Fiscal administration suspension pending criminal proceedings; lateness of appeal under Law 554/2004.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal as filed out of time, thereby leaving in force the lower court’s judgment that had dismissed the plaintiff’s action. The dispute concerned a tax assessment, specifically the administrative order to suspend the resolution of a pre-complaint pending criminal proceedings, against which the taxpayer-initiated an action to compel the tax authorities to process the complaint; however, the appellate court had previously rejected the action, finding it inadmissible under the conditions set by the fiscal code. Deciding solely on procedural grounds without examining the substantive merits, the supreme court applied Article 20(1) of Law No. 554/2004, which mandates a 15-day deadline to file an appeal from the date of communication of the first-instance judgment. As the communication occurred on April 29, 2016, and the appeal was registered on May 17, 2016—exceeding the deadline which expired on May 16, 2016—the court rejected the appeal under Article 496(1) of the Civil Procedure Code, confirming that the late filing constitutes a procedural bar to admissibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Fiscal administration suspension pending criminal proceedings; lateness of appeal under Law 554/2004: Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, la data de 21.09.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, obligarea la soluţionarea contestaţiei/plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/09.06.2015, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/09.06.2015 comunicat pârâtelor la data de 17.07.2015, în termen de cel mult 15 zile de la data pronunţării sentinţei de soluţionare a prezentei cauze de către instanţa de fond.
Prin cererea intitulată "adiţională" depusă la data de 11.01.2016, anterior primului termen de judecată din data de 12.01.2016, reclamanta şi-a modificat acţiunea solicitând anularea Deciziei nr. x/23.11.2015 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei, până la soluţionarea laturii penale.
1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa nr. 59/2016 din 29 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia de tardivitate a cererii modificatoare şi a fost respinsă acţiunea modificată formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Iaşi şi AJFP Iaşi.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta a arătat că instanţa de fond şi-a însuşit în totalitate motivarea pârâtelor în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, apreciind în mod nejustificat că în cauză ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003.
Recurenta a arătat că organul fiscal în mod eronat a făcut o confuzie între societatea A. S.R.L. şi administratorul acesteia, dl. B., omiţând faptul că răspunderea penală/patrimonială a persoanei juridice/fizice este distinctă.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate a constatat că recursul a fost depus cu nerespectarea dispoziţiilor legale, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată recurentei la data de 29 aprilie 2016, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 17 mai 2016, în condiţiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 16 mai 2016.
În aceste condiţii recursul a fost depus cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 59/2016 din 29 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.
GGC - NN