Revision inadmissibility for lack of triple identity of parties, object, and cause in conflicting judgments

Asupra cererii de revizuire de faţă constată:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, Municipiul Braşov şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, solicitând instanţei să constatate că sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul prevederilor legilor speciale de reparaţie, pentru preluarea în mod abuziv de către Statul Român, în perioada regimului comunist, a următoarelor imobile:

- situate în Municipiul Braşov, jud. Braşov, înscrise în CF x Braşov sub nr. top x;

- situate în Braşov, str. x şi str. x, înscrise în CF x Braşov, sub nr. top x.

Prin Sentinţa civilă nr. 168/S din 13 noiembrie 2017 Tribunalul Braşov, secţia civilă, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, lipsei calităţii de reprezentant a Ministerul Finanţelor Publice pentru acest pârât, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Braşov şi a pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, invocate de aceşti pârâţi şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, iar pe fond, a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 1109 din 3 iulie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, la 6 august 2018, revizuenţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Braşov prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat în teritoriu de A.J.F.P. Braşov şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, retractarea Deciziei civile nr. 1109 din 3 iulie 2018 a Curţii de Apel Braşov, în temeiul art. 509 pct. 1 şi art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenţii susţin că decizia atacată este potrivnică Deciziei nr. 371 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosar nr. x/2016, precum şi Deciziei civile nr. 14 din 1 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosar nr. x/2009, irevocabilă prin Decizia nr. 960/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În opinia revizuenţilor, contrarietatea hotărârilor constă în interpretarea diferită a instanţelor cu privire la calitatea acestora de persoane îndreptăţite, în condiţiile în care imobilul în discuţie este unul ce aparţine E., societate în raport de care F. avea aceeaşi calitate ca şi în G.

Revizuenţii susţin că, prin Decizia nr. 1109 din 3 iulie 2018, împotriva căreia au formulat cererea de revizuire, Curtea de Apel Braşov a încălcat puterea de lucru judecat a celor 2 hotărâri anterioare, în sensul că a negat dreptul acestora cu privire la bunurile preluate abuziv de Statul Român, iar dacă hotărârea a cărei revizuire o solicită nu s-ar anula, s-ar produce, de fapt, o nouă expropriere.

Intimaţii Municipiul Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, precum şi intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1354/Ap din 27 septembrie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând, în motivarea acestei soluţii, dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă revizuirea este fondată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea se îndreaptă la instanţa care a dat prima hotărâre.

În speţă, prima hotărâre indicată de revizuentă, ca fiind potrivnică deciziei atacate, este Decizia nr. 14 din 1 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosar nr. x/2009*, irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, instanţa mai mare în grad faţă de Curtea de Apel Galaţi este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze cererea de revizuire fondată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 27 decembrie 2018.

La termenul din 21 martie 2019, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare, se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuenţii au solicitat anularea Deciziei nr. 1109 din 3 iulie 2018 a Curţii de Apel Braşov, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., susţinând că aceasta este potrivnică Deciziei nr. 371 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi Deciziei nr. 14 din 1 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi.

Înalta Curte constată că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu îndeplinesc condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, litigiul finalizat cu Decizia nr. 371 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a avut ca obiect cererea de revizuire a Deciziei nr. 700A din 11 octombrie 2016 a aceleiaşi instanţe, formulată de către revizuenţii din prezenta cauză, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, prin care, admiţându-se cererea de revizuire, a fost schimbată, în tot decizia revizuită, în sensul că, a fost admisă cererea de chemare în judecată, s-a anulat decizia emisă de intimată la 28 octombrie 2014, fiind obligată aceasta să emită decizia cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 67.824 mp teren şi construcţia E., împreună cu anexele, situate în Comuna Ghidiceni, Jud. Vrancea.

Cea de-a doua hotărâre invocată ca pretins potrivnică, respectiv Decizia nr. 14 din 1 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, a avut ca obiect cererea formulată de reclamanţii A., D., B. şi C. - revizuenţi în prezenta cauză - prin care au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. H. S.A., să se constate că imobilul (construcţie) E., anexele şi utilajele, precum şi terenul aferent în suprafaţă de 78.963 m.p., situate în intravilanul Comunei Ghidigeni, judeţul Galaţi, au fost preluate fără titlu valabil şi să oblige pârâta la restituirea în natură a acestora, precum şi la contravaloarea lipsei de folosinţă a bunurilor, de la data introducerii cererii până la emiterea procesului-verbal de punere în posesie.

Se constată, astfel, că revizuenţii nu invocă pronunţarea unor hotărâri contradictorii în litigii având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, pronunţate între aceleaşi părţi, având în vedere că litigiul finalizat cu hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii a avut ca obiect şi cauză constatarea calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru două imobile situate în Braşov, iar părţi au fost revizuenţii din prezenta cauză, în calitate de reclamanţi, în contradictoriu cu Statul Român, Municipiul Braşov şi Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

În realitate, ceea ce opun revizuenţii, ca temei al căii de retractare formulate, este aplicarea aceluiaşi raţionament avut în vedere de instanţă, dar pentru un alt imobil.

Or, argumentele dezvoltate de instanţă într-o problemă de drept asemănătoare, dar pentru un alt bun, nu se circumscriu încălcării autorităţii de lucru judecat, pentru neîntrunirea condiţiei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca, între hotărârile pretins potrivnice, să existe identitatea de părţi, obiect şi cauză, întrucât, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Concluzionând, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii D., B., C. şi A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1109 din 3 iulie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016, formulată de revizuenţii D., B., C. şi A.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2019.

GGC - CL