Challenge to National Qualifications Framework amendment: appeal time-limit violation and lack of continuing interest in suspension

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.01.2016, reclamantul Corpul Experţilor în Accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune din România a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună:

- Suspendarea H.G. nr. 567/2015 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului Naţional al Calificărilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 572 din 30.07.2015;

- Anularea H.G. nr. 567/2015 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului Naţional al Calificărilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 572 din 30.07.2015.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1213 din 11 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Corpul Experţilor în Accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune din România, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Instanţa a admis cererea de intervenţie accesorie formulată intervenientul accesoriu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în interesul pârâtului Guvernul României.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat două cereri de recurs reclamantul, una ce a vizat soluţia dată cererii de suspendare şi una ce a vizat cererea de anulare actului administrativ indicat, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la critica ce a vizat soluţia dată cererii de suspendare, recurentul a arătat că instanţa de fond nu a analizat condiţiile privind aparenta legalitate cu privire la emiterea H.G. nr. 567/2015.

Recurentul a arătat pe larg în motivele de recurs prezentate argumente privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru suspendarea actului, argumente suplimentare faţă de cele arătate în cererea de chemare în judecată.

Cu privire la critica ce a vizat soluţia dată cererii de anulare a H.G. nr. 567/2015, recurentul a arătat faptul că instanţa de fond a prezentat o motivare realizată după metoda copy/paste după susţinerea intimatului-pârât Guvernul României.

Recurentul a criticat faptul că instanţa de fond nu a analizat susţinerile formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, nu a analizat respectarea dispoziţiilor legale cu privire la lipsa dovezilor că proiectul de H.G. a fost pus în dezbatere publică, nu a analizat lipsa avizului Consiliului Economic şi Social şi nici faptul că scopul declarat al hotărârii nu este cel precizat în Nota de fundamentare.

1.4. Apărările intimaţilor

Guvernul României a solicitat, prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, respingerea recursului ce vizează atât suspendarea, cât şi recursul ce vizează fondul cererii şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin întâmpinările depuse la dosar a invocat excepţia tardivităţii introducerii cererii de recurs ce vizează soluţia de suspendare, cât şi excepţia tardivităţii introducerii recursului în ce priveşte anularea dispoziţiilor H.G. nr. 567/2015 pentru modificarea H.G. nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor alături de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

De asemenea, a invocat nulitatea recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2. Cu privire la recursul formulat împotriva soluţiei date cererii de anulare a actului administrativ atacat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursul a fost depus cu nerespectarea dispoziţiilor legale, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată reclamantului la data de 8 august 2016, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 30 august 2016, conform datei aflată pe plicul de corespondenţă, în condiţiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 24 august 2016.

În aceste condiţii recursul reclamantului a fost depus cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Pentru aceste motive, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii privind anularea actului administrativ.

3. Cu privire la recursul formulat împotriva soluţiei date cererii de suspendare a actului administrativ atacat.

3.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes, în susţinerea cererii de recurs, invocată din oficiu este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Or, Înalta Curte având în vedere soluţia dată pe fondul cererii de chemare în judecată, soluţie definitivă, constată că recurentul nu mai justifică un interes în susţinerea recursului ce vizează cererea de suspendare, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce măsura reglementată de art. 15 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca lipsit de interes recursul formulat împotriva aceleiaşi sentinţe în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de Corpul Experţilor în Accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune Europene din România împotriva Sentinţei civile nr. 1213 din 11 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii privind anularea actului administrativ.

Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de Corpul Experţilor în Accesarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune Europene din România împotriva aceleiaşi sentinţe, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de suspendare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN