Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1223/2019 AI generated

Suspension denial quashed and remanded over bond receipt oversight in tax-enforcement challenge

Case Number Decizia nr. 1223/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The appellate court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) admitted the taxpayer's appeal, quashed the lower court's interlocutory order of 12 April 2016 (which had denied the suspension of enforcement of a tax assessment decision), and remanded the case to the same court for re-hearing. The underlying dispute concerned a tax audit that imposed supplementary fiscal obligations of 2,189,321 RON, challenged by the taxpayer via an administrative action and a request for suspension under art. 15 of Law No. 554/2004. The high court found that the lower court violated the principle of contradiction (art. 14(5) C. proc. civ.) by rejecting the suspension request solely for failure to pay the court-fixed bond, even though the taxpayer had filed a copy of the consignment receipt; instead, the lower court should have granted a new term to submit the original receipt or to consign the bond. The cassation was based on art. 488(1)(8) and art. 496(1) C. proc. civ., with the case remanded to preserve the double degree of jurisdiction; the lower court's prior denial of suspension is thus vacated and remains without effect pending re-hearing.

Legislator headnote

AI generated

art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 14 alin. (5) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Suspension denial quashed and remanded over bond receipt oversight in tax-enforcement challenge: The underlying dispute concerned a tax audit that imposed supplementary fiscal obligations of 2,189,321 RON, challenged by the taxpayer via an administrative action and a request for suspension under art. 15 of Law No. 554/2004. The high court found that the lower court violated the principle of contradiction (art. 14(5) C. proc. civ.) by rejecting the suspension request solely for failure to pay the court-fixed bond, even though the taxpayer had filed a copy of the consignment receipt; instead, the lower court should have granted a new term to submit the original receipt or to consign the bond. The cassation was based on art. 488(1)(8) and art. 496(1) C. proc. civ., with the case remanded to preserve the double degree of jurisdiction; the lower court's prior denial of suspension is thus vacated and remains without effect pending re-hearing.

Keywords

AI generated
enforcement of tax assessment suspension of tax recovery fiscal law order to pay interlocutory decision tax litigation proceedings

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

Used to admit the appeal and remand the case to the lower court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.03.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L a formulat, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa - Serviciul de Inspecţie Fiscală Contribuabili Mijlocii, contestaţie împotriva Deciziei nr. 595 din 01 octombrie 2015 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/17.02.2015, comunicată societăţii în data de 07.10.2015, Deciziei de impunere nr. x/17.02.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, Raportului de inspecţie fiscală nr. x/17.02.2015 în temeiul căruia a fost emisă decizia de impunere arătată la pct. 2, solicitând anularea în întregime a actelor administrative atacate şi suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/17.02.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sumă de 2.189.321 RON până la soluţionarea definitivă a contestaţiei introdusă pentru anularea actelor administrativ fiscale unilaterale de către instanţa de fond în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea din 12 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/17.02.2015 formulată de reclamantă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L, fiind criticată hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanţa de fond i-a pus în vedere achitarea cauţiunii în cuantum de 15.689,31 RON, iar recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 718 alin. (7) teza a II-a din C. proc. civ., arătând că în Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a achitat cauţiune în valoare de 31.308,62 RON, iar instanţa în acest dosar a respins cererea de suspendare şi a dispus restituirea cauţiunii.

De asemenea, a arătat recurenta că instanţa de judecată a acceptat dovada consemnării cauţiunii în cauză, fiind depusă la dosar copia recipisei de consemnare a cauţiunii şi, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de suspendare pentru neîndeplinirea condiţiei plăţii cauţiunii stabilite de instanţă.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile formulate de recurentă, având în vedere argumentele ce urmează.

Astfel, instanţa de recurs constată că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., întrucât a soluţionat cauza în sensul respingerii cererii de suspendare formulate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru neîndeplinirea condiţiei plăţii cauţiunii, după administrarea probei cu înscrisuri, respectiv a copiei recipisei de consemnare a cauţiunii depuse de recurenta-reclamantă şi fără a pune în discuţie admisibilitatea cererii de suspendare în raport cu neîndeplinirea acestei cerinţe.

În măsura în care considera neîndeplinită cerinţa plăţii cauţiunii, instanţa de primă jurisdicţie trebuia să acorde un nou termen de judecată pentru a pune în vedere reclamantei să depună la dosar originalul recipisei de consemnare ori să pună în vedere reclamantei să consemneze suma cauţiunii pe care instanţa a stabilit-o în dosarul de faţă.

Având în vedere încălcarea principiului contradictorialităţii şi împrejurarea nesoluţionării fondului cererii, precum şi necesitatea respectării dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 12 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN