Limitation period runs from actual notice of individual administrative act; quashed and remanded in state waters public-domain registration dispute.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2015, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României constatarea înscrierii abuzive în H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Ilfov, precum şi al oraşelor şi comunelor din judeţul Ilfov a lucrării hidrotehnice «Acumulare Căldăruşani», de pe Valea Cociovaliştea, şi anularea următoarelor poziţii din anexele nr. 24, 25 şi 28 a actului normativ sus-menţionat, astfel:

- Anexa nr. 24 - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Grădiştea, poziţia nr. 60 - Lacul Căldăruşani, S = 142,40 ha;

- Anexa nr. 25 - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Gruiu, poziţiile nr. 35, 38, 40, 41 şi 42, reprezentând parte din «Acumularea Căldăruşani» şi lucrări conexe, înscrisă sub diferite denumiri;

- Anexa nr. 28 - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Moara Vlăsiei, poziţia 122 şi 123, reprezentând parte din «Acumularea Căldăruşani», înscrisă sub denumirea de Lacul Cociovaliştea şi Mostiştea.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 10/F/CONT din 19 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia privind lipsa calităţii procesuale active.

Instanţa a admis excepţia de tardivitate invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins, ca tardivă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanţei de fond, arătând că instanţa de primă jurisdicţie a reţinut considerente străine de natura cauzei şi a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale.

Recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a considerat că reclamanta a formulat tardiv plângerea prealabilă şi acţiunea introductivă, întrucât la data publicării H.G. nr. 930/2002 nu au fost publicate şi anexele, care au fost publicate ulterior şi comunicate doar instituţiilor administrativ teritoriale al căror inventar îl conţineau.

S-a susţinut că prezumţia de cunoaştere a conţinutului unui Monitor Oficial operează doar faţă de normele de drept, nu şi în cazul actelor administrative individuale, pentru care trebuie făcută dovada legală a comunicării.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul formulat şi va casa sentinţa atacată, fiind trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul acţiunii judiciare îl constituie anularea unor poziţii din anexele nr. 24, 25 şi 28 a Hotărârii de Guvern nr. 930/2002.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, plecând de la aprecierea greşită a faptului că publicarea hotărârilor de guvern reprezintă modalitatea de comunicare a actului administrativ individual către persoanele interesate, instanţa de primă jurisdicţie în mod eronat a considerat că de la acest moment (al publicării) se calculează termenele de prescripţie.

Înalta Curte în practica sa constantă a reţinut că aducerea la cunoştinţă a unui act administrativ se face prin publicare pentru actele normative şi prin comunicare pentru actele individuale.

În cazul de faţă, Înalta Curte reţine că reclamanta are calitatea de terţ în raport cu actul administrativ atacat, situaţie care trebuie avută în vedere la stabilirea momentului de la care curge termenul de prescripţie, având în vedere practica instanţei de recurs referitoare la momentul luării la cunoştinţă a existenţei unei vătămări într-un drept al său sau într-un interes legitim.

Or, cercetând anexele la Monitorul Oficial vizat, se constată că acestea sunt publicate separat şi ulterior actului pe care îl urmează, într-un număr bis al Monitorului Oficial, care se publică în tiraj restrâns şi se comunică la solicitarea directorilor instituţiei din cadrul administraţiei publice centrale.

Pentru aceste considerente, văzând natura juridică a actului administrativ ce face obiectul acţiunii introductive, Înalta Curte reţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că momentul publicării actului este momentul de la care se calculează termenul de prescripţie, întrucât, în cazul particular dedus judecăţii, data de la care curge termenul de prescripţie este data comunicării efective a actului către persoana interesată.

Înalta Curte constată că atât plângerea prealabilă, cât şi acţiunea introductivă au fost depuse cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile contenciosului administrativ, motiv pentru care în mod greşit acţiunea introductivă a fost respinsă de instanţa de primă jurisdicţie ca tardivă, întrucât reclamantul a formulat acţiunea cu respectarea termenului de decădere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Rezultă din actele dosarului că recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă despre existenţa actului administrativ individual reclamat ca fiind nelegal la data depunerii anexelor nr. 24, 25 şi 28 la H.G. nr. 930/2002 în Dosarul nr. x/2014 de către S.C. A. S.R.L.

Reţinând că prima instanţă a dat o dezlegare greşită cauzei şi văzând că nu a fost soluţionat fondul cauzei deduse judecăţii, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie şi al dreptului la apărare, instanţa de recurs va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Argeş-Vedea împotriva Sentinţei nr. 10/F/CONT din 19 ianuarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN