Decizia nr. 891/2019 · Negative jurisdictional conflict resolved: Court of Buftea holds jurisdiction over execution challenge

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la data de 17.07.2018 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2018, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2012 al BEJ C., anularea Încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 5233 din 4 aprilie 2011 pronunţate de Judecătoria Buftea, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 26 noiembrie 2007 a încheiat cu D. S.A. contractul de credit nr. x având ca obiect deschiderea unui cont de card de credit şi acordarea unui credit sub formă de limită credit ataşată contului de card de credit deschis.

La data de 27 iunie 2018 i-a fost comunicată înfiinţarea popririi asupra veniturilor de natură salarială până la concurenţa sumei de 20.136,53 RON, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/26 noiembrie 2007 şi a încheierii de încuviinţare silită din data de 4 aprilie 2011.

Contestatorul a arătat că în cauză a intervenit prescripţia dreptului de a solicita punerea în executare în baza acelui titlu executoriu, având în vedere că dreptul la acţiune al creditorului s-a născut în jurul datei de 1 ianuarie 2010, iar încuviinţarea executării silite a avut loc la data de 4 aprilie 2011.

Cu privire la Încheierea nr. 5233 din 4 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea, s-a arătat că este lovită de nulitate pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 665 alin. (3) C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 6483 din 15 noiembrie 2018, Judecătoria Buftea a declinat competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, admiţând în prealabil excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu.

În motivarea sentinţei, s-a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor vechiul C. proc. civ., prin efectul dispoziţiilor art. 24 noul C. proc. civ. şi al art. 3 din legea pentru punerea în aplicare a C. proc. civ.

Contrar afirmaţiilor petentului, Judecătoria Constanţa a pronunţat la data de 4 aprilie 2011, în dosarul nr. x/2012, Încheierea nr. 5233 prin care a fost încuviinţată executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/26.11.2007, împotriva contestatorului A.

Întrucât acest aspect este stabilit cu autoritate de lucru judecat, în conformitate cu prevederile art. 158 şi 159 alin. (1) pct. 3 din vechiul C. proc. civ., Judecătoria Constanţa este instanţa de executare şi este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, conform art. 400 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 3797 din 2 aprilie 2019, Judecătoria Constanţa a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Buftea şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea sentinţei, s-a constatat că, deşi executarea silită a fost începută în anul 2011 prin Corpul Executorilor Bancari şi încuviinţată prin Încheierea nr. 5233 din 4 aprilie 2011 de Judecătoria Constanţa, nu s-a efectuat niciun act de executare în circumscripţia Curţii de Apel Constanţa.

Executorul bancar a dispus în anul 2011 executarea silită prin înfiinţarea popririi asupra terţului poprit E. S.R.L., cu sediul în localitatea Baloteşti, sat Baloteşti, jud. Ilfov, iar ulterior continuării executării prin executorul judecătoresc, s-au emis adrese de înfiinţare a popririi către unităţi bancare cu sediul în Bucureşti şi Cluj-Napoca şi către angajatori ai debitorului cu sediul în Baloteşti, jud. Ilfov (E. SRL), respectiv Otopeni, jud. Ilfov F. SRL).

S-au executat efectiv sume de bani prin poprirea înfiinţată la terţul poprit G. S.R.L., cu sediul în Otopeni, jud. Ilfov.

Instanţa a mai reţinut că, potrivit relaţiilor comunicate la data de 9.07.2013 executorului judecătoresc de către Serviciul de Impozite şi Taxe Constanţa, debitorul nu figura înregistrat în evidenţele fiscale cu bunuri mobile şi/sau imobile declarate.

Într-adevăr, faţă de momentul începerii executării silite (anul 2011) contestaţiei la executare formulate i se aplică dispoziţiile vechiul C. proc. civ.

Potrivit art. 373 din vechiul C. proc. civ., instanţa de executare este instanţa în circumscripţia căreia se efectuează executarea silită, nu instanţa care a încuviinţat executarea silită.

Încheierea de încuviinţare a executării silite nu are autoritate de lucru judecat cu privire la competenţa instanţei de executare, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare fiind obligată să-şi verifice competenţa raportat la dispoziţiile art. 373 din cod, indiferent de instanţa care a încuviinţat executarea silită.

Or, încă de la nivelul anului 2011, executorul bancar avea cunoştinţă despre faptul că debitorul obţine venituri în judeţul Ilfov, iar în anul 2013 executorului judecătoresc i s-a comunicat că debitorul nu are bunuri mobile şi/sau imobile în municipiul Constanţa, în cursul executării silite consemnându-se sume de bani ca urmare a înfiinţării popririi la terţul poprit G. S.R.L., cu sediul în Otopeni, jud. Ilfov.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. 1865, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de judecată a fost învestită în cauză cu soluţionarea unei contestaţii la executare, prin care s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare, ca urmare a prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

Ambele instanţe care s-au dezînvestit reciproc de soluţionarea cauzei au reţinut incidenţa dispoziţiilor vechiul C. proc. civ., dat fiind că executarea silită a început în anul 2011, iar prin efectul art. 24 noul C. proc. civ. şi art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. proc. civ., dispoziţiile noului cod se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de modul diferit de determinare a instanţei de executare, instanţă care, potrivit art. 400 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., soluţionează contestaţia la executare.

Art. 400 alin. (1) din cod nu prevede competenţa instanţei care a încuviinţat în mod efectiv executarea silită de a soluţiona ulterior toate celelalte cereri în materie, ci conţine o trimitere implicită la prevederile art. 373 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., care defineşte instanţa de executare ca fiind "judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Aşadar, împrejurarea că, în cauză, Judecătoria Constanţa a încuviinţat executarea silită prin Încheierea nr. 5233 din 4 aprilie 2011 nu este suficientă în sine pentru ca această instanţă să fie competentă a soluţiona şi contestaţia la executare, întrucât o interpretare în acest sens echivalează cu o adăugare la lege, în absenţa unei prevederi legale explicite.

Pe de altă parte, la momentul încuviinţării executării silite, locul în care se va face executarea rezultă din cererea de încuviinţare formulată de executorul judecătoresc, în care sunt indicate formele de executare, în funcţie de bunurile susceptibile a fi urmărite silit. Cererea nu poate fi limitată la o singură formă de executare, după cum nu poate fi exclusă încuviinţarea executării silite de către mai multe instanţe, la sesizarea executorului judecătoresc, în măsura în care se preconizează executarea silită în circumscripţia mai multor judecătorii, dat fiind că, potrivit art. 3711 alin. (3) din cod, executarea are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

Or, în cazul contestaţiei la executare, instanţa de executare dispune de elemente suplimentare faţă de momentul încuviinţării executării silite, întrucât executorul judecătoresc a procedat deja la acte de executare asupra bunurilor identificate, astfel încât locul în care se va face executarea, în înţelesul art. 373 alin. (2), care interesează determinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare, coincide cu locul în care se găsesc în mod efectiv bunurile identificate şi nu în mod necesar cu locul de care pot fi legate formele de executare solicitate de executorul judecătoresc.

Din aceste motive, nu numai că nu operează autoritatea de lucru judecat a încheierii de încuviinţare a executării silite în determinarea instanţei de executare, dar nici măcar nu poate fi reţinută o prezumţie în sensul că locul executării, în înţelesul art. 373 alin. (2) din cod, este cel în care a fost încuviinţată executarea silită, atunci când au fost efectuate acte de executare asupra unor bunuri anume identificate.

În aceste condiţii, pe temeiul art. 373 alin. (2) din cod, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare trebuie să facă o verificare proprie a elementelor referitoare la locul executării, în considerarea căruia se determină, potrivit legii, instanţa de executare, iar această verificare este distinctă de cea pe care pe care o face instanţa învestită cu soluţionarea oricărei cereri vizând executarea silită, inclusiv a cererii de încuviinţare a executării silite.

În atare context, este relevant în speţă că, în urma demersurilor executorului judecătoresc, nu au identificate bunuri mobile şi/sau imobile ale debitorului în municipiul Constanţa, iar în anul 2013 au fost consemnate sume de bani ca urmare a înfiinţării popririi la terţul poprit G. S.R.L., al cărui angajat este debitorul.

Întrucât angajatorul terţ poprit are sediul în Otopeni, jud. Ilfov, se constată că locul executării, în aplicarea art. 373 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., este situat în circumscripţia Judecătoriei Buftea, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, pe temeiul art. 22 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2019.

GGC - CL