Suspendable enforcement of agricultural repayment orders: cumulative failure of fumus boni iuris and imminent harm

Şedinţa publică din data de 5 martie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, suspendarea executării proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x şi 47938 din 11.11.2016 (încheiate în 10.11.2016) emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestora, ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2073 din 31 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SRL şi, în consecinţă, a suspendat executarea proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x şi 47938 din 11.11.2016 (încheiate în 10.11.2016) emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestora, ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 2073 din 31 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a argumentat, în esenţă, că reclamanta nu a dovedit efectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, instanţa de fond apreciind în mod greşit că cele două condiţii sunt îndeplinite deopotrivă.

A evocat circumstanţele emiterii actelor a căror suspendare s-a dispus de către instanţa de fond şi aspectele reţinute în motivarea acestora şi a argumentat că în mod legal s-a constatat că suprafaţa de 52,49 ha din totalul de 105,63 ha este compromisă ireversibil, dispunându-se recuperarea sumei de 1.094.035,68 RON plătită necuvenit pentru suprafaţa respectivă.

A mai arătat că simplele susţineri ale intimatei privind prejudiciul provocat de eventualele măsuri de executare silită nu sunt de natură a satisface cerinţele legii în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal. Mai mult, prin suspendarea executării actului administrativ s-ar crea grave prejudicii instituţiei recurente şi bugetului Uniunii Europene, întrucât s-ar afla în imposibilitatea recuperării acestei sume de bani nedatorate, purtătoare de accesorii fiscale.

1.4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii de fond, ca legală şi temeinică, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a arătat, în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, că situaţia de abandon a plantaţiei viticole pe o suprafaţă de 52,49 ha din totalul de 105,63 ha, reţinută prin Procesele-verbale emise şi implicit stabilirea creanţei bugetare în raport de această neregulă este contrazisă chiar de către organele de control ale recurentei, care au constatat, atât în anul 2015, cât şi în anul 2016, că intimata a efectuat lucrări tehnologice pe întreaga suprafaţă de 105,63 ha.

Mai mult, Nota de control din data de 30.06.2016 este contrazisă chiar de Nota de control nr. x/18.08.2016 care nu face nici o referire la abandonul unei suprafeţe de 52,49 ha.

A mai susţinut că Nota de control nr. x/30.06.2016, comunicat doar în cadrul prezentului litigiu, este singurul document în care se găsesc identificate parcelele viticole considerate de autoritate ca fiind abandonate de către recurentă, că nu se poate stabili data controlului la care această notă face referire şi că modul de întocmire a actelor contestate a încălcat grav dreptul intimatei la apărare.

Art. 85t din Regulamentul CE nr. 1234/2007 şi art. 1.7. din Anexa la Ordinul MADR nr. 247/2008 fac trimitere la un termen de 3 ani de la efectuarea primi plăţi în cadrul planului de reconversie/restructurare, or, în speţă, acest termen a fost depăşit, având în vedere că prima plată a fost efectuată la data de 01.07.2011.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, prejudiciul material viitor şi previzibil este dovedit de cuantumul excesiv a sumei solicitate la plată, respectiv 3.128.931,05 RON, fapt de natură a face imposibilă desfăşurarea activităţii societăţii, cu consecinţe deosebit de grave.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei-reclamante, constată recursul fondat şi îl va admite, pentru următoarele considerente:

Conform celor expuse anterior, reclamanta A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x şi 47938 din 11.11.2016, emise de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanţa de control judiciar constată, în dezacord cu instanţa de fond, că argumentele invocate de intimata-reclamantă, privind aspectele de fapt reţinute în actele administrative contestate şi modul în care au fost aplicate dispoziţiile legale incidente, nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actelor administrative fiscale şi să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia, necesitând, în realitate, o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.

Or, îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Se mai constată că, prin Sentinţa nr. 5197 din 28 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei A. SRL privind anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 53780/16.01.2017 şi, pe cale de consecinţă, anularea Procesului - Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016 privind cererea de sprijin nr. x/19.09.2010, precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2016 privind cererea de sprijin nr. x/19.09.2010, ambele emise la data de 10.11.2016 de către A.P.I.A., şi exonerarea de la restituirea sumei în cuantum total de 3.128.931,05 RON reprezentând sprijin financiar acordat de A.P.I.A. în cadrul programului de restructurare/reconversie viticolă.

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative a căror suspendare se solicită şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Deciziei civile nr. 2073 din 31 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV