Determining the competent court for a presidential order on minor's residence and parental authority, and the non-existence of a negative jurisdictional conflict when the appellate court corrects first-instance error under Art. 480(4) CPC.

După deliberare, aspra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată la 23 aprilie 2019 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu B., pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea locuinţei minorului C. la domiciliul său, până la soluţionarea definitivă a acţiunii de drept comun ce face obiectul Dosarului civil nr. x/2019 al acestei instanţe, exercitarea exclusivă de către reclamantă a autorităţii părinteşti cu privire la minor şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în raport de venitul pe care-l realizează, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 997 şi urm. C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca

Prin Sentinţa nr. 3259 din 25 aprilie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că cererea dedusă judecăţii, având ca obiect modalitatea de exercitare a drepturilor părinteşti asupra minorului şi modificarea programului de vizitare a acestuia, stabilit în favoarea pârâtului, nu se încadrează în prevederile art. 106 C. civ., care se referă strict la ocrotirea minorului prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială, anume prevăzute de lege, instituţii reglementate de Cartea I, Titlul III intitulat "Ocrotirea persoanei fizice" din C. civ. şi care atrage competenţa specială reglementată de art. 114 C. proc. civ., respectiv a instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

De asemenea, a considerat că această cerere este un efect al divorţului dintre părinţii minorului şi are ca finalitate reglementarea raporturilor dintre tată şi copil, circumscriindu-se dispoziţiilor Capitolului VII din C. civ., intitulat "Desfacerea căsătoriei" (art. 396 - 404).

În atare situaţie, a apreciat că urmează a se stabili competenţa teritorială în raport de regula de drept comun prevăzută de art. 107 coroborat cu art. 126 alin. (1) C. proc. civ., prin depunerea cererii la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Judecătoria Cluj-Napoca a arătat că nerespectarea acestei reguli poate fi sancţionată doar de pârât, prin invocarea excepţiei de necompetenţă, însă, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., în situaţia litigiilor referitoare la drepturi de care acestea nu pot să dispună, conform opiniilor exprimate în doctrină, competenţa teritorială devine de ordine publică; acest aspect presupune ca instanţa, din oficiu, constatând că cererea nu a fost depusă la instanţa în a cărei rază de competenţă îşi are domiciliul pârâtul, poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Apreciind că părţile nu pot dispune de drepturile izvorâte din raporturile de familie, reglementate de norme imperative, a reţinut că este de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul pârâtul soluţionarea cauzei, respectiv a Judecătoriei Brăila.

Prin Cererea înregistrată la 21 mai 2019, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brăila, apreciind că, în raport de dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., este competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii Judecătoria Cluj-Napoca.

La 29 mai 2019, pârâtul a depus întâmpinare şi plan parental, calificate de instanţă cerere reconvenţională.

La termenul de judecată din 6 iunie 2019, Judecătoria Brăila a respins excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamanta-pârâtă.

Prin Sentinţa nr. 4616 din 11 iulie 2019, Judecătoria Brăila a respins cererea principală privind pe reclamanta-pârâtă A. şi pe pârâtul-reclamant B. A admis excepţia autorităţii de lucru judecat a Sentinţei nr. 3061 din 30 mai 2018, pronunţate de Judecătoria Galaţi, invocată de reclamanta-pârâtă prin întâmpinarea la cererea reconvenţională depusă la 25 iunie 2019, în ceea ce priveşte programul de vizitare minor solicitat de pârâtul-reclamant, şi a respins cererea reconvenţională.

IV. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii A. şi B.; cererile de apel au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă, la 26 iulie 2019, sub nr. x/2019.

V. Hotărârea Tribunalului Brăila

Prin Decizia nr. 611 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Brăila, secţia I civilă, a admis apelurile formulate de apelanţii A. şi B. A anulat Sentinţa nr. 4616 din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Brăila. A admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brăila privind soluţionarea cauzei. A trimis dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, spre competentă soluţionare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţa şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut că, în aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, iar nu instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului, astfel cum prevăd dispoziţiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ.

Având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite, C., se află în Cluj-Napoca, fapt necontestat de intimat, Tribunalul a apreciat că Judecătoria Brăila nu era competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.

În aplicarea prevederilor art. 480 alin. (4) C. proc. civ., Tribunalul a constatat că apelurile deduse judecăţii sunt fondate şi a dispus admiterea acestora, a anulat Sentinţa nr. 4616 din 11 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Brăila, a admis excepţia necompetenţei teritoriale cu privire la soluţionarea cauzei de către Judecătoria Brăila şi a trimită dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca spre competentă soluţionare.

De asemenea, reţinând dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. şi având în vedere că Judecătoria Cluj-Napoca s-a declarat necompetentă şi a trimis dosarul Judecătoriei Brăila, spre competentă soluţionare, Tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar în temeiul art. 135 din acest act normativ, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

VI. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., există conflict de competenţă "când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces" şi conform art. 133 alin. (2) C. proc. civ. "când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente."

Pentru a se reţine existenţa conflictului negativ de competenţă, este necesar, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ca două sau mai multe instanţe să se fi dezînvestit de soluţionarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie reciprocă. Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ.

În speţă, ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. nu este îndeplinită.

Înalta Curte reţine că reclamanta A. a dedus judecăţii o cerere de ordonanţă preşedinţială prin care a solicitat, în contradictoriu cu B., stabilirea locuinţei minorului C. la domiciliul său, până la soluţionarea definitivă a acţiunii de drept comun ce face obiectul Dosarului civil nr. x/2019 al acestei instanţe, exercitarea exclusivă de către reclamantă a autorităţii părinteşti cu privire la minor şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în raport de venitul pe care-l realizează.

Prin Sentinţa nr. 3259 din 25 aprilie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Brăila, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, apreciind că, în raport de dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., este competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin Încheierea din 6 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Brăila a respins excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamanta-pârâtă, şi, procedând la soluţionarea cauzei, prin Sentinţa nr. 4616 din 11 iulie 2019, a respins cererea principală privind pe reclamanta-pârâtă A. şi pe pârâtul-reclamant B. A admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de reclamanta-pârâtă, în ceea ce priveşte programul de vizitare minor, solicitat de pârâtul-reclamant şi a respins cererea reconvenţională.

Faţă de aspectele expuse, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia de "reciprocitate" impusă de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., deoarece, prin Sentinţa nr. 4616 din 11 iulie 2019, Judecătoria Brăila nu s-a dezînvestit în favoarea primei instanţe învestite, Judecătoria Cluj-Napoca, ci a soluţionat fondul cauzei deduse judecăţii, considerându-se competentă din perspectiva art. 114 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 611 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Brăila, secţia I civilă, a admis apelurile formulate de apelanţii A. şi B. A anulat Sentinţa nr. 4616 din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Brăila. A admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brăila privind soluţionarea cauzei. A trimis dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, spre competentă soluţionare. A constat ivit conflictul negativ de competenţa şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Conform menţiunilor din cuprinsul deciziei, Tribunalul Brăila a adoptat această soluţie în considerarea dispoziţiilor art. 480 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora, "Dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă."

Astfel cum se poate observa, Tribunalul Brăila, aplicând norma legală mai sus menţionată, a admis excepţia necompetenţei Judecătoriei Brăila, invocată de reclamanta-pârâtă A. şi a stabilit că instanţa competentă să judece cauza este Judecătoria Cluj-Napoca, dispunând, totodată şi trimiterea dosarului acestei instanţe, spre competentă soluţionare.

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 611 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Brăila, secţia I civilă, a stabilit instanţa competentă să soluţioneze ordonanţa preşedinţială, conform prerogativelor conferite de dispoziţiile art. 480 alin. (4) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunţarea regulatorului de competenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunţarea regulatorului de competenţă.

Trimite dosarul la Judecătoria Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - CP