Interpretation of domicile for territorial competence in judicial interdiction proceedings: effective residence over registered address

Deliberând asupra cererii de faţă, are în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 12 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicţie a pârâtei B..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 164 şi urm. C. civ.

Prima instanţă învestită, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, prin Sentinţa civilă nr. 8457 din 22 noiembrie 2018, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a stabilit că sunt incidente dispoziţiile art. 936 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliu, iar în aprecierea noţiunii de "domiciliu", în sens procesual, a avut în vedere locul unde persoana fizică locuieşte efectiv.

Astfel, reţinând că din susţinerile părţilor şi din înscrisurile depuse la dosar reiese că pârâta locuia la momentul introducerii acţiunii în Piteşti, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Investită prin declinare, Judecătoria Piteşti, prin Sentinţa civilă nr. 5894 din 10 octombrie 2019 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Judecătoria Piteşti a reţinut că, potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Instanţa a reţinut că noţiunea de domiciliu nu poate avea alt sens decât cel consacrat prin dispoziţiile C. civ., faptul că persoana ocrotită se află internată într-o unitate specializată aflată într-o altă localitate neputând atrage consecinţa considerării acestei din urmă localităţi ca fiind localitatea de domiciliu.

Având în vedere că, potrivit copiei cărţii de identitate, persoana ocrotită are domiciliul în Bucureşti, Judecătoria Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul judecăţii îl constituie punerea sub interdicţie judecătorească a unei persoane, respectiv a pârâtei B., care, aşa cum rezultă din acţiunea introductivă de instanţă, se află internată în Centrul de îngrijire vârstnici C. S.R.L., cu sediul în Piteşti.

Conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul" .

Aceste prevederi reglementează o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punerii sub interdicţie a unei persoane aparţine instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care cele două instanţe aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu.

Domiciliul persoanei fizice, astfel cum este reglementat de art. 87 C. civ., este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit art. 91 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Înalta Curte reţine că noţiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunţate mai sus vizează locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei. Aşadar, această noţiune trebuie interpretată în sens larg, neprezentând relevanţă acea locuinţă a persoanei care este menţionată în actul de identitate, ci locuinţa ei efectivă.

În cauza dedusă judecăţii, aşa cum rezultă din acţiunea introductivă de instanţă, persoana a cărei punere sub interdicţie se solicită, se află internată în Centrul de îngrijire vârstnici C. S.R.L., cu sediul în Piteşti.

Faţă de această situaţie de fapt, în determinarea competenţei teritoriale, Înalta Curte va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesităţile probatorii şi la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanţe în raport de care domiciliul menţionat în cartea de identitate apare ca fiind lipsit de relevanţă.

Aşa fiind, cum persoana în legătură cu care se solicită punerea sub interdicţie locuieşte efectiv în Piteşti, Înalta Curte constată că Judecătoria Piteşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea ce face obiectul litigiului ce a generat prezentul conflict de competenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.

GGC - MM