Expropriation of high-voltage line land: scope limited to pylon foundation and cassation restricted to illegality without re-evaluation of damages

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată la data de 26 aprilie 2007, reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice K. S.A. Bucureşti, în calitate de reprezentant al Statului Român ca expropriator în temeiul H.G. nr. 1576/2005, reprezentată de CNTEE - K. S.A. - Sucursala de Transport Cluj a chemat în judecată pe pârâţii A. şi B. pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunţată:

- să se constate că imobilul, teren arabil extravilan în suprafaţă de 50 mp cu nr. cadastral nr. x Oradea, format din nr. cadastral vechi x/19, înscris în CF NDF x Oradea este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescaba - stâlp 7;

- să se dispună exproprierea pentru utilitate publică de interes naţional acestui imobil şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 447 euro, plătibilă în RON la cursul oficial de schimb de la data plăţii efective şi a dispus întabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere, respingând restul pretenţiilor.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bihor

Prin Sentinţa civilă nr. 628 din 20 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost admisă în parte acţiunea formulată de Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice K. S.A. Bucureşti, în calitate de reprezentant al Statului Român ca expropriator în temeiul H.G. nr. 1576/2005, reprezentată de CNTEE -K. S.A. - Sucursala de Transport Cluj, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

A constatat că imobilul, teren arabil extravilan în suprafaţă de 50 mp cu nr. cadastral nr. x Oradea, format din nr. cadastral x, înscris în CF NDF x Oradea este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescaba - stâlp 7.

A dispus exproprierea pentru utilitate publică de interes naţional a acestui imobil şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 447 euro, plătibilă în RON la cursul oficial de schimb de la data plăţii efective şi a dispus întabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere, respingând restul pretenţiilor.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin Decizia civilă nr. 223/29.11.2011, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de pârâţii A. şi B., în contradictoriu cu reclamantele Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice K. S.A. Bucureşti reprezentată de CNTEE - K. S.A. - Sucursala de Transport Cluj împotriva Sentinţei civile nr. 628 din 20 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor.

A modificat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a constatat că imobilul cu nr. vechi cadastral x Oradea, în suprafaţă de 11.970 mp este afectat de construcţia liniei electrice LEA 400 KV Oradea - Bekecsaba.

A obligat reclamanta să plătească pârâţilor apelanţi suma de 275.310 euro cu titlu de despăgubiri ce rezultă din diferenţa de valoare a terenurilor intravilan faţă de aceeaşi suprafaţă ca teren extravilan. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei privind exproprierea suprafeţei de 50 mp aferentă nr. cadastral x Oradea şi plata sumei de 447 euro cu titlu de despăgubiri, precum şi întabularea Statului român. A obligat pârâţii să achite 500 de RON contravaloarea completării raportului de expertiză în apel către experţii C. şi D.

A fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul apelanţilor de intervenienţii E., F., G., H., I. şi J.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de aderare la apel formulată de Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice K. S.A. Bucureşti, fără cheltuieli de judecată.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 4622 din 21 octombrie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "K." S.A., de pârâţii B., A. şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei civile nr. 223 din 29 noiembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, care a fost casată cu trimite spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că instanţa de apel să dispună efectuarea unei noi expertize, de o comisie de experţi constituită în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcţiilor, dacă existenţa zonelor de protecţie şi a zonelor de siguranţă afectează valoarea reală a imobilului, precum şi dacă accesul la porţiunile de teren neafectate de obiectivul pârâţilor este obstrucţionat sau îngrădit şi condiţiile în care exploatarea terenului rămas, în funcţie de destinaţia sa, iar în ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren construibil, la valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere şi interdicţiile impuse persoanelor fizice şi juridice de Legea energiei electrice referitoare la edificarea construcţiilor, iar cu ocazia rejudecării, se vor administra probele necesare în sensul celor mai sus expuse şi se vor analiza şi celelalte critici formulate prin cererile de recurs, precum şi toate mijloacele de apărare invocate de părţi.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin Decizia civilă nr. 375/2016-Ap din 26 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanţii-pârâţi B. şi A. şi cererea de aderare la apel formulată de reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "K." - S.A. Bucureşti, reprezentată prin C.N.T.E.E. - "K." - S.A. - Sucursala de Transport Cluj, reprezentând Statul Român în contradictoriu cu intimaţii intervenienţi J., I., F. G., H. E., împotriva Sentinţei civile nr. 628 din 20 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în parte în sensul că:

S-a constatat că imobilul în natură reprezentând teren arabil extravilan în suprafaţă de 636 mp, cu nr. cadastral nou x format din nr. cadastral vechi x/19 înscris în CF NDF x Oradea proprietatea pârâţilor este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 Kw Oradea, Bekecsaba, stâlp 7.

