Medical Malpractice: Limits of Judicial Review of Expert Opinions and Elements of Civil Liability

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată la 8 decembrie 2014 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Spitalul E. şi B., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 24.000 RON - reprezentând contravaloarea daunelor materiale, constând în costurile medicamentelor ca urmare a malpraxisului medical, contravaloarea transportului la Cluj pentru controale medicale periodice în sumă de 16.000 RON şi contravaloarea acoperirii noilor sale nevoi de viaţă, în sumă de 10.000 RON, precum şi la plata sumei de 80.000 euro - reprezentând daune morale pentru punerea în primejdie a vieţii sale şi afectarea iremediabilă a integrităţii sale fizice.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Hunedoara

Prin Sentinţa civilă nr. 4134 din 17 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, s-a respins atât excepţia de necompetenţă materială a instanţei, cât şi excepţia de prematuritate a acţiunii.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Spitalul E. şi B. şi în consecinţă:

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma de 50.000 euro, cu titlul de despăgubiri morale, precum şi suma de 1.534 RON cheltuieli de judecată.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească suma de 5.566,57 RON - taxă judiciară de timbru către stat.

A fost respinsă în rest acţiunea civilă.

A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Spitalul E. împotriva asiguratorului SC C. SA, care a fost obligat să plătească reclamantului sumele respective.

A fost anulată cererea reconvenţională formulată de pârâtul B., ca netimbrată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia

Prin Decizia civilă nr. 652 din 29 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-au admis apelurile declarate de reclamantul A., de pârâtul B. şi de chemata în garanţie SC C. SA împotriva Sentinţe civile nr. 4134/2015 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.

S-a anulat în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a cererii de chemare în judecată şi a cererii de chemare în garanţie precum şi soluţionarea cererii reconvenţionale şi în aceste limite s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

S-a menţinut sentinţa cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor de necompetenţă materială şi de prematuritate.

4. Rejudecare fond:

Prin Sentinţa civilă nr. 1462 din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Spitalul E. şi B.

A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional B., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvenţional A.

A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Spitalul E., în contradictoriu cu chemata în garanţie SC C. SA.

A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul B., în contradictoriu cu chemata în garanţie SC D. SA.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - după rejudecare:

Prin Decizia nr. 526 din 17 mai 2018 pronunţată de Curtea de apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1462 din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă.

6. Recursul

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, reclamantul A. a declarat în termen legal recurs.

I. O primă critică inserată în cuprinsul motivelor de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se referă la faptul că, în aprecierea recurentului-reclamant, instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, substituindu-se experţilor, procedând la "interpretarea stării de sănătate" a pacientului pe baza probelor existente în dosar şi analizând selectiv informaţiile din raportul de expertiză medico-legală.

Contrar concluziilor experţilor, instanţa a procedat la o interpretare proprie a stării de sănătate, apreciind că prin simpla recomandare a unui consult cardiologic medicul a îndeplinit obligaţia de diligenţă, reţinând că există posibilitatea unor probleme cardiace mai severe.

Or, recomandarea unui consult cardiologic nu este deloc echivalentă cu recomandarea unui consult cardiologic de urgenţă, nuanţă esenţială în abordarea acestui caz şi asupra căruia experţii s-au pronunţat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 330 C. proc. civ., instanţa nu poate ignora sau schimba concluziile specialiştilor atunci când părerea acestora este necesară pentru lămurirea situaţiei de fapt.

II. Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la faptul că hotărârea pronunţată de instanţa de apel ar cuprinde motive contradictorii.

Astfel, instanţa a consemnat expres la pagina 12 din hotărâre: "culpa medicală sau malpraxisul îl poate stabili doar Colegiul Medicilor", pentru ca mai apoi să constate că: "nu este îndeplinită condiţia faptei ilicite sau a culpei a pârâtului B.".

Apreciază că instanţa a procedat la "o reexaminare" a cazului, explicând, potrivit propriilor interpretări medicale, de ce nu a existat o culpă a medicului pârât, cu toate că, în acelaşi timp, a reţinut că doar Colegiul Medicilor poate stabili existenţa sau lipsa culpei medicului. Reţinerea de către instanţă a faptului că nu s-ar fi făcut dovada că la data efectuării consultului de către medicul pârât infarctul miocardic acut ar fi fost declanşat este în vădită contradicţie cu concluziile anterioare ale instanţei - faptul că instanţa a reţinut că la internarea în Spitalul de urgenţă Deva s-a pus diagnosticul de "infarct miocardic acut la mai mult de 48 h de la debut", ar atrage concluzia că în urmă cu 34 h infarctul miocardic acut era declanşat.

III. Hotărârea este nelegală întrucât se încalcă dreptul pacientului la viaţă, integritate fizică şi psihică. Se arată că instanţele au trecut cu uşurinţă peste faptul că viaţa reclamantului a fost pusă în pericol şi peste grava atingere a integrităţii fizice adusă recurentului-reclamant, care s-a adresat sistemului public de sănătate, respectiv unui serviciu de urgenţă specializat, încă de la debutul infarctului miocardic acut.

Apreciază că şi sub aspect procedural a fost încălcat dreptul pacientului la viaţă şi integritatea fizică şi psihică întrucât nu au fost stabilite cu certitudine împrejurările de fapt privind asistenţa medicală acordată pacientului în cadrul sistemului public de sănătate.

Instanţele de fond aveau obligaţia să stabilească dacă a existat sau nu o încălcare a drepturilor fundamentale ale reclamantului cu prilejul îngrijirii medicale primite.

În finalul motivelor de recurs, recurentul-reclamant arată că instanţa de apel nu a analizat şi nu a răspuns criticilor formulate prin motivele de apel, încălcând dreptul la un proces echitabil.

Instanţa de apel nu a făcut nicio referire la niciunul dintre motivele de apel, deşi au fost invocate punctual 11 asemenea motive, fiecare dintre ele fiind susţinute de probele pe care se întemeiază.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 13 iunie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 526 din 17 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

8. Apărările formulate în cauză

La 7 decembrie 2018 intimatul-pârât Spitalul E. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că în cuprinsul cererii de recurs nu este indicat numărul corect al deciziei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, hotărâre ce face obiect al prezentului recurs. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La aceeaşi dată - 7 decembrie 2018 - intimata-pârâtă SC D. SA a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere Decizia nr. 52/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă SC C. SA a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia inadmisibilităţii, excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea căii de atac. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

La 21 decembrie 2018 recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimaţii Spitalul E. şi B., solicitând respingerea excepţiei nulităţii, excepţiei tardivităţii şi excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Prin Încheierea din 13 iunie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 526 din 17 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă. Completul de filtru a reţinut că în cuprinsul cererii de recurs sunt dezvoltate motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, astfel încât, a constatat că recursul nu poate fi soluţionat potrivit art. 493 alin. (5) sau alin. (6) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a acordat termen la 17 octombrie 2019, cu citarea părţilor, în şedinţă publică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu referire la prima critică inserată în cuprinsul motivelor de recurs, prin care recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, substituindu-se experţilor, procedând la "interpretarea stării de sănătate" a pacientului, se reţine că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se întemeiază pe conceptul de exces de putere ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat.

Prin sintagma "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" legiuitorul a avut în vedere incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat decât cea judecătorească.

Faţă de aspectele anterior evidenţiate, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs, astfel cum a fost formulat de recurentul-reclamant, nu poate fi reţinut, întrucât modul de apreciere de către instanţă a unei probe din ansamblul celor administrate în cauză nu poate constitui o ingerinţă în activitatea celorlalte puteri ale statului - legislativă sau executivă (sensul cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.).

În conformitate cu dispoziţiile art. 264 alin. (2) C. proc. civ., în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.

Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant (prin scoaterea din context a unei formulări utilizate în considerentele hotărârii recurate), instanţa de apel nu a dat o interpretare proprie a stării de sănătate a pacientului şi nu a schimbat concluziile expertizei, ci a analizat întreg materialul probator administrat în cauză (raportul de expertiză, suplimentul la raport, actele medicale existente la dosar), în baza căruia şi-a format convingerea sa cu privire la inexistenţa faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate.

Astfel, instanţa a reţinut că "din raportul de expertiză şi suplimentul la raportul de expertiză medico legală întocmită de Serviciul Judeţean de Medicină legală Hunedoara, din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Deva, rezultă că, din copia fişei de observaţie a pacientului nu rezultă existenţa unei suspiciuni de infarct miocardic, diagnosticul consemnat a fost de "criză HTA. Criză ischemie cardiacă", iar la evaluare recomandări: "HTA normalizată. Se recomandă consult la cardiologie".

De asemenea, instanţa a reţinut concluziile prezentate de comisia de experţi şi, ţinând cont de aspectele evidenţiate în raportul de expertiză medico legală, a constatat că "medicul pârât nu avea cum să diagnosticheze o urgenţă medicală la debut, câtă vreme o asemenea afecţiune, cum este aceea care se presupune că era declanşată la momentul prezentării la camera de gardă a Spitalului E., în lipsa unor analize specifice."

Al doilea motiv de recurs se referă caracterul contradictoriu al motivării în ceea ce priveşte reţinerea instanţei cu privire la competenţa de stabilire a culpei medicale şi referirea la calculul timpului scurs de la apariţia infarctului miocardic acut.

Examinând hotărârea recurată se constată că instanţa de apel, validând raţionamentul Tribunalului Hunedoara, care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1462 din 15 noiembrie 2017, a reţinut că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie întrunite cumulativ 4 condiţii: fapta ilicită, crearea unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi prejudiciul creat şi culpa persoanei care a săvârşit fapta.

Astfel cum rezultă din ultimul paragraf din pagina 12 a deciziei, în analiza condiţiilor de antrenare a răspunderii civile delictuale, curtea de apel a reţinut, prioritar, faptul că din probele administrate în faţa instanţei de fond nu rezultă că pârâtul B. ar fi săvârşit o faptă ilicită, nefiind astfel îndeplinită prima dintre cele 4 condiţii ce se cer a fi cumulativ întrunite pentru angajarea răspunderii civile. Lipsa faptei ilicite - lipsa uneia dintre cele 4 condiţii - duce la concluzia că antrenarea răspunderii civile delictuale nu poate fi reţinută.

Argumentele instanţei continuă în următorul paragraf cu menţionarea (în plus) şi a faptului că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între operaţia la care a fost supus reclamantul şi prezentarea sa, în data de 3 octombrie 2013 la camera de gardă a Spitalului E., concluzionând că nu se mai impune analiza tuturor condiţiilor răspunderii civile delictuale.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, reţinerea de către instanţă a faptului că malpraxisul sau culpa medicală poate fi stabilită doar de Colegiul medicilor, nu reprezintă o motivare contradictorie, având în vedere că instanţa de apel nu a analizat condiţia existenţei culpei persoanei care a săvârşit fapta, întrucât a constatat, prioritar, că nu a existat o faptă ilicită.

De asemenea, nu reprezintă o motivare contradictorie aspectele reţinute în prezentarea stării de fapt referitor la aproximarea debutului infarctului acut, cât timp concluziile instanţei au fost întemeiate pe aspectele rezultate din raportul de expertiză şi suplimentul la raportul de expertiză medico legală. Instanţa a analizat elementele probatorii rezultate din înscrisurile existente la dosar (foaia de observaţie, fişa de internare), făcând o analiză comparativă, însă a pronunţat soluţia prin examinarea întregului material probator, ţinând cont de concluziile comisiei de experţi exprimate în cuprinsul raportului de expertiză.

Cu privire la ultimul motiv de recurs, referitor la faptul că "hotărârea încalcă dreptul pacientului la viaţă, integritate fizică şi psihică", se constată că recurentul-reclamant nu indică în mod expres care sunt normele de drept material pe care le apreciază ca fiind încălcate sau greşit aplicate de către instanţă, înţelegând să reclame, la modul general (cu referire la normele CEDO, la Constituţie, la prevederile C. civ. şi la reglementările speciale referitoare la exercitarea profesiei de medic), faptul că viaţa i-a fost pusă în pericol, apreciind că instanţele au trecut cu uşurinţă peste grava atingere a integrităţii sale fizice.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-reclamant în sensul că "din hotărârea atacată rezultă că nu sunt stabilite cu certitudine împrejurările de fapt privind asistenţa medicală acordată pacientului în cadrul sistemului public de sănătate", se reţine că aspectele evidenţiate nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce vizează stabilirea stării de fapt, critici ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar.

În ceea ce priveşte aprecierea recurentului-reclamant în sensul că instanţa nu a analizat şi nu a răspuns criticilor formulate prin motivele de apel, se constată că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 C. proc. civ. Instanţa de apel a expus argumentele ce au determinat formarea convingerii sale, cu trimitere la probele administrate în cauză. Motivarea hotărârii judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată de părţi în cadrul criticilor de nelegalitate aduse soluţiei anterior pronunţate, ci ea implică examinarea reală a problemelor esenţiale ce au fost supuse analizei judiciare şi redarea, în considerente, a argumentelor ce au condus la pronunţarea soluţiei respective.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 526 din 17 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019.

GGC - CP