Debtor’s actual Bucharest residence prevails over registered Constanța domicile; challenge to enforcement sent to Bucharest court.

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 4 februarie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul Dosarului de executare silită nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc C., solicitând anularea executării silite, a tuturor actelor de executare silită şi a Încheierii din camera de consiliu nr. 307 din 11 ianuarie 2019, pronunţate de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite; suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712, 713, 714, 719, 720, 666 alin. (6), 651 şi 663 C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Constanţa

Prin Sentinţa nr. 3069 din 18 martie 2019, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ.:

"Contestaţia se introduce la instanţa de executare" conform art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În raport de aceste prevederi legale, a arătat că, pentru a determina competenţa instanţei de judecată în soluţionarea contestaţiei la executare, prin raportare la instanţa de executare, este necesară interpretarea noţiunii de "domiciliu", pentru a se putea aprecia asupra instanţei competente în judecarea cererii, în special prin prisma faptului că aceasta vizează două componente, respectiv domiciliul în fapt şi domiciliul menţionat în evidenţele organelor statului.

Potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Judecătoria Constanţa a apreciat că noţiunea de "domiciliu" nu corespunde elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de "domiciliu de fapt", deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este cel al asigurării cunoaşterii procesului şi actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

Faţă de împrejurarea că petentul îşi desfăşoară activitatea în municipiul Bucureşti, iar conform precizărilor sale, acesta locuieşte în imobilul achiziţionat de la intimată, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14 septembrie 2017 de Biroul Individual Notarial "D.", instanţa a apreciat că domiciliul în fapt al acestuia este sectorul 5 al municipiului Bucureşti.

De asemenea, a reţinut că intimata a confirmat că are cunoştinţă despre împrejurarea că petentul lucrează în Bucureşti, aspect care a fost, de altfel, consemnat în Încheierea din 14 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Constanţa.

Analizând corespondenţa purtată de părţi, această instanţă a arătat că notificările au fost expediate către contestator la adresa din Bucureşti.

Împrejurarea că în cuprinsul notificărilor contestatorul a făcut trimitere la domiciliul său din municipiul Constanţa, astfel cum acesta figurează în evidenţele organelor statului, a fost apreciată că nu este suficientă pentru înlăturarea concluziilor reţinute, considerând că primează noţiunea de "domiciliu în fapt", iar în notificare acesta a arătat că "domiciliul procesual ales pentru comunicare" este în Bucureşti.

Astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut că, la data declanşării executării silite, respectiv la 8 ianuarie 2019, domiciliul în fapt al contestatorului era în municipiul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti fiind competentă să soluţioneze contestaţia în anulare.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin Sentinţa nr. 3283 din 7 mai 2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că domiciliul contestatorului este în municipiul Constanţa, Bd. x, jud. Constanta, fiind menţionat în cartea de identitate, în evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DPABD) şi în titlul executoriu reprezentat de Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14 septembrie 2017 de Biroul Individual Notarial "D.".

Instanţa a apreciat că susţinerea contestatorului, în sensul că domiciliul său, în înţelesul legii de procedură civilă, este în imobilul ce face obiectul titlului executoriu, situat în Bucureşti, str. x, nu poate fi reţinută, întrucât aceasta echivalează cu invocarea de către contestator a propriei culpe, intervalul de timp scurs de la 14 septembrie 2017 până la data încuviinţării executării silite, 11 ianuarie 2019, fiind suficient pentru efectuarea modificărilor în evidenţele DPABD.

De asemenea, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a avut în vedere, la pronunţarea soluţiei, aspectele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că noţiunea de domiciliu care interesează regulile de procedură civilă, în general şi, implicit, competenţa instantei de executare, nu corespunde elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia; aceste aspecte trebuie însă circumscrise fiecărei situaţii în parte, nefiind acceptabil ca un debitor să ignore obligaţia pe care o are de a figura cu menţiuni reale în evidenţele DPABD, alegându-şi instanţa de executare, prin invocarea unui presupus domiciliu de fapt.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

În sensul prevederilor art. 651 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare a acesteia, iar noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Dacă titularul şi-a declarat domiciliul sau reşedinţa, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza menţiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ., potrivit cărora "dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate."

Sancţiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menţionată la art. 91 alin. (2) C. civ., care prevede că în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Cu toate acestea inopozabilitatea faţă de terţi a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ. nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina şi în practica judiciară, s-a arătat constant că "noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv".

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei pentru a-şi formula apărările şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., împotriva executării silite efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc C. în Dosarul nr. x/2019.

În cuprinsul contestaţiei la executare, contestatorul a menţionat că domiciliază, în fapt, în municipiul Bucureşti, str. x, în imobilul care face obiectul titlului executoriu reprezentat de Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x la 14 septembrie 2017 de Biroul Individual Notarial "D.", pe care l-a dobândit de la intimată.

De asemenea, a arătat că, potrivit adeverinţei de salariat depusă la dosar, locul său de muncă este în municipiul Bucureşti.

Contestatorul a susţinut, totodată, că în mod eronat a fost solicitată încuviinţarea executării silite la Judecătoria Constanţa, întrucât, atât la data formulării acestei cereri, cât şi la momentul depunerii cererii de executare silită la organul de executare, intimata avea cunoştinţă despre faptul că acesta locuia, în fapt, în municipiul Bucureşti.

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit verificărilor efectuate de Judecătoria Constanţa la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, la 12 martie 2019, domiciliul activ al contestatorului este, din 7 aprilie 1987, în municipiul Constanţa, Bd. x, jud. Constanţa .

Înalta Curte mai reţine însă că Notificarea nr. x din 11 decembrie 2018, prin care intimata l-a somat pe contestator cu privire la îndeplinirea obligaţiei de plată a sumei de 3.000 euro, a fost expediată, prin intermediul executorului judecătoresc C., la domiciliul în fapt a acestuia din Bucureşti, str. x.

De asemenea, prin răspunsul formulat la notificarea mai sus menţionată, contestatorul a arătat că domiciliul său ales pentru comunicare este în Bucureşti, str. x.

În cauză, se constată că intimata a sesizat organul de executare de pe raza localităţii Constanţa la data de 8 ianuarie 2019, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în Dosarul de executare nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc C., anexat la dosarul Judecătoriei Constanţa, deşi avea cunoştinţă că domiciliul real al debitorului este în Municipiul Bucureşti, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 91 alin. (3) C. civ.

Având în vedere că debitorul contestator A. avea domiciliul în fapt în municipiul Bucureşti, str. x, Înalta Curte reţine că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa de executare competentă să judece cauza, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că Judecătoria Constanţa este instanţa care pronunţat Încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 307 din 11 ianuarie 2019, în Dosarul nr. x/2019, nu este de natură să atragă de plano competenţa acesteia în soluţionarea contestaţiei la executare pendinte, având în vedere dispoziţiile art. 666 alin. (6) şi art. 712 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - CP