S-a dispus exproprierea pentru utilitate publică de interes naţional a acestui imobil în suprafaţă de 636 mp în loc de 50 mp şi s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 5088 euro în loc de 477 euro, sumă plătibilă în RON la cursul oficial de schimb la data plăţii efective.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate a Statului Român în cartea funciară pentru suprafaţa de 636 mp aferent imobilului mai sus menţionat cu titlul de expropriere în loc de 50 mp.

Au fost admise cererile de intervenţie în interesul apelanţilor B. şi A., formulate intervenienţii accesorii: J., I., F., G., H. şi E.

Restul dispoziţiilor sentinţei apelate au fost menţinute.

6. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosar nr. x/2007*, s-a respins excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii-pârâţi A. şi B.

Au fost admise recursurile declarate de recurenta-reclamantă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti reprezentând Statul Român şi de recurenţii-pârâţi A. şi B. împotriva Deciziei nr. 375 din 26 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă. S-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, din perspectiva art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 (în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) şi art. 17 din Legea energiei şi gazelor naturale nr. 123/2012 (în vigoare la data formulării recursului), terenul ce se impune a fi expropriat este cel destinat pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice. Prin urmare, legea are în vedere terenurile pe care ar putea funcţiona capacităţi energetice care urmează a fi înfiinţate, cu referire doar la terenurile pe care vor fi aşezaţi stâlpii şi staţiile, nu şi terenurile care sunt traversate de linii electrice aeriene.

7. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018 a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamanta apelantă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice K. S.A. cu reprezentată prin C.N.T.E.E. - "K." - S.A. - Sucursala de Transport Cluj în reprezentarea Statului Român.

A admis cererile de intervenţie în interesul apelanţilor B. şi A., formulate intervenienţii accesorii: J., I., F. G. H. E.

A admis apelul civil declarat de apelanţii pârâţi B. şi A. în contradictoriu cu intimata reclamantă Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice K. S.A. reprezentată prin C.N.T.E.E. - "K." - S.A. - Sucursala de Transport Cluj, reprezentând Statul Român, împotriva Sentinţei civile nr. 628/C din 20.09.2007 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care o schimba în parte în sensul că:

A obligat reclamanta expropriatoare la despăgubiri în favoarea pârâţilor în sumă totală de 1039 euro ce se va achita în RON la cursul BNR din ziua plăţii efective, din care 600 euro reprezintă contravaloarea terenului expropriat şi suma de 439 euro contravaloarea prejudiciului produs prin expropriere.

A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate ce nu contravin deciziei pronunţate.

8. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs, atât reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti, în reprezentarea Statului Român, cât şi de pârâţii A. şi B., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.

8.1 Prin recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti, în reprezentarea Statului Român a fost criticată soluţia pentru nelegalitate, invocându-se în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. de la 1865.

O primă critică se referă la cererea de aderare la apel care a fost respinsă în mod eronat de către instanţa de apel, de vreme ce din planul de amplasament şi delimitare a imobilului, suprafaţa terenului ce urmează a fi expropriată este de 60 mp, aşa cum corect s-a reţinut în considerentele hotărârii atacate. Această constatare a instanţei trebuia să se reflecte în dispozitiv prin admiterea cererii de aderare la apel, în caz contrar, soluţia rămânând fără suport juridic.

O a doua critică priveşte întocmirea raportului de expertiză tehnică judiciară, în sensul că experţii desemnaţi nu au răspuns obiecţiunilor formulate de apelanta-reclamantă, în situaţia în care se putea constata că nu s-a răspuns obiectivelor formulate de instanţa de judecată.

