Inadmissibility of appeal against final recourse decision barring further recourse

Prin Sentinţa civilă nr. 3573 din 17 martie 2017, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a constatat decăzută pe pârâta A. din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. A admis, în parte, acţiunea exercitată de către reclamanta Asociaţia B. str. x şi a obligat pârâta să achite acesteia suma de 1.198,15 RON reprezentând cheltuieli de întreţinere datorate pentru perioada martie 2015 - decembrie 2015, precum şi suma de 1448,99 RON reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere aferente debitului neachitat la scadenţă, datorat pentru perioada mai 2013 - decembrie 2015, calculate până la data de 06.05.2016. A respins, ca tardiv formulată, cererea reconvenţională. A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toate părţile litigiului.

Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 2251 din 27 noiembrie 2017, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.

Această din urmă decizie a fost atacată pe calea recursului de către pârâta A., iar Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 532 din 22 noiembrie 2018, a respins, ca inadmisibilă, calea de atac în discuţie.

Împotriva hotărârii pronunţate în recurs, pârâta A. a declarat "apel", care face obiectul prezentului dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 4 aprilie 2019.

Intimata Asociaţia B. str. x, a depus note de şedinţă, invocând excepţia inadmisibilităţii recursului formulat împotriva unei hotărâri definitive. A solicitat instanţei să dispună obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 500 RON, conform chitanţei din 25 aprilie 2019, depuse la dosarul de recurs.

Luând în examinare calea de atac exercitată, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu "apel" în prezenta cauză, respectiv Decizia civilă nr. 532 din 22 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost pronunţată în soluţionarea recursului promovat de pârâta A. împotriva Deciziei civile nr. 2251 din 27 noiembrie 2017 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, hotărâre prin care au fost respinse apelurile declarate de reclamanta Asociaţia B. str. x şi de pârâta A. împotriva Sentinţei civile nr. 3573 din 17 martie 2017 a Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.

Dispoziţiile art. 466 C. proc. civ., care reglementează obiectul apelului, stipulează: "(1) Hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. (2) Sunt supuse apelului şi hotărârile date în ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să judece decât în primă instanţă. (3) Hotărârile date în ultimă instanţă rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunţate în primă instanţă."

Aplicând dispoziţiile legale anterior evocate la speţa de faţă, se constată că numai sentinţa pronunţată în primă instanţă era susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului, care a fost, de altfel, exercitat în cauză de către parte, astfel cum s-a arătat mai sus.

Instanţa mai reţine că Decizia civilă nr. 532 din 22 noiembrie 2018, pronunţată în faza procesuală a recursului nu poate fi supusă unei alte căi de atac, fiind o hotărâre definitivă în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii."

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de argumentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 466 C. proc. civ. şi ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", formulată de pârâta A. împotriva Deciziei civile nr. 532 din 22 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Având în vedere că prezentul demers judiciar a fost respins, Înalta Curte va dispune, în temeiul art. 453 alin. (1) coroborat cu art. 451 alin. (1) C. proc. civ., obligarea petentei A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, cu titlu de onorariu de avocat, conform chitanţei din 25 aprilie 2019, ce se află la dosarul de recurs, către intimata Asociaţia B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", formulată de pârâta A. împotriva Deciziei civile nr. 532 din 22 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Obligă pe recurenta A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Asociaţia B.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2019.

GGC - CL