Negative jurisdiction conflict over execution reversal resolved in favor of the original enforcement court.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 august 2018 pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, reclamanta-debitoare A., în contradictoriu cu pârâta-creditoare S.C. B. S.A. a solicitat întoarcerea executării silite efectuate în cadrul Dosarului de executare nr. 1154/2015 al BEJ C.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 723 alin. (1) şi art. 724 alin. (3) C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 1467 din 11 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că din coroborarea art. 724 alin. (3) cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că în cazul în care se solicită întoarcerea executării silite pe cale separată, instanţa competentă va fi instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

În cauză, calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite aparţine intimatei S.C. B. S.A., cu sediul în mun. Constanţa, jud. Constanţa.

Instanţa a reţinut, de asemenea, că în cadrul procedurii de întoarcere a executării, debitorul este intimata S.C. B. S.A. motiv pentru care, competenţa teritorială se stabileşte în funcţie de domiciliul părţii la data sesizării organului de executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanţa a pronunţat Sentinţa nr. 3669 din 29 martie 2019 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 724 alin. (3) cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., din care rezultă că, în cazul în care se solicită întoarcerea executării silite pe cale separată, instanţa competentă va fi instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Aplicând aceste dispoziţii normative situaţiei de fapt stabilite şi reţinând că în cauză cererea de întoarcere a executării silite, în raport de natura incidentală a acesteia, este de competenţa teritorială exclusivă a instanţei de executare, instanţa a apreciat că Judecătoria Pătârlagele este instanţa de executare întrucât la data începerii executării silite - 02.06.2015 - în cadrul Dosarului nr. x/2015 al executorului judecătoresc C. împotriva reclamantei-debitor A., domiciliul acesteia era situat în jud. Buzău, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Pătârlagele, care astfel dobândeşte calitatea de instanţă de executare, în raport de criteriul legal imperativ menţionat.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată - întoarcere executare silită - în cauză sunt incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

În cauză, ambele instanţe aflate în conflict au reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 724 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă au dat o interpretare diferită noţiunii de instanţă de executare - prin raportare la calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, respectiv prin raportare la calitatea de debitor în cadrul executării silite. Astfel, Judecătoria Pătârlagele a reţinut că aparţine intimatei S.C. B. S.A. calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, în timp ce Judecătoria Constanţa a reţinut că la data începerii executării silite reclamanta A. avea calitatea de debitor.

Se reţine că întoarcerea executării silite este un incident procedural în cadrul executării silite, iar instanţa de executare este cea care soluţionează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeaşi cerere prin care s-a solicitat desfiinţarea executării silite.

Legiuitorul a creat instituţia întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziţia fostului debitor - devenit creditor în cadrul întoarcerii executării - un mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, în scopul restabilirii situaţiei anterioare şi al recuperării prestaţiei efectuate către creditor (devenit, la rândul său, debitor).

Prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 (echivalentul art. 724 alin. (3) din noul C. proc. civ.), s-a statuat în sensul că judecătoria, ca instanţă de executare, este instanţa competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.

Înalta Curte reţine că instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite este cea care a încuviinţat executarea a cărei întoarcere se solicită, ca o consecinţă a extinderii competenţei instanţei care a încuviinţat executarea silită asupra tuturor procedurilor ulterioare din faza executării silite.

În speţă, la data sesizării organului de executare - data înregistrării cererii de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc C., respectiv 2 iunie 2015 - domiciliul debitoarei A. era în judeţul Buzău, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Pătârlagele.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării silite în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.

GGC - NN