Incompatibility of Vice-Mayor with Concurrent Roles of Company Administrator and Registered Natural Person Merchant

Şedinţa publică din data de 5 martie 2019

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/13.12.2013 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 52/F-CONT din 7 aprilie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea căreia şi-a declinat competenţa Tribunalul Vâlcea prin Sentinţa nr. 126 din 21 ianuarie 2015, a respins acţiunea formulată de reclamantul A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 52/F-CONT din 7 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanţe, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că, contrar celor reţinute de prima instanţă, a fost asociat unic şi administrator al SC B. SRL, însă această societate comercială nu a mai desfăşurat activitate din anul 2006, cu mult înainte ca recurentul să ocupe funcţia de viceprimar, situaţie dovedită cu Bilanţul prescurtat la data de 31.12.2006 şi cu Bilanţul prescurtat din data de 31.12.2008. Dintr-o omisiune firma nu a fost radiată, recurentul figurând în continuare în evidenţele Registrului Comerţului ca şi asociat şi administrator, calitate pe care nu a mai exercitat-o şi în fapt.

Din data de 05.11.2008, calitatea recurentului de asociat unic şi administrator al SC B. SRL a încetat de drept, aceasta fiind preluată de doamna C., după cum rezultă şi din Actul Adiţional la actul constitutiv al societăţii.

Faţă de această situaţie, susţinută cu înscrisuri doveditoare, din care reiese cu puterea evidenţei că la momentul preluării mandatului de viceprimar recurentul nu desfăşura activitate economică şi nu realiza venituri prin intermediul firmei, nu erau întrunite condiţiile de aplicabilitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Greşită a fost şi aplicarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât recurentul nu a avut calitatea de comerciant, în sensul legislaţiei în materie, aspect ce rezultă cu prisosinţă din Rezoluţia nr. 4512/05.07.2011 şi din Certificatul de înregistrare emis de Registrul Comerţului, în care se arată că activitatea principală a PFA-ului este creşterea de animale (în speţă a albinelor), cod CAEN 0149 şi care fac dovada că recurentul s-a ocupat numai cu creşterea albinelor, nefiind autorizat să facă şi comerţ cu produsele apicole. Autorizarea din partea Registrului Comerţului i-a fost necesară recurentului doar pentru a accesa fondurile europene acordate apicultorilor. Or, pentru ca o persoană fizică deţinătoare de PFA să poată fi considerată comerciant, aceasta trebuie să desfăşoare acte de comerţ.

Astfel, instanţa de fond s-a aflat în eroare când a reţinut că motivele de incompatibilitate sunt reale.

4. Apărările intimatului

Legal citată, intimata Agenţia Naţională de Integritate a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata a argumentat că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale aplicabile în speţă, reţinând că recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003

II. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a criticilor recurentului-reclamant, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Prin Raportul de evaluare nr. x/13.12.2013, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut situaţia de incompatibilitate a recurentului-reclamant A. în perioada 19.06.2008 - 07.11.2008, raportat la deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar în cadrul Primăriei D., jud. Vâlcea, şi a calităţii de administrator în cadrul SC B. SRL, şi în perioada 01.07.2011-19.06.2012, prin deţinerea funcţiei de viceprimar în cadrul Primăriei D., jud. Vâlcea şi a calităţii de comerciant persoană fizică în cadrul A. Persoană Fizică Autorizată.

În privinţa criticilor circumscrise motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 87 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 161/2003 (Secţiunea a 4-a -Incompatibilităţi privind aleşii locali), "funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice (...) g) calitatea de comerciant persoană fizică".

Potrivit adresei nr. x/30.01.2012, emisă de Oficiul Registrului Comerţului, recurentul a deţinut într-adevăr calitatea de administrator în cadrul SC B. SRL, pe perioada 25.05.2002 - 07.11.2008 şi calitatea de persoană fizică autorizată începând cu data de 01.07.2011, deţinând, concomitent, funcţia de viceprimar în cadrul Primăriei D., jud. Vâlcea, începând cu data de 19.06.2008 (Hotărârea nr. 5 a Consiliului Local al comunei D., dosarul de fond).

Faţă de acestea, rezultă cu puterea evidenţei că recurentul s-a aflat în incompatibilitate, în raport de prevederile art. 91 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003, pentru perioadele de timp în care deţinut simultan calităţile respective.

Recurentul avea obligaţia de a renunţa, în termen de 60 de zile, la una din calităţile care determină starea de incompatibilitate, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, termen care, pentru recurent, a început să curgă la data de 19.06.2008. În pofida acestei dispoziţii legale, recurentul a exercitat concomitent funcţia de viceprimar şi calitatea de administrator al unei societăţi comerciale, respectiv comerciant persoană fizică autorizată, şi după expirarea acestui termen.

Prin dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, legiuitorul a reglementat şi a instituit pentru funcţia de viceprimar o stare de incompatibilitate cu "funcţia de administrator la societăţi comerciale", iar nu cu "activitatea/exercitarea activităţii de administrator la societăţi comerciale".

Astfel, textul legal în baza căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiţionează în sensul desfăşurării efective de activităţi în cadrul societăţilor comerciale, interzicând cumulul de calităţi, necondiţionat nici de activitatea depusă de societate.

Lipsit de relevanţă este, de asemenea, argumentul privind presupusa inactivitate a societăţii, atâta vreme cât, potrivit înscrisurilor cauzei, activitatea acesteia nu a fost suspendată prin efectuarea demersurilor prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte calitatea de comerciant persoană fizică, Înalta Curte reţine că modalitatea de desfăşurare a activităţilor economice de către persoanele fizice este reglementată de dispoziţiile O.U.G. nr. 44/2008, care, prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 stabileşte că: "Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale.", iar art. 4 din acelaşi act normativ prevede că: "Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfăşura activităţile economice după cum urmează: a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate; b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei întreprinderi familiale."

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la "comercianţi" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, defineşte activitatea economică "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit."

Concluzia evidentă ce se desprinde din aceste dispoziţii legale este aceea că persoana fizică autorizată are calitatea de comerciant.

Aşa cum a apreciat şi prima instanţă, împrejurările invocate de recurent în apărarea sa, privind faptul că nu ar fi desfăşurat activităţi comerciale, nu sunt de natură a înlătura starea de incompatibilitate în care se afla acesta.

Textul legal în baza căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiţionează în sensul desfăşurării efective de activităţi comerciale, interzicând cumulul de calităţi, necondiţionat nici de venitul realizat din activităţile comerciale.

Singura condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea stării de incompatibilitate este deţinerea simultană a funcţiilor sau calităţilor declarate de lege ca fiind incompatibile, ipoteză îndeplinită, în prezenta speţă, începând cu data de 19 iunie 2008.

În aceste condiţii, nu se poate considera că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, aşa cum a susţinut recurentul.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 52/F-CONT din 7 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 52/F-CONT din 7 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV