Continuous fraud (10 acts) conviction and damages upheld; cassation appeal rejected as unfounded

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 307 din 24 septembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Turda, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) din C. pen. (10 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 396, alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) din C. pen. (10 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66, alin. (1), lit. a), b) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66, alin. (1), lit. a), b) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de C. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 172.506 RON împreună cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 7 iulie 2015 până la data achitării integrale cu titlu de daune materiale şi echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 2000 de EURO, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de D. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 1640 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de E. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 10.160 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de F. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 49.000 RON cu titlu de daune materiale şi a sumei de 5000 de RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de G. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 16.000 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de H. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 20.600 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de I. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 6511 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397, alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de J. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 24800 RON împreună cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 13 iulie 2015 până la data achitării integrale cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de K. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 20.000 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de L. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească acestei părţi civile suma de 132.960 RON împreună cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 4 iulie 2015 până la data achitării integrale cu titlu de daune materiale şi a sumei de 5000 de RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1900 RON (900 RON - în cursul urmăririi penale şi 1000 RON - în cursul judecăţii), fiecare urmând să plătească câte 950 de RON.

Prin Decizia penală nr. 740/A din 18 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2017, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 307 din data de 24 septembrie 2018 a Judecătoriei Turda.

Au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 2000 RON în favoarea părţii civile C., câte 1000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată şi la câte 300 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 740/A din 18 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2017 a formulat recurs în casaţie inculpatul A.. invocând cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din 18 iunie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

S-a trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul A., cu citarea părţilor, pentru termenul din 5 decembrie 2019.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 740/A din 18 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2017, se apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În motivarea incidenţei cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susţinut că: faptele reţinute în sarcina acestuia nu au fost raportate la elementele constitutive prevăzute de normele incriminatoare; fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune; aspectele prezentate de către părţile vătămate puteau fi obiect de judecată în faţa instanţei civile; nu i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul de urma procedura specială de mediere şi de a beneficia de stingerea acţiunii prin împăcarea părţilor.

În motivarea incidenţei cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., inculpatul a susţinut că pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării "când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Criticile formulate de recurentul inculpat, referitoare la lipsa de tipicitate a infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casaţie, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme.

Din situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel în decizia pronunţată, rezultă că faptele săvârşite întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia - respectiv infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen.

Astfel, în cauză, s-a reţinut că inculpaţii A. şi B., în cursul lunii iulie 2015, împreună, au indus în eroare părţile civile C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., cu ocazia cumpărării unor ovine (miei) de la acestea, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (faptul că animalele sunt cumpărate în numele S.C. M. şi vor fi transportate la această societate respectiv că animalele - cumpărate de S.C. N. - vor fi transportate la S.C. O. şi astfel plata preţului se va realiza într-un termen de 3 - 10 zile), determinându-le astfel să le predea inculpaţilor un număr foarte mare de animale, acceptând ca plata să fie efectuată ulterior prin virament bancar, deşi în realitate inculpaţii nu aveau nicio relaţie comercială sau vreo împuternicire de la M., nicio parte din animale nu a fost transportată la M. sau la S.C. O., ci într-un alt loc (terenul unei ferme din jud. Argeş), de unde inculpaţii au vândut o parte din animale (cele care nu au murit datorită condiţiilor improprii de depozitate şi îngrijire), fără ca ulterior să plătească vreo parte din preţul negociat.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului inculpat A., în sensul că nu a avut nici o contribuţie la inducerea în eroare a părţilor civile, se constată că excede analizei efectuată de instanţa învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, întrucât presupune examinarea probatoriului.

De altfel, recurentul inculpat a invocat aceeaşi critică şi în faţa instanţei de apel, iar curtea de apel, având competenţa examinării cauzei în fapt şi în drept, a analizat apărarea acestuia şi a apreciat că nu este întemeiată.

Crititica invocată de recurentul inculpat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că organele judiciare nu i-au adus la cunoştinţă că are dreptul de urma procedura specială de mediere şi de a beneficia de stingerea acţiunii prin împăcarea părţilor, nu poate face obiectul examinării în recurs în casaţie, întrucât nu poate fi cenzurată în temeiul cazului menţionat, dar nici al celorlalte cazuri prevăzute de lege pentru această cale extraordinară de atac.

În ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se reţine că, aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută/menţinută prin hotărârea atacată.

Infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Însă, ca urmare a reţinerii săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (10 acte materiale), ce a determinat aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) din C. pen. - care permit majorarea limitei maxime a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită cu cel mult 3 ani - pedeapsa de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat recurentul inculpat A., se situează în limitele legale.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din 18 iunie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din 18 iunie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - MM