Divorce jurisdiction conflict: Competence of defendant's residence court under Article 915(1) when last common home is abroad

Asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 august 2018 pe rolul Judecătorie Tulcea, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi şi revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.

La data de 1 octombrie 2018, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tulcea, motivat de faptul că ultima locuinţă comună a părţilor a fost în judeţul Suceava, unde locuieşte şi în prezent, de mai bine de 6 luni.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 617 din data de 7 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de către pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Tulcea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că părţile s-au căsătorit la data de 23 august 2008, au locuit o perioadă de timp împreună în Ipoteşti, judeţul Suceava, însă, în prezent, sunt despărţite în fapt, reclamanta având domiciliul în municipiul Tulcea, iar pârâtul în Ipoteşti, judeţul Suceava, potrivit precizărilor cuprinse în întâmpinarea depusă de acesta şi neavând reşedinţa în străinătate, astfel cum a susţinut reclamanta.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub acelaşi număr de dosar, iar, la termenul de judecată din data de 15 mai 2019, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe.

Judecătoria Suceava, prin Sentinţa civilă nr. 2537 din data de 29 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Suceava a constatat că, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că pârâtul locuia în anul 2018 pe teritoriul Republicii Elene şi a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., instanţa competentă a soluţiona pricina fiind cea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamanta, care domiciliază în municipiul Tulcea.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reţine că Judecătoria Tulcea şi Judecătoria Suceava şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la locuinţa pârâtului.

Prin demersul judiciar iniţiat, reclamanta A. a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri de divorţ, împrejurare faţă de care competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în temeiul dispoziţiilor art. 915 C. proc. civ.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."

În speţă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ultima locuinţă comună a părţilor a fost în Republica Elenă, iar, la data iniţierii litigiului (22 august 2018), pârâtul locuia în comuna Ipoteşti, judeţul Suceava, aspect ce reiese din chiar susţinerile pârâtului care, prin întâmpinarea depusă la data de 1 octombrie 2018, a arătat că locuieşte de 6 luni în România, în comuna Ipoteşti, judeţul Suceava.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din menţiunea privind domiciliul pârâtului înscrisă în cartea de identitate a acestuia (valabilă de la 6 septembrie 2017 la 29 iulie 2027 - dosarul Judecătoriei Tulcea), precum şi din cele consemnate în referatul întocmit ca urmare a efectuării anchetei sociale la domiciliul pârâtului, în care s-a reţinut că, din discuţiile purtate cu mama acestuia - C. - şi cu cumnata acestuia - D. - reiese să pârâtul se află în ţară de la începutul anului 2018, respectiv ianuarie 2018.

Contrar celor reţinute de către Judecătoria Suceava, înscrisurile avute în vedere de către această instanţă (actul de închiriere a imobilului, contul personal de asigurări, declaraţia privind impozitul pe venit pentru anul 2017) fac dovada doar a faptului că pârâtul a locuit în Republica Elenă şi nu şi cu privire la perioada în care acesta a locuit efectiv în străinătate ori că la data sesizării instanţei acesta mai locuia în Republica Elenă.

Prin urmare, cum susţinerea pârâtului potrivit căreia locuinţa sa este în România, în comuna Ipoteşti, judeţul Suceava, nu este infirmată de înscrisurile aflate la dosar, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în raport de către instanţa competentă să judece cererea de divorţ este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află locuinţa pârâtului.

Faţă de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Suceava în a cărei circumscripţie teritorială îşi are locuinţa pârâtul la momentul sesizării instanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2019.

GGC - MM