Conflict of jurisdiction over substituting parental consent for minor travel abroad: exclusive territorial competence of the court of the child's habitual residence

După deliberare, aspra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 16 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., suplinirea consimţământului acestuia pentru eliberarea paşapoartelor pentru minorii C. şi D., respectiv pentru deplasarea copiilor, însoţiţi de reclamantă sau de bunica maternă, în Marea Britanie, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 997 şi. urm. C. proc. civ., pe cele ale art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 272/2004 şi pe cele reglementate de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 248/2005.

II. Hotărârea Judecătoriei Iaşi

Prin Sentinţa nr. 7667 din 27 iunie 2019, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Iaşi a constatat că, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, minorii se aflau în localitatea Vatra Dornei, urmând cursurile şcolare la unităţi de învăţământ din această localitate.

De asemenea, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar conform art. 126 din acelaşi act normativ "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Raportându-se la obiectul cererii de chemare în judecată şi aplicând prevederile Titlului IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" (Capitolul II - Drepturile şi îndatoririle părinteşti), Judecătoria Iaşi a apreciat că sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă, derogând de la regula generală instituită prin art. 107 din acelaşi act normativ.

Astfel, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită", iar conform art. 106 C. civ. "ocrotirea minorului se realizează prin părinţi […]".

Interpretând aceste norme legale, Judecătoria Iaşi a stabilit că părinţii sunt, în accepţiunea legiuitorului, primii care fac aplicarea măsurilor de ocrotire a minorului.

Pentru aceste considerente, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea minorului prin părinţi, respectiv exercitarea autorităţii părinteşti. Totodată, a apreciat că aceste norme legale sunt aplicabile şi în cazul suplinirii acordului părinţilor pentru deplasarea minorului în străinătate sau pentru emiterea paşaportului, ca formă de exercitare a autorităţii părinteşti.

Constatând că de mai mult timp reşedinţa obişnuită a minorilor este în Vatra Dornei, fiind înscrişi la unităţi de învăţământ din aceste localităţi, a stabilit că instanţa în a cărei rază de circumscripţie se află această localitate este competentă să soluţioneze prezenta cauză, respectiv Judecătoria Vatra-Dornei.

III. Hotărârea Judecătoriei Vatra-Dornei

Prin Sentinţa nr. 711 din 21 august 2019, Judecătoria Vatra-Dornei a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Iaşi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Vatra-Dornei a constatat că, potrivit Adeverinţei nr. x din 20 august 2019, emisă de Şcoala Gimnazială "E." din Valea Lupului, jud. Iaşi, la 7 martie 2019, minora figura înscrisă la această unitate de învăţământ.

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 106 C. civ., Judecătoria Vatra-Dornei a apreciat că părinţii sunt, în accepţiunea legiuitorului, primii care fac aplicarea măsurilor de ocrotire ale minorului, iar suplinirea acordului părinţilor pentru deplasarea minorului în străinătate sau pentru emiterea paşaportului, reprezintă o formă de exercitare a autorităţii părinteşti.

De asemenea, Judecătoria Vatra Dornei a constatat că, în cauză, toate procedurile şi dosarele în ceea ce îi priveşte pe minori şi pe părinţii acestora au fost soluţionate de Judecătoria Iaşi, în circumscripţia căreia părţile domiciliază. Singura susţinere că minorii se află la Vatra Dornei este cea făcută în şedinţa din 29 mai 2019, susţinere care a fost, însă, infirmată de adeverinţele depuse la dosar la termenul din 21 august 2019.

Astfel, a reţinut că, din probele existente la dosar a rezultat că domiciliul minorilor este pe raza Judecătoriei Iaşi, unde au locuit cea mai mare perioadă a vieţii, în circumscripţia acestei instanţe fiind ultimul domiciliu al părţilor, precum şi domiciliul martorilor propuşi a fi audiaţi în cauză şi al pârâtului.

Judecătoria Vatra Dornei a reţinut că simpla prezenţă a copilului (nedovedită) nu fundamentează o competenţă decât în cazul în care nu poate fi stabilită nicio altă reşedinţă obişnuită a acestuia, ceea ce nu este cazul în speţă.

În consecinţă, având în vedere că domiciliul minorilor nu este în Vatra Dornei, aceştia fiind înscrişi la unităţi de învăţământ de pe raza Judecătoriei Iaşi, a stabilit că această din urmă instanţă este competentă să soluţioneze cauza.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. prin care a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună suplinirea consimţământului acestuia pentru eliberarea paşapoartelor minorilor C. şi D., respectiv pentru deplasarea copiilor, însoţiţi de reclamantă sau de bunica maternă, în Marea Britanie.

Conform art. 997 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială este de competenţa instanţei abilitate de lege să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., "ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…)", iar, conform prevederilor art. 107 din acelaşi act normativ, "procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii."

Art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 stipulează că, "până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare."

Dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. dispun în sensul că, "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Înalta Curte reţine că noţiunea de "domiciliu" la care face trimitere textul legal mai sus enunţat vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" din cuprinsul art. 114 C. proc. civ. include şi cererea vizând ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care vizează autoritatea părintească şi exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea acesteia, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegerile între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1).

Conform normelor C. civ., aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de unul dintre părinţi (art. 398 alin. (1) C. civ.), stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi ori dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)).

Suplinirea acordului părinţilor pentru deplasarea minorului în străinătate reprezintă o formă de exercitare a autorităţii părinteşti.

În raport de textele legale mai sus evocate, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, care derogă de la norma generală reglementată de art. 107 din acest act normativ, şi care, prin alin. (1), stabileşte o competenţă teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În speţă, persoanele ocrotite sunt minorii C. şi D., în interesul cărora reclamanta A., mama acestora, a promovat ordonanţa preşedinţială.

Din motivarea cererii de ordonanţă preşedinţială dedusă judecăţii, rezultă că, ulterior separării în fapt de soţul său, reclamanta s-a mutat cu copiii în locuinţa bunicii materne din judