Taxpayer's suspension of fiscal execution denied for lack of well-justified case; tax authority prevails on appeal.

Şedinţa publică din data de 5 martie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x şi a Procesului-verbal nr. x, ambele emise la data de 21.07.2016, până la soluţionarea în primă instanţă a acţiunii în anularea actului administrativ, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 218 din 12 iulie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative fiscale, formulată de reclamanta SC A. SRL şi, în consecinţă, a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/21.07.2016 şi a Procesului-verbal nr. x/21.07.2016, emise de către pârâtă, până la pronunţarea pe fond a cauzei privind anularea actelor administrative fiscale contestate.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 de RON cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 218 din 12 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca vădit neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond trebuia să analizeze, înaintea constatării că reclamanta a achitat cauţiunea la care a fost obligată, dacă în speţă sunt îndeplinite condiţia cazului bine justificat şi condiţia producerii unei pagube iminente prin demararea executării silite, aspecte care nu au fost dovedite şi nu au fost analizate temeinic de către prima instanţă.

În privinţa cazului justificat, reclamanta - intimată a adus în discuţie doar aprecieri privind nelegalitatea actelor administrative, care nu puteau fi examinate în cadrul unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Simpla valoare în sine a sumelor datorate de către reclamantă nu este relevantă, aceasta nedovedind faptul că s-ar fi început executarea silită, iar până la o eventuală anulare de către o instanţă de judecată, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata-reclamantă A. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi, pe cale de consecinţă, menţinerea Sentinţei civile nr. 218/2018.

Intimata a argumentat, în esenţă, că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reiterând considerentele de fapt şi de drept expuse în faţa instanţei de fond, cu referire, atât la cuantumul debitului imputat, cât şi la suspendarea contestaţiei administrative formulate de intimată împotriva actelor a căror suspendare s-a solicitat.

2. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-pârâte, constată recursul fondat şi îl va admite, pentru considerentele ce urmează.

Conform celor expuse anterior, reclamanta SC A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x şi a Procesului-verbal nr. x, ambele emise la data de 21.07.2016 de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

În motivarea cererii de suspendare, reclamanta-recurentă a susţinut că aprecierile autorităţii se întemeiază pe interpretări vădit eronate ale prevederilor legale raportate la situaţia de fapt. A făcut referire la motivele de nelegalitate evocate în secţiunea dedicată fondului contestaţiei şi a arătat că acestea sunt de natură a fundamenta cazul bine justificat, fiind după toate aparenţele întemeiate încă de la o pipăire a fondului, fără a fi necesară prejudecarea aspectelor substanţiale de nelegalitate.

În argumentarea existenţei cazului bine justificat, intimata-reclamantă a adus, în esenţă, argumente referitoare la faptul că reţinerile organelor fiscale privind TVA nedeductibilă ar fi eronate, raportat la relaţiile economice avute cu fiecare dintre furnizorii respectivi, aşa cum ar fi acestea reflectate de documentele deţinute de intimată.

În dezacord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că simpla suspendare, în parte, a soluţionării contestaţiei administrative formulată de intimată, nu poate constitui, per se, un indiciu aparent care să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor administrativ fiscale contestate şi să justifice suspendarea provizorie a executării acestora.

Mai reţine că amplele argumente expuse în motivarea cererii de suspendare, privind conţinutul relaţiilor comerciale dintre intimată şi furnizorii acesteia, modul în care acesta este reflectat de documentele justificative şi posibilele erori de apreciere ale organelor fiscale, necesită o analiză specifică unei acţiuni în anulare, întrucât veridicitatea acestora nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific acţiunii de fond.

Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi a fost în sensul că îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Cercetarea sumară a "aparenţei dreptului" impune suspendarea doar atunci când, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, condiţie care, în speţă, nu este îndeplinită.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat, în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş împotriva Sentinţei civile nr. 218 din 12 iulie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV