Revision for contradictory judgments denied where underlying claims lacked identity of parties, object, and cause

Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2010*.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, iniţial, sub nr. x/12.04.2001, pe rolul Tribunalului Suceava, A. al Bucovinei, în calitate de reclamantă a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Direcţia Silvică Suceava, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: radierea dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la imobilele identificate în cărţile funciare pentru numerele topografice indicate în cuprinsul acţiunii; obligarea pârâţilor la a preda reclamantei în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 192.158 ha teren cu vegetaţie forestieră, precum şi construcţiile necesare administrării pădurilor; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept au fost invocate prevederile art. 481 C. civ., art. 6 şi art. 27 din Legea nr. 213/1998, art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.

În rejudecare, după mai multe cicluri procesuale, prin Sentinţa civilă nr. 305 din 15 octombrie 2001 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă acţiunea în revendicare de drept comun, ca prematur introdusă.

Judecata litigiului a parcurs mai multe cicluri procesuale, în al treilea ciclu procesual reclamanta precizându-şi obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul reducerii suprafeţei de teren revendicate, de la 192.158 ha teren cu vegetaţie forestieră, la 166.813,50 ha.

Prin Sentinţa civilă nr. 538 din 13 martie 2007, Tribunalul Suceava a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pârâţii Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Suceava şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilele terenuri enumerate în cuprinsul hotărârii.

Prin Decizia civilă nr. 147A din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei formulat împotriva Sentinţei civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava. A admis, în parte, apelurile declarate de pârâţii Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Suceava, Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi de intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, B. formulate împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o şi, judecând, a respins în întregime, ca neîntemeiată, acţiunea civilă exercitată de reclamantul A. al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei împotriva pârâţilor Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Suceava şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară şi rectificare de carte funciară. A admis cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâţilor de intervenienţii C., D., E., F., G., H., G. şi I. A obligat reclamantul să plătească pârâtei Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Suceava suma de 300.000 RON cheltuieli parţiale de judecată în apel. A respins toate celelalte cereri de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Această hotărâre a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014, fiind respinse ca nefondate, recursurile promovate de reclamantul A. al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Suceava şi de intervenienta B.

2. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2017.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrară pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, sub nr. x/2017, reclamanta Regia Naţionala a Pădurilor, prin Direcţia Silvica Suceava în contradictoriu cu pârâtele ..., Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Straja a solicitat constatarea nulităţii absolute a Titlului de de proprietate nr. x/10.09.2004 emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 30 ha,cu vegetaţie forestieră, identică amenajistic cu u.a. 178A%, B% din U.P I Ocolul Silvic Falcău şi cadastral cu parcela funciară nr. x din CF x Putna; restituirea masei lemnoase exploatate de pe respectiva suprafaţă de teren, aferentă perioadei de 3 ani anteriori depunerii prezentei acţiuni.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997 de modificare şi completare a Legii nr. 18/1991 şi art. 1345 C. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 42din 10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Rădăuţi a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes în formularea cererii de modificare a acţiunii, invocată de pârâta ... şi a fost admisă acţiunea, astfel cum a fost modificată, având ca obiect "anulare titlu de proprietate" formulată de reclamanta Regia Naţionala a Pădurilor, prin Direcţia Silvica Suceava în contradictoriu cu pârâtele ..., Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Straja.

S-a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. x/10.09.2004 emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 30 ha, identică amenajistic cu u.a. 178A%, B% din U.P I Ocolul Silvic Falcău şi cadastral cu parcela funciară nr. x din CF x Putna; s-a constatat nulitatea absolută parţială a Hotărârii Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 944 din 26 iunie 2003, privind poziţia nr. 1 din anexa nr. 55, prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru suprafaţa de 30 ha teren cu vegetaţie forestieră în favoarea ... şi s-a dispus anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. x din 09.09.2004. S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva Încheierii din data de 8 ianuarie 2018 şi a Sentinţei nr. 42 din 10 ianuarie 2018 ambele pronunţate de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. x/2017 a declarat apel pârâta ..., solicitând, în principal, anularea sentinţei apelate şi admiterea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Direcţiei Silvice Suceava şi în subsidiar, schimbarea sentinţei apelate în sensul respingerii, în tot, a cererii de chemare în judecată, pentru următoarele:

Prin Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta-pârâtă ... împotriva Încheierii de şedinţă din data de 8 ianuarie 2018 şi a admis apelul declarat de aceeaşi pârâtă împotriva Sentinţei civile nr. 42/10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Rădăuţi şi a schimbat, în parte, sentinţa atacată în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea modificată având ca obiect "anulare titlu de proprietate" formulată de reclamanta Regia Naţionala a Pădurilor prin Direcţia Silvica Suceava în contradictoriu cu pârâtele ..., cu sediul în com. Dărmăneşti, jud. Suceava, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Straja, jud. Suceava şi a menţinut soluţia asupra excepţiei.

3. Cererea de revizuire.

Prin cererea de revizuire, înregistrată la data de 26 noiembrie 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2018, revizuenta Regia Naţională a Pădurilor, prin Direcţia Silvică Suceava a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. revizuirea Deciziei civile nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat, în esenţă, următoarele:

După prezentarea preliminară a situaţiei de fapt care a condus la promovarea în justiţie a cererii de revizuire, raportându-se la litigiul având ca obiect acţiunea în revendicare, iniţiată de A. al Bucovinei prin Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor în contradictoriu cu Regia Naţională a Pădurilor, prin Direcţia Silvică Suceava şi cu Statul român, acţiune care a fost respinsă de Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 147A din 13 martie 2013, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a respingerii recursului A. - Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, revizuenta a susţinut că, în cadrul acestui dosar, Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat cu privire la natura juridică a A. - de fundaţie de drept public înfiinţată prin lege şi dizolvată tot prin lege, precum şi a regimului patrimoniului A. În cadrul acestui litigiu s-a statuat că proprietatea bunurilor din patrimoniul A. a aparţinut întotdeauna Statului, fundaţia având doar calitatea de administrator al bunurilor proprietatea Statului.

Consideră revizuenta că soluţia pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul x/2017 este potrivnică soluţiilor pronunţate în dosarul x/2010*, cărora le încalcă lucrul judecat, întrucât reţine, în mod eronat, că terenul în discuţie nu a făcut obiectul dosarului nr. x/2010* şi, că, A. a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei, deşi prin deciziile nr. 147/A/2013 şi nr. 3332/2014 s-a stabilit contrariul.

Se apreciază că, în primul dosar, problema patrimoniului juridic a fost tranşată, fiind stabilit şi faptul că A. este o fundaţie de drept public. În ceea ce priveşte dreptul exercitat asupra bunurilor, s-a stabilit ca fiind un drept de proprietate nedesăvârşit/drept util/echivalentul dreptului de administrare, întrucât dreptul deplin de proprietate aparţine Statului. Cu privire la patrimoniul economic (obiectul material al dreptului - suprafeţe de teren), chiar pentru ipoteza în care nu ar fi reţinut caracteristicile de ordine publică ale A., instanţa a statuat că cererea este nefondată pentru că nu s-a dovedit obţinerea lor în modul afirmat. Astfel, în cazul A. s-a decis cu privire la statutul entităţii şi s-a statuat că nu a aparţinut Bisericii Ortodoxe Romane, ci a aparţinut Statului Roman, iar bunurile - obiect material al dreptului de proprietate - au aparţinut tot Statutului.

Analiza juridică a avut în vedere întregul patrimoniu juridic, de aceea reducerea câtimii pretenţiei are efect doar cu privire la obiectul economic al dreptului, şi nu la negotium iuris/natura juridică a patrimoniului.

Consideră revizuenta că, prin Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018, a cărei revizuire o solicită, Tribunalul Suceava a înfrânt puterea lucrului judecat repunând în discuţie calificările şi dezlegările juridice definitive asupra chestiunii litigioase din primul proces.

Cum legea permite reconstituirea terenurilor de către unităţi de cult numai în măsura în care cultul bisericesc din care face parte unitatea de cult a avut în proprietate terenuri forestiere, prin decizia supusă revizuirii s-a ignorat tocmai ceea ce s-a tranşat în dosarul nr. x/2010*, în sensul că A. al Bucovinei nu a avut niciodată în proprietate terenuri pe raza Bucovinei.

Apreciază, în final, că Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2017, este potrivnică soluţiilor pronunţate în dosarul nr. x/2010*, fiind încălcat lucrul judecat prin reţinerea faptului că A. a fost proprietar asupra terenurilor forestiere de pe raza Bucovinei, deşi prin Hotărârile nr. 147A din 13 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj şi nr. 3332 din 27 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit contrariul.

În continuare, revizuenta a făcut aprecieri asupra autorităţii de lucru judecat prin prisma efectelor acesteia, pozitiv şi negativ, astfel cum a fost reţinută în literatura de specialitate şi în practica judecătorească. A menţionat şi care este scopul reglementat prin puterea lucrului judecat, pentru aceasta nefiind necesară întrunirea condiţiei triplei identităţi de elemente, fiind îndeajuns să fi fost adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a rezolvat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă. Câtă vreme aspectul litigios a fost consemnat şi tranşat în actul jurisdicţional, indiferent că s-a făcut pe calea dispozitivului sau numai în considerente, înseamnă că acesta nu mai poate constitui obiect al analizei, ulterioare, proprii din partea instanţei, impunându-se noii judecăţi ca un dat ce nu poate fi ignorat.

A solicitat revizuenta admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei civile nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava şi obligarea intimatei ... la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

La data de 8 ianuarie 2019, revizuenta a formulat cerere de repunere în termen şi de completare la revizuire, solicitând: repunerea în termenul de exercitare a revizuirii; admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost completată şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei revizuite şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, susţinând următoarele motive:

În termenul de o lună de la data pronunţării - conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava nu era redactată, deşi era depăşit termenul de redactare de 7 zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din titlul XIII din Legea nr. 247/2005. Motivarea deciziei Tribunalului Suceava a fost comunicată abia ulterior formulării cererii de revizuire, respectiv la data de 6 decembrie 2018. Motivul justificat prin care a fost în imposibilitatea obiectivă de a formula o cerere de revizuire l-a constituit depăşirea termenului de redactare, fiind în imposibilitate de a lua la cunoştinţă de motivarea judecătorului relativ la încălcarea puterii lucrului judecat, stabilit prin Deciziile Curţii de Apel Cluj nr. 147/A/2013 şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3332 din 27 noiembrie 2014.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, revizuenta a a reluat aprecierile referitoare la încălcarea puterii lucrului judecat, stabilit prin Deciziile civile nr. 147A/2013 şi 3332/2014, în sensul că în patrimoniul A. nu s-a regăsit niciodată un drept de proprietate asupra vreunei suprafeţe de teren de pe raza Bucovinei, întrucât A. doar administra bunurile ce aparţineau Statului român, respectiv faptul că A. nu a aparţinut Bisericii Ortodoxe Române, ci a fost o fundaţie separată, de sine-stătătoare. Din acest considerent, respingerea acţiunii de către Tribunalul Suceava, pe motiv că cele 30 ha restituite au fost proprietatea unităţii de cult sau au fost administrate de BOR este contrară dezlegărilor date de altă instanţă în mod irevocabil, respectiv că suprafaţa respectivă a aparţinut Statului Român, iar A. a avut doar un drept util/real de administrare şi că A. nu a aparţinut Bisericii ortodoxe române.

Revizuenta apreciază că instanţa trebuia să constate că problema litigioasă era aceeaşi: aceeaşi situaţie de fapt care a vizat aceleaşi probleme de drept - natura juridică a A. - fundaţie de drept public, natura juridică a întregului patrimoniu aparţinându-i aceleiaşi entităţi juridice. Dezlegarea dată de Curtea de Apel Cluj şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a vizat întreg patrimoniul A., iar nu doar anumite suprafeţe de teren, astfel că este greşită reţinerea, din cuprinsul Deciziei nr. 1245/2018 a Tribunalului Suceava, în sensul că nu ar exista putere de lucru judecat, întrucât nu s-a făcut dovada că suprafeţele disputate în prezentul litigiu ar fi identice cu cele disputate în dosarul nr. x/2010*.

S-a mai arătat că, potrivit doctrinei, cazul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu impune condiţia triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză, fiind suficient să existe putere de lucru judecat/aspecte tranşate în mod definitiv de o instanţă de judecată ce au legătură cu cauza dedusă judecăţii, doar în acest mod putându-se stabili ordinea juridică şi respecta funcţia jurisdicţională a statului.

În cauză, intimata Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare, solicitând admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimata ... a invocat excepţiile inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a lipsei de interes în formularea acesteia.

La termenul din 17 octombrie 2019, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, relativ la cerere de repunere în termenul de exercitare a revizuirii formulată de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Suceava, pe motiv că Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava nu a fost redactată în termenul de 7 zile, stipulat de dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, fiind pusă în imposibilitatea de a cunoaşte argumentele ce au fundamentat soluţia în cauză Înalta Curte reţine că prin respectiva cerere şi completarea motivelor de revizuire nu au fost puse în discuţie elemente noi, care să determine o modificare a cadrului procesual configurat prin cererea iniţială de revizuire. În acest context, solicitarea privind repunerea în termen este lipsită de interes, instanţa urmând a proceda, în continuare, la analiza condiţiilor de admisibilitate a revizuirii, în baza temeiului juridic invocat de parte.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, stipulează că: "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este supusă, între altele, condiţiei ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice existenţei lucrului judecat, iar raţiunea reglementării izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat, precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.

Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea excepţiei autorităţii lucrului judecat.

Prin urmare, pe calea revizuirii reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se poate solicita, în condiţiile reglementate de textul respectiv, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătoreşti, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea autorităţii lucrului judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Aşadar, se observă că pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire fondată pe acest motiv este necesar, între altele, ca hotărârile contradictorii să fie pronunţate în procese distincte, dar identice sub aspectul părţilor, obiectului şi cauzei cererii de chemare în judecată, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârii date în primul proces, sau chiar dacă s-a invocat, instanţa s-o fi lăsat nesoluţionată.

În speţă, revizuenta Regia Naţională a Pădurilor, prin Direcţia Silvică Suceava a solicitat instanţei, anularea Deciziei nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că această hotărâre înfrânge puterea lucrului judecat stabilit prin Deciziile civile nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, şi nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a tranşat că A. al Bucovinei nu a avut niciodată în proprietate terenuri pe raza Bucovinei.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect."

În speţă, se constată că hotărârile pretins potrivnice nu îndeplinesc condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, dosarul nr. x/2010*, finalizat prin Deciziile nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, şi nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a avut ca obiect o acţiune în revendicare, întemeiată pe art. 481 C. civ., art. 6 şi 27 din Legea nr. 213/1998, formulată de reclamantul A. al Bucovinei - Arhiepiscopia Sucevei şi Bucovinei, în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Suceava, Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi cu intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, B., C., D., E., F., G., H., G. şi I.

În cel de-al doilea litigiu, respectiv dosarul nr. x/2017, finalizat prin Decizia nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, a privit o acţiune întemeiată pe Legea fondului funciar, iniţiată de reclamanta Regia Naţionala a Pădurilor - prin Direcţia Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâtele ..., Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Straja, jud. Suceava a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate din 10 septembrie 2004 emis de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 30 ha, cu vegetaţie forestieră, identică amenajistic cu u.a. 178A%, B% din U.P I Ocolul Silvic Falcău şi cadastral cu parcela funciară nr. x din CF x.

În ceea ce priveşte obiectul material al celor două dosare, respectiv suprafaţa de teren, Înalta Curte constată că nu se mai impune cercetarea identităţii sale, de vreme ce, în speţă, nu se verifică identitatea de părţi, obiect juridic şi cauză, cerinţe care nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire.

După cum s-a expus, deja, în precedent, admisibilitatea cererii de revizuire, sub motivul prevăzut de art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., reclamă şi întrunirea condiţiei referitoare la neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Această condiţie este subînţeleasă nu doar din împrejurarea că, altfel, s-ar deschide, pe o cale mascată, posibilitatea exercitării unui recurs la recurs sau, după caz, apel la apel, dar şi din faptul că dezlegările instanţei din cea de-a doua hotărâre asupra puterii de lucru judecat decurgând din cea dintâi se impune părţilor litigante, de asemenea, cu putere de lucru judecat, nemaifiind posibilă provocarea de către oricare dintre acestea a unui control asupra celor statuate deja, pe acest aspect, prin hotărârea definitivă a unei instanţe de recurs sau apel.

În cauză, această cerinţă nu este îndeplinită.

Astfel, în cel de-al doilea proces, ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, instanţa de apel a analizat detaliat, în cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 1245/2018, problema autorităţii de lucru judecat a Hotărârilor nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, şi nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, această chestiune constituind şi motiv de apel formulat de unitatea de cult.

Aşa fiind, o cenzurare a aprecierilor Tribunalului Suceava, secţia I civilă, care a pronunţat Decizia civilă nr. 1245/26 octombrie 2018, asupra puterii de lucru judecat a Deciziilor nr. 147A/2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, şi nr. 3332/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi asupra modului în care acţionează aceasta, aşa după cum se propune prin cererea de revizuire de faţă, este inadmisibilă deoarece s-ar deschide, astfel, o nouă cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului când a reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite,l prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în Noul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

În consecinţă, se constată că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate la adresa Deciziei nr. x/26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2017, vizând modul în care tribunalul a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin cele două hotărâri pretins potrivnice din dosarul nr. x/2010*, transformându-se, astfel, nepermis, într-o cale de atac de reformare.

Referitor la excepţia lipsei de interes a cererii de revizuire, formulată de intimata ..., Înalta Curte constată că nu se mai impune a fi cercetată, în raport de chestiunea admisibilităţii cererii de revizuire a cărei analiză este prioritară.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerinţele instituite de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Suceava.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 22.167,80 formulată de intimata ..., Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 415 alin. (2) C. proc. civ., urmează a dispune obligarea revizuentei Regia Naţională a Pădurilor, prin Direcţia Silvică Suceava la plata sumei de 11.000 RON către intimata ... cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse prin prisma proporţionalităţii cuantumului onorariului avocaţial convenit, cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1245 din 26 octombrie 2018 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor, prin Direcţia Silvică Suceava.

Obligă revizuenta să plătească intimatei ... suma de 11.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2019.

GGC - CL