Astfel, nu a fost avută în vedere valoarea de circulaţie a imobilului, aşa cum rezulta din contracte de vânzare-cumpărare cu obiect similar, la data întocmirii raportului de expertiză, aceasta rezultând şi din Ghidul cuprinzând valorile de circulaţie orientative ale proprietăţilor imobiliare, ghid emis de Camera Notarilor Publici Oradea pentru anul fiscal 2017.

Or, în speţă, experţii s-au raportat la alte criterii, nu la cele prevăzute de art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, cu argumentul că valorile din ghidul respectiv nu ar fi adecvate pentru evaluarea terenului ce face obiectul litigiului.

O a treia critică vizează faptul că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., deoarece nu s-a conformat indicaţiilor date de instanţa de recurs în ciclul procesual anterior. Astfel, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că se impunea efectuarea unei expertize tehnice în scopul determinării valorii de circulaţie a terenului necesar a fi expropriat, urmând a se utiliza în acest scop contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare. Trebuia, de asemenea, să stabilească dacă amplasamentul stâlpului se va face exclusiv pe parcela cu nr. cadastral x sau va ocupa în tot sau în parte şi parcela cu nr. cadastral x. Prin raportare la aceste constatări trebuia să se stabilească prejudiciul suferit de părţi.

Instanţa anterioară trebuia să aibă în vedere următoarele argumente:

- Terenul ce se impune a fi expropriat este cel pe care se găseşte fundaţia stâlpului nr. 7, nu şi terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene (conform Deciziei de casare nr. 2055/2016);

- Amplasarea stâlpului nu va impune o interdicţie de construire pe terenurile proprietatea pârâţilor, ci impun condiţia obţinerii unui aviz de amplasament al operatorului de transport pentru edificarea de construcţii, conform prevederilor Legii energiei nr. 13/2007, cât şi a Legii energiei şi gazelor naturale nr. 123/2012, conform deciziilor de casare nr. 2055/2016 şi 4622/2013);

- Regimul juridic al terenului nu a suferit nicio modificare de-a lungul timpului, contrar celor susţinute de pârâţi, astfel că aceştia nu vor suferi niciun prejudiciu prin schimbarea categoriei de folosinţă de intravilan în extravilan, aspect reţinut în considerentele Deciziei de casare nr. 2055/2016;

- Decizia nr. 380/2015 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauză - Decizia nr. 2055/2016;

- Nu se poate reţine prejudiciul invocat de apelanţi ca urmare a riscurilor generate de câmpurile electrice şi magnetice, deoarece acestea privesc un eveniment viitor şi nesigur.

În ceea ce priveşte prejudiciul privind exproprierea suprafeţei de 60 mp, nu se mai impune acordarea sumei de 493 euro cu titlu de despăgubire pentru refacerea documentaţiei cadastrale, întrucât aceasta s-a realizat pe cheltuiala Statului Român.

În acest context, se impune admiterea recursului, ca urmare a reanalizării probelor administrate în cauză şi înlăturarea de la plata sumei de 1039 euro cu titlu de despăgubiri, de vreme ce prejudiciul nu a fost dovedit.

8.2 Prin recursul declarat de pârâţii A. şi B. a fost criticată soluţia pentru nelegalitate, invocând-se în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ. de la 1865.

O primă critică priveşte încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 48 din Constituţie şi art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că expropriatorul trebuie să plătească despăgubiri, nu numai cu privire la valoarea de circulaţie a imobilului, dar şi cu privire la prejudiciul cauzat prin expropriere.

În situaţia dedusă judecăţii, chiar dacă amplasarea liniei electrice este de utilitate publică de necontestat, nu se poate impune proprietarului o sarcină disproporţionată constând în schimbarea regimului proprietăţii sale, fără plata unei despăgubiri echitabile. Cu alte cuvinte, nu li se poate cere proprietarilor terenului să suporte în întregime costul construirii liniei electrice transeuropene, deoarece aceasta ar constitui o ingerinţă disproporţionată şi nejustificată în exercitarea dreptului de proprietate al pârâţilor.

O a doua critică priveşte ignorarea de către instanţa de apel a Recomandării 1999/519/CE privind limitarea expunerii publicului general la radiaţiile câmpurilor electrice şi magnetice generate de linia de înaltă tensiune ca element de legalitate în stabilirea criteriilor pentru evaluarea prejudiciului suferit ca urmare a exproprierii.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 213/1998 şi a art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea energiei nr. 13/2007 trebuia avut în vedere că textele arătate fac referire la:

"(...) culoarul de trecere a liniei electrice înseamnă suprafaţa de teren situată de-a lungul liniei electrice şi a spaţiului aerian de deasupra sa în care se impun restricţii."

O a treia critică se referă la faptul că suma datorată pentru prejudiciul cauzat prin expropriere este mult mai mare decât cea reţinută de instanţă şi se impune obligarea reclamantei la plata unei sume care să reflecte caracterul cert, just şi echitabil al despăgubirii.

Despăgubirea trebuie să fie mai mare, deoarece, pe de o parte, s-a schimbat categoria de folosinţă a terenului, în sensul că devenit extravilan, determinând o scădere a valorii sale, iar pe de altă parte, suprafaţa de teren este mult mai mare decât cea avută în vedere de Curtea de Apel Oradea.

Astfel, suprafaţa de teren avută în vedere de pârâţii A. şi B. este de 11.069 mp, nu de 60 mp, aşa cum au considerat instanţele anterioare. Acest aspect rezultă din expertizele administrate în cauză şi din actele depuse la dosar, probe care au fost ignorate de instanţa de apel.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit la data de 04.06.2018 rezultă că experţii definesc în mod expres zonele de protecţie şi siguranţă, precum şi lăţimea în metri a acestor zone impuse de lege - 75 m pentru liniile electrice cu tensiunea de 400 KV - conform schiţei anexate raportului de expertiză tehnică. Aceste zone nu afectează doar suprafaţa de 60 mp, ci întreaga suprafaţă ce constituie proprietatea recurenţilor-pârâţi. Mai mult, accesul spre imobile este obstrucţionat în totalitate, deoarece fundaţia stâlpului 7 al liniei electrice transeuropene obstrucţionează singura cale de acces spre parcelele în litigiu.

9. Apărările formulate în cauză

La data de 13.05.2019 reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti a formulat întâmpinare solicitând, în principal, respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de pârâţi şi respingerea recursului, ca nefondat, dacă se trece peste excepţia tardivităţii.

De asemenea, reclamanta a invocat la data de 13.05.2019, excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţii A. şi B., cu motivarea că susţinerile formulate în cuprinsul cererii de recurenţi nu pot fi subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că instanţa de apel a respectat indicaţiile date în ciclul procesual anterior de către instanţa supremă, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, despăgubirile pentru expropriere fiind corect calculate.

Rapoartele de expertiză întocmite în cauză corespund cerinţelor legale şi nu se impune reformarea hotărârii pentru niciunul dintre motivele invocate de pârâţi în motivele de recurs.

Pârâţii B. şi A. nu au depus întâmpinare pentru a-şi exprima poziţia procesuală cu privire la recursul exercitat de reclamantă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

1. Recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

i) Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.

Este fondată critica reclamantei referitoare la faptul că instanţa trebuia să admită cererea de aderare la apel, având în vedere aspectele reţinute în considerente şi indicaţiile date de instanţa de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe.

În speţă, dezlegarea dată de instanţa de recurs pe aspectele de fond trebuia să-şi găsească expresia procedurală în admiterea cererii formulate de reclamantă, în caz contrar, atât considerentele şi dispozitivul rămân fără substanţă juridică, iar soluţia dată de Curtea de Apel ar încălca dispoziţiile imperative ale normelor de procedură.

Astfel, în ceea ce priveşte dezlegările de drept date într-un ciclu procesual anterior, din Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că terenul ce se impune a fi expropriat este cel pe care se găseşte fundaţia stâlpului nr. 7, ceea ce înseamnă că acest aspect trebuia reţinut ca fiind o dezlegare dată în cauză, obligatorie pentru instanţa de apel.

Or, prin cererea de aderare la apel, reclamanta a susţinut că terenul care trebuia expropriat este numai cel pe care se găseşte fundaţia stâlpului de electricitate, conform art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007, adică cel destinat pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice, nu şi terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene. De asemenea, s-a susţinut că terenul se măreşte cu 10 mp, deci suprafaţa totală ce trebuie expropriată este de 60 mp.

Înalta Curte constată că nu poate fi primit argumentul instanţei de apel că expropriatorul a tranşat problema suprafeţei de teren ce trebuia expropriată prin Decizia nr. 172 din 14 august 2018, emisă în baza Legii nr. 255/2010.

În primul rând, acest raţionament nu poate înlătura dezlegarea dată de instanţa de recurs prin Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În al doilea rând, trebuie observat că raportul juridic dedus judecăţii este guvernat de Legea nr. 33/1994, astfel încât un act administrativ emis conform dispoziţiilor Legii nr. 255/2010 nu este de natură să tranşeze situaţia juridică dedusă judecăţii, mai ales că actul respectiv poate fi supus contestării şi are aptitudinea să genereze, la rândul său un alt litigiu în faţa instanţelor de judecată.

Situaţia terenului ce trebuia expropriat pentru utilitate publică, în suprafaţă de 60 mp, a fost reţinută corect în considerente de instanţa de apel, însă prin dispozitiv a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti, în reprezentarea Statului Român.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs este fondat şi se impune, în temeiul dispoziţiilor 293 alin. (1) coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., admiterea recursului cu privire la cererea de aderare la apel formulată de reclamantă în faţa Curţii de Apel Oradea cu privire la suprafaţa de 60 mp ce trebuia expropriată.

i) Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Este nefondată critica referitoare la modalitatea de întocmire a raportului de expertiză tehnică judiciară de către instanţa de apel, în rejudecare după casare.

Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că, în rejudecare instanţa a respectat, atât indicaţiile date de instanţa de casare, cât şi dispoziţiile art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.

Potrivit art. 25 din actul normativ menţionat:

"Pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii."

De asemenea, au fost respectate şi dispoziţiile legii civile de procedură privind procedura pentru administrarea probei cu expertiză.

Curtea de Apel Oradea a reţinut în considerente că se impune efectuarea unei expertize tehnice cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în scopul determinării valorii de circulaţie a terenului necesar a fi expropriat, urmând a se utiliza în acest scop contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare.

Urmare a obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză, atât de către apelanta reclamantă K., cât şi de către apelanţii pârâţi B. şi A., instanţa a reţinut că experţii evaluatori nu fac măsurători topografice. Curtea de Apel, în şedinţa publică din 28 noiembrie 2017, faţă de răspunsul la obiecţiuni, a pus în discuţie şi a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice topografice Din raportul de expertiză topografică a rezulta că terenul ce urmează a fi expropriat este în suprafaţă de 60 mp.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel constată că s-a răspuns obiectivelor stabilite pentru cele două expertize, probe a căror necesitate a fost impusă prin Decizia nr. 4622 din 21 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu obiectivele indicate prin hotărârea de casare.

Aşa fiind, nu poate fi invocat în recurs niciun motiv de nulitate al expertizei, prin raportare la art. 201 - 214 C. proc. civ., astfel încât, soluţia pronunţată în cauză nu poate fi afectată de nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

ii) Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este nefondată critica referitoare la aplicarea normelor de drept material formulată de reclamantă pentru stabilirea cuantumului prejudiciului cuvenit pârâţilor pentru suprafaţa de teren expropriată.

În esenţă, reclamanta a susţinut că urmare a reanalizării probelor administrate în cauză se impune înlăturarea de la plata sumei de 1039 euro cu titlu de despăgubiri, de vreme ce prejudiciul nu a fost dovedit.

Deşi în cuprinsul criticilor formulate de reclamantă se face referire la încălcarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. şi ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, se solicită reanalizarea probelor de către instanţa de recurs.

Or, o astfel de argumentare nu reprezintă în realitate o critică a greşitei aplicări a legii, ci tinde la schimbarea situaţiei de fapt reţinute de instanţa de fond, aspect incompatibil cu structura recursului, aşa cum este reglementat de C. proc. civ. de la 1865 cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile art. 304 din actul normativ menţionat îngăduie ca prin intermediul recursului să fie dedusă analizei numai conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile.

