civ.), despite being notified, and applied Art. 486(3) C. proc. civ. to sanction the omission with nullity, per Art. 496(1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the High Court's decision to rule on the appeal in its capacity as appellate court.
Applied to sanction the failure to attach proof of payment of the stamp duty by annulling the appeal as unstamped.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2016 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul A., cetăţean tunisian, a formulat contestaţie împotriva Deciziei de revocare a dreptului de şedere nr. x/25.11.2015 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Iaşi.
2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 122/2016 din 21 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantul A., cetăţean tunisian, ca nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, fiind criticată hotărârea instanţei de fond pentru motivele de casare care pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Recurentul a arătat că instanţa de fond nu a analizat în concret toate împrejurările cauzei şi nu a motivat în mod corespunzător hotărârea pronunţată.
De asemenea, recurentul a arătat că instanţa de fond a încălcat prin sentinţa pronunţată dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. referitoare la rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului. A apreciat că prin decizia de revocare a dreptului de şedere i-a fost încălcat dreptul la libera circulaţie, iar prin hotărârea primei instanţe i s-a adus atingere dreptului la apărare, precum şi dreptului la un proces echitabil.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Iaşi a solicitat respingerea recursului formulat, arătând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale.
5. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de către recurent s-a arătat că instanţa de fond a dispus în mod greşit respingerea acţiunii formulate, fără a analiza situaţia de fapt supusă judecăţii şi toate împrejurările relevante cauzei, fiind menţionate de instanţă doar câteva aspecte legislative incidente cauzei.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
2.1. Cu privire la excepţia de netimbrare a recursului
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Examinând cu prioritate regularitatea învestirii cu recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru datorată pentru soluţionarea recursului formulat.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ., iar alin. (2) prevede că în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.
În speţă, se constată că recurentul-pârât nu a ataşat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G nr. 80/2013, în raport de motivele de casare invocate în cererea de recurs, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că obligaţia de achitare a taxei judiciare a fost comunicată prin adresa instanţei din data de 21 septembrie 2016, precum şi prin citaţia emisă pentru termenul de judecată de la data de 7 martie 2019.
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic, iar potrivit alin. (3) menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Cum dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost ataşată cererii de recurs, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi a fost încunoştinţat despre obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 200 RON, devin aplicabile dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. care arată că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e) şi art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborate cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 122/2016 din 21 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.
GGC - NN