Jurisdiction conflict resolved: Cluj-Napoca Court retains suit for unpaid invoices; late territorial exception barred defendant.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 7 decembrie 2018, reclamanta SC A. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta B. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 12.107,02 RON, compusă din 2.227,75 RON reprezentând rest de încasat contravaloare facturi şi 9.879,32 RON penalităţi de întârziere.

Pârâta a formulat întâmpinare la data de 1 martie 2019, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca în soluţionarea litigiului de faţă, arătând că acţiunea trebuia înregistrată la instanţa sediului pârâtului, excepţia inadmisibilităţii, faţă de nerespectarea prevederilor art. 1015 C. proc. civ. referitoare la comunicarea somaţiei de plată, precum şi excepţia prematurităţii, având în vedere că reclamanta nu a realizat nici un demers legal în vederea recuperării pe cale amiabilă a sumelor datorate.

Prin Sentinţa civilă nr. 1565 din 5 martie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeş.

În motivarea soluţiei de declinare, instanţa a reţinut că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, această normă reglementând competenţa de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanţă.

S-a reţinut că, întrucât pârâta B. SRL are sediul în Municipiul Sebeş, jud. Alba, competentă să judece cauza este judecătoria Sebeş.

Judecătoria Sebeş, pe rolul căreia a fost înregistrată cauza, la rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 491 din 16 mai 2019, a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că, întrucât în cauză, competenţa de judecată este de ordine privată, formularea şi depunerea întâmpinării nu este facultativă, ci legea instituie ca regulă în sarcina pârâtului această obligaţie, iar nedepunerea întâmpinării în termenul legal de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată care a început să curgă la data 14 decembrie 2018, ci ulterior la data de 1 martie 2019, trebuia să atragă decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, în condiţiile dispoziţiilor art. 130 coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C. proc. civ. şi în aceste condiţii alegerea făcută de reclamant să devină irevocabilă.

S-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a sesizat Judecătoria Cluj-Napoca, astfel că faţă de prevederile art. 129 alin. (3) şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ. competenţa este şi rămâne câştigată în mod irevocabil instanţei sesizate de reclamant.

S-a mai reţinut că invocarea de către instanţă din oficiu a excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sebeş nu poate fi supusă regulilor referitoare la imposibilitatea invocării excepţiei necompetenţei teritoriale relative, din cuprinsul art. 130 alin. (3) C. proc. civ., întrucât în acest caz ea se impune faţă de modul de învestire a Judecătoriei Sebeş şi pentru respectarea dispoziţiilor art. 116 din acelaşi cod.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepţiei: "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 7 decembrie 2018, reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea pârâtei B. SRL la plata sumei de 12.107,02 RON, compusă din 2.227,75 RON rest de încasat contravaloare facturi şi 9.879,32 RON penalităţi de întârziere.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a unei astfel de cereri sunt incidente dispoziţiile de drept comun.

Necompetenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Verificarea depunerii în termen a întâmpinării se face din oficiu, fiind incidente dispoziţiile art. 208 C. proc. civ., în sensul că întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Consecinţa nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, decât legea prevede altfel.

Formularea şi depunerea întâmpinării în cauză nu este facultativă, ci legea instituie ca regulă în sarcina pârâtului această obligaţie, iar nedepunerea întâmpinării sau depunerea tardivă a acesteia, cu încălcarea termenului prevăzut la art. 201 alin. (1) C. proc. civ., atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepţiile de ordine privată.

În speţă, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca printr-o întâmpinare depusă tardiv, peste termenul de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165 C. proc. civ., respectiv la 1 martie 2019, în condiţiile în care termenul a început să curgă la data 14 decembrie 2018 şi s-a împlinit la 9 ianuarie 2019.

Neinvocarea de către pârât în termenul prescris de lege a excepţiei de necompetentă de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, cu consecinţa că instanţa necompetentă rămâne învestită cu judecarea cauzei.

Ca atare, Judecătoria Cluj-Napoca sesizată de către reclamantă, chiar dacă nu era competentă să judece cauza nu putea să admită excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtă, prin întâmpinare, şi să se desesizeze, în acest fel, de soluţionarea pricinii.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.

GGC - CP