În jurisprudenţa sa, Înalta Curte a statuat că interpretarea greşită a probelor cauzei este o chestiune de netemeinicie care nu se încadrează în dispoziţiile de nelegalitate ale C. proc. civ. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a, Deciziile nr. 2625/2013 şi nr. 3465/2007).

După abrogarea dispoziţiilor art. 304 pct. 10 şi 11 din C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000, recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate, niciunul dintre motive nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor.

Astfel, criticile formulate în recurs trebuie să aibă aptitudinea de a demonstra aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel, nu schimbarea situaţiei de fapt, adică a situaţiei premisă la care se aplică norma de drept.

În consecinţă, instanţa de recurs nu poate reevalua probatoriul administrat în cauză pentru a ajunge la concluzia că prejudiciul are un alt cuantum decât cel stabilit de instanţa de apel.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 315 şi 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti, în reprezentarea Statului Român, împotriva Deciziei civile nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Urmează să modifice, în parte, Decizia civilă nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în sensul că va admite cererea de aderare la apel formulată de apelanta-reclamantă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 628/20.09.2007, pronunţată de Tribunalul Bihor şi, în consecinţă, va stabili că suprafaţa imobilului expropriat este în suprafaţă de 60 mp, în loc de 50 mp.

Urmează să menţină celelalte dispoziţii ale deciziei şi ale sentinţei

2. Recursul declarat de pârâţii A. şi B.

2.1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti a invocat la data de 13.05.2019, excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţii A. şi B., cu motivarea că susţinerile formulate în cuprinsul cererii de recurenţi nu pot fi subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând cererea pârâţilor, constată că susţinerile reclamantei sunt nefondate cu privire la criticile invocate în recurs. Sunt o serie de susţineri care pot fi calificate drept critici de nelegalitate, de pildă, cele privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 48 din Constituţie şi art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi cele privind incidenţa Recomandării 1999/519/CE privind limitarea expunerii publicului general la radiaţiile câmpurilor electrice şi magnetice generate de liniile de înaltă tensiune.

Astfel, o parte din motivele de recurs pot fi subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, urmând să fie analizate din această perspectivă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţii A. şi B., invocată de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti.

2.2. Cu privire la recursul declarat de pârâţii A. şi B.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii A. şi B. sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

i) Cu privire la incidenţa Recomandării 1999/519/CE

Este nefondată susţinerea că a fost ignorată în cauză Recomandarea 1999/519/CE privind limitarea expunerii publicului general la radiaţiile câmpurilor electrice şi magnetice generate de liniile de înaltă tensiune.

Interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 316 şi art. 294 C. proc. civ. duc la concluzia că pe parcursul judecării cauzei, în apel şi în recurs, nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, trebuie subliniat faptul că pe parcursul judecării cauzei nu a fost invocat acest document emis de una dintre instituţiile Uniunii europene, astfel încât analizarea acestuia direct în recurs ar însemna schimbarea cauzei juridice a acţiunii sau a apărărilor formulate de părţile în litigiu, ceea ce nu poate fi admis din perspectiva C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, această critică nu poate fi invocată omisso medio de către recurenţii pârâţi şi,în consecinţă, nu poate fi analizată pentru prima dată în recurs.

ii) Cu privire la încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 48 din Constituţie şi art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Este nefondată susţinerea că instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 48 din Constituţie şi art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel, constată că expropriatorul a fost obligat să plătească despăgubiri, nu numai cu privire la valoarea de circulaţie a imobilului, dar şi cu privire la prejudiciul cauzat prin expropriere.

Astfel, au fost respectate, nu numai dispoziţiile legale incidente în cauză, dar au fost avute în vedere şi dezlegările de drept date de instanţa de recurs în ciclurile procesuale anterioare cu privire la următoarele aspecte: terenul ce se impune a fi expropriat este cel pe care se găseşte fundaţia stâlpului nr. 7, nu şi terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene, aşa cum rezultă din Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; amplasarea stâlpului nu va impune o interdicţie de construire pe terenurile proprietatea pârâţilor, ci impun condiţia obţinerii unui aviz de amplasament al operatorului de transport pentru edificarea de construcţii, conform prevederilor Legii energiei nr. 13/2007, cât şi a Legii energiei şi gazelor naturale nr. 123/2012, aşa cum rezultă din Deciziile de casare nr. 2055 din 27 octombrie 2016 şi 4622 din 21 octombrie 2013; regimul juridic al terenului nu a produs nicio vătămare de-a lungul timpului, contrar celor susţinute de pârâţi, astfel că aceştia nu vor suferi niciun prejudiciu prin schimbarea categoriei de folosinţă de intravilan în extravilan, aspect reţinut în considerentele Deciziei de casare nr. 2055 din 27 octombrie 2016; Decizia nr. 380/2015 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauză, aşa cum rezultă din Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016.

Cu alte cuvinte, regimul juridic al terenului ce trebuie expropriat, al terenului afectat de liniile electrice şi al criteriilor ce trebuie avute în vedere pentru despăgubirile acordate a fost tranşat în ciclurile procesuale anterioare, astfel încât nu mai poate fi pusă în discuţie suprafaţa de teren afectată de expropriere. Aplicarea dispoziţiilor din Legea energiei nr. 13/2007, dar şi din Legea nr. 123/2012 a fost tranşată prin Decizia nr. 2055 din 27 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect care a intrat în puterea lucrului judecat.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de apel, că ansamblul dispoziţiilor legale ce reglementează exproprierea a fost respectat, fiind evident că nemulţumirea pârâţilor vizează, în realitate, cuantumul despăgubirii acordate.

Aşa fiind, criticile invocate în recurs nu pot fi primite, deoarece nu se poate reţine în cauză încălcarea normelor de drept material de către instanţa de apel.

iii) Cu privire la cuantumul prejudiciului produs ca urmare a exproprierii

Este nefondată susţinerea privitoare la suma datorată pentru prejudiciul cauzat prin expropriere care, în opinia pârâţilor, ar trebui să fie mult mai mare decât cea reţinută de instanţă şi se impune obligarea reclamantei la plata unei sume care să reflecte caracterul cert, just şi echitabil al despăgubirii.

În esenţă, pârâţii susţin că din probele administrate în cauză, respectiv expertizele tehnice şi înscrisurile depuse rezultă că prejudiciul produs este mult mai mare decât cel stabilit de instanţă şi cuantumul sumei trebuie să fie mai mare din perspectiva schimbării regimului juridic al terenului, afectarea utilizării sale din cauza liniilor de mare tensiune, a obstrucţionării accesului etc.

Deşi în cuprinsul criticilor formulate de reclamantă se face referire la încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, se solicită reanalizarea probelor de către instanţa de recurs.

Or, o astfel de argumentare nu reprezintă o critică a greşitei aplicări a legii, ci tinde la schimbarea situaţiei de fapt reţinute de instanţa de fond, aspect incompatibil cu structura recursului, aşa cum este reglementat de C. proc. civ. de la 1865 cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile art. 304 din actul normativ menţionat îngăduie ca prin intermediul recursului să fie dedusă analizei numai conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile.

După abrogarea dispoziţiilor art. 304 pct. 10 şi 11 din C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000, recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate, niciunul dintre motive nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor.

În consecinţă, instanţa de recurs nu poate reevalua probatoriul administrat în cauză pentru a ajunge la concluzia că prejudiciul are un alt cuantum decât cel stabilit de instanţa de apel.

Este adevărat că pârâţii au invocat în drept şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă nu au fost identificate criticile din cuprinsul cererii de recurs ce pot fi subsumate dispoziţiilor legale menţionate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9, coroborate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de pârâţii A. şi B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţii A. şi B., invocată de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti.

Admite recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti, în reprezentarea Statului Român, împotriva Deciziei civile nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Modifică, în parte, Decizia civilă nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în sensul că admite cererea de aderare la apel formulată de apelanta-reclamantă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "K." S.A. Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 628/20.09.2007, pronunţată de Tribunalul Bihor şi, în consecinţă, stabileşte că suprafaţa imobilului expropriat este în suprafaţă de 60 mp, în loc de 50 mp.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi ale sentinţei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 1293/2018-A din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.

GGC - NN