Finality of jurisdiction conflict resolution decisions under Art. 135(4) CPC bars appellate review of negative conflict findings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the appellant against a civil judgment, thereby upholding the lower court's final decision. The dispute concerned a negative conflict of jurisdiction between a District Court and a County Court, where the Court of Appeal had previously ruled that no such conflict existed, removed the case from its docket, and referred the file to the competent County Court. Applying the provisions of Article 135(4) of the Code of Civil Procedure by analogy, the Supreme Court determined that decisions resolving jurisdictional conflicts, including those confirming the absence of a conflict, are final and subject to no further appellate review under Articles 457(1) and 634(1) of the Code of Civil Procedure, rendering the appeal legally inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (4) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Finality of jurisdiction conflict resolution decisions under Art. 135(4) CPC bars appellate review of negative conflict findings: The dispute concerned a negative conflict of jurisdiction between a District Court and a County Court, where the Court of Appeal had previously ruled that no such conflict existed, removed the case from its docket, and referred the file to the competent County Court. Applying the provisions of Article 135(4) of the Code of Civil Procedure by analogy, the Supreme Court determined that decisions resolving jurisdictional conflicts, including those confirming the absence of a conflict, are final and subject to no further appellate review under Articles 457(1) and 634(1) of the Code of Civil Procedure, rendering the appeal legally inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 130 din 22 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a constatat că, în urma admiterii excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Timişoara în privinţa cererii formulate de reclamantul A. în dosarul nr. x/2018, nu s-a ivit conflictul negativ de competenţă între această instanţă şi Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A fost scoasă cauza de pe rol, iar dosarul a fost înaintat Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă în favoarea căreia Judecătoria Timişoara şi-a declinat competenţa.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat calea de atac intitulată apel.
Examinând calea de atac exercitată, în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ., instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.
Înalta Curte constată că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze situaţia în care se constată inexistenţa unui conflict negativ sau pozitiv de competenţă, sunt aplicabile, prin analogie, având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, prevederile legale anterior menţionate.
Astfel, dispoziţiile privind pronunţarea printr-o hotărâre definitivă a instanţei învestite ca regulator de competenţă sunt aplicabile atât în situaţia în care instanţa stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe aflate în conflict, cât şi în situaţia în care constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă, cum este cazul în speţă.
Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.
Din interpretarea textelor procedurale mai sus menţionate, rezultă că sentinţa atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al apelului sau recursului.
Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Sentinţa civilă nr. 130 din 22 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii vreunei căi de atac.
Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată apel, formulată în cauză, va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată apel, declarată de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 130 din 22 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2019.
GGC - CL