Tax execution authority lacks passive standing to defend suspension of tax assessment issued by different regional administration

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Timiş, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună suspendarea parţială a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, emisă sub nr. x din 28 martie 2016 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara - Activitatea de inspecţie fiscală, în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 21.398.516 RON, stabilite în sarcina sa, astfel: suma de 30.771 RON reprezentând TVA, considerată nedeductibilă ca urmare a stabilirii unei baze impozabile suplimentare în cuantum de 128.212 RON; suma de 15.874.074 RON, la care se adaugă accesorii în cuantum de 5.493.671 RON, reprezentând contribuţii sociale calculate suplimentar pentru indemnizaţiile acordate salariaţilor ca urmare a activităţii desfăşurate în Germania.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 175/2016 din 30 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

A fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

Instanţa a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/28.03.2016 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a criticat hotărârea instanţei de fond având în vedere greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii reclamantei formulată în contradictoriu cu această parte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În susţinerea excepţiei invocate a arătat că intimata-reclamantă a solicitat suspendarea unui act administrativ fiscal emis de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, astfel încât recurenta AJFP Timiş nu a fost parte în raportul juridic creat între intimata-reclamantă şi recurenta AJFP Hunedoara.

Recurenta a precizat că şi în ipoteza în care actele de executare sunt întocmite de recurenta AJFP Timiş, nu se poate aprecia că aceasta are calitate procesuală pasivă în litigiul ce vizează un act administrativ emis de o alta autoritate. Recurenta a precizat că este doar organul care administrează creanţele societăţii.

Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond şi pe fondul cererii de suspendare, solicitând respingerea cererii reclamantei, arătând că pentru admiterea cererii este necesară îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat şi a pagubei iminente, nefiind suficientă doar promovarea unei acţiuni împotriva actelor administrativ-fiscale atacate, pentru a considera ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara a criticat hotărârea instanţei de fond, apreciind că instanţa a dat o interpretare greşită dispoziţiilor legale aplicabile, deoarece organele de inspecţie fiscală în mod corect nu au acordat drept de deducere a TVA pentru suma de 30.771 RON.

Recurenta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind analizată greşit aparenţa de drept în favoarea intimatei.

Cu privire la condiţia pagubei iminente, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a motivat soluţia cu privire la îndeplinirea acestei condiţii, fiind aduse în susţinere numai motive de natură teoretică, fără să se facă vorbire despre susţinerile părţilor cu privire la această condiţie.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs comunicate, intimata-reclamantă a invocat nulitatea recursurilor formulate, având în vedere faptul că recursurile nu sunt motivate corespunzător, întrucât motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, având în vedere faptul că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

1. Cu privire la excepţia nulităţii recursurilor

Analizând motivele de recurs formulate de recurente, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate se circumscriu motivelor de casare invocate în susţinerea recursurilor formulate, motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursurilor, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

2. Cu privire la recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş

Analizând motivul de casare ce vizează interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, cu privire la greşita soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta AJFP Timiş, Înalta Curte constată că este întemeiată critica formulată, având în vedere considerentele ce urmează.

Actul administrativ fiscal ce face obiectul acţiunii judiciare, respectiv decizia de impunere a cărei suspendare a a executării se solicită, a fost emisă de pârâta AJFP Hunedoara.

Faptul că împotriva societăţii reclamante a fost demarată procedura executării silite, în temeiul deciziei de impunere, iar actele de executare sunt întocmite de AJFP Timiş nu acordă calitate procesuală instituţiei care a emis toate actele de executare, raportat la obiectul litigiului de faţă, respectiv suspendarea unei decizii de impunere emisă de AJFP Hunedoara.

Înalta Curte constată că excepţia invocată este întemeiată, că a fost greşit soluţionată de instanţa de fond şi, reţinând că recurenta-pârâtă AJFP Timiş nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecăţii, în raport cu obiectul cauzei, recursul formulat va fi admis şi va fi casată hotărârea atacată în parte, în sensul respingerii acţiunii reclamantei formulată în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Cu privire la recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara

Înalta Curte reţine că este nefondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat în susţinerea recursului formulat, iar soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Înalta Curte reţine că intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect suspendarea parţială a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală.

Referitor la condiţiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă, Înalta Curte reţine că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înţelege - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş), prin pagubă iminentă se înţelege-prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Instanţa de fond a făcut analiza condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând în mod legal, că există argumente aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat şi la existenţa unei pagube iminente.

Înalta Curte reţine ca fiind valabile şi legale constatările instanţei de primă jurisdicţie cu privire la cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Un argument în plus al existenţei cazului bine justificat este şi faptul că instanţa care a analizat fondul acţiunii în anulare al deciziei de impunere, ce face obiectul suspendării, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat decizia de impunere atacată, fiind pronunţată în acest caz Sentinţa nr. 158/23 mai 2017 în Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Timişoara, fiind incidente în acest caz prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Jurisprudenţa europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviinţată, daca s-a stabilit şi că: a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părţilor ("balance of interests"), în sensul că în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii este necesar şi ca instanţa de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluţii posibile; b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt şi în drept (fumus boni iuris), în sensul că motivele şi argumentele reclamantului din cadrul acţiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare "prima facie".

Cu privire la paguba iminentă, Înalta Curte reţine că intimata-reclamantă face referire la cuantumul sumei stabilite cu titlu de creanţă bugetară în sarcina sa, prin actul administrativ fiscal contestat, precum şi la caracterul executoriu al acesteia.

În speţă, se constată că reclamanta a invocat şi a dovedit împrejurări concrete care ar justifica concluzia că executarea actului administrativ fiscal, mai înainte de soluţionarea în fond a acţiunii, ar fi de natură a-i crea o pagubă iminentă, ce nu ar mai putea fi reparată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi va respinge recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor.

Respinge recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva Sentinţei civile nr. 175/2016 din 30 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN