Jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal to decide restitution claim as law at filing governs, not later amendment.

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Botoşani la data de 21.11.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, fosta "Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor", solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei în dosarul administrativ înregistrat sub nr. x C. civ. precum şi obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în valoare de 200.000 RON.

În drept, a invocat Legea nr. 554/2004 şi Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005 şi Legea nr. 165/2013, Constituţia României şi practica judiciară CEDO.

Prin încheierea din data de 16.11.2018, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Botoşani a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza în favoarea secţiei I civile.

În motivare, a reţinut că petenta deţine dispoziţia nr. x/20.03.2006 emisă de Primarul Municipiului Botoşani, prin care se acordă despăgubiri pentru un imobil expropriat, în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005 - Titlul VII.

În baza acestui act, la nivelul ANRP s-a format Dosarul nr. x C. civ., dosar în care, faţă de petiţia petentei, s-a emis Adresa nr. x/30.01.2017, prin care petentei i s-a comunicat că dosarul va parcurge procedura şi termenele stabilite prin Legea nr. 165/2013.

Instanţa a reţinut că, în prezentul litigiu, reclamanta se arată nemulţumită de temporizarea soluţionării dosarului său, respectiv de absenţa emiterii unei decizii de acordare a despăgubirilor.

În raport de art. 35 alin. (1).1 din Legea nr. 165/2013, introdus prin Legea nr. 212/2018, instanţa a constatat că litigiul este de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii.

Învestit prin declinare, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a pronunţat Sentinţa nr. 43 din 18 ianuarie 2019, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect Legea nr. 10/2001 în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivare, faţă de dispoziţiile art. 3 pct. 4 şi 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, a reţinut că revine tribunalului de la sediul entităţii - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor competenţa teritorială a soluţionării contestaţiei.

Instanţa a avut în vedere şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia civilă nr. 815/05.04.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2015, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă similar.

În acelaşi sens s-a stabilit şi cu ocazia Întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale curţilor de apel din data de 23.06.2016.

În acea împrejurare s-a arătat că "Soluţia propusă de legiuitor este de natură să încarce rolul Tribunalului Bucureşti cu un număr deosebit de mare de dosare, de o complexitate considerabilă, în care probatoriul se administrează cu greutate, recurgându-se la comisii rogatorii în mod frecvent, dată fiind necesitatea expertizării imobilelor situate în afara circumscripţiei sale teritoriale. În acest context, s-ar impune o schimbare legislativă, textul legal neputând primi o altă interpretare decât cea enunţată, fiind redactat în termeni clari."

S-a arătat că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite de lege, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Întrucât, în cauză, obligarea de emitere a deciziei este formulată în contradictoriu cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor iar, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013 Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are calitatea de entitate învestită de lege rezultând că potrivit art. 35 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ, s-a reţinut că revine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acestei entităţi, respectiv Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

Învestit prin declinare, la rândul său, Tribunalul Bucureşti a pronunţat Sentinţa nr. 1375 din 13 iunie 2019, prin care a declinat competenţa teritorială privind soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

În motivare, a arătat că prin Legea nr. 111/2019 s-a stabilit competenţa teritorială absolută de soluţionare a contestaţiilor şi cererilor formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 în favoarea instanţei, Tribunalului în a cărui circumscripţie se află situat imobilul, obiect al procedurii speciale reglementată de lege.

Cu privire la aplicarea legii, instanţa a arătat că fiind vorba de norme legale speciale procesuale şi totodată imperative, interesând ordinea publică şi mai favorabile, acestea sunt de aplicare imediată, fără a se putea reţine o retroactivitate a legii noi, pentru motive de unitate a situaţiei juridice generale, aşa cum s-a observat că se desprinde din însăşi jurisprudenţa Curţii constituţionale în materia aplicării principiului neretroactivităţii legii civile (doctrina reflectată în jurisprudenţa curţii).

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013 "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Acest alineat a fost modificat de Legea nr. 111/2019 pentru modificarea alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care a fost publicată în M. Of. nr. 418/28.05.2019 şi a intrat în vigoare la data de 31 mai 2019.

Cu privire la chestiunea disputată de instanţele aflate în conflict, Înalta Curte are în vedere art. 24 şi 25 C. proc. civ., care reglementează legea aplicabilă proceselor noi şi legea aplicabilă proceselor în curs.

Astfel, potrivit art. 24 C. proc. civ. "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Conform art. 25 C. proc. civ.:

"(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile".

Înalta Curte reţine că Legea nr. 119/2019 a intrat în vigoare la data de 31 mai 2019, aşa încât, în aplicarea textelor de lege mai sus citate, se va aplica proceselor începute după această dată.

În speţa pendinte, cererea de chemare în judecată s-a înregistrat pe rolul instanţelor la data de 21 noiembrie 2018.

Aşadar, acestui litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013 varianta în vigoare la data sesizării instanţei, pentru că legea nouă nu retroactivează.

Deci, textul de lege incident în cauză, în raport de care Înalta Curte va stabili competenţa este art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, varianta în vigoare la data de 21 noiembrie 2018, care prevedea că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, fosta "Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.

GGC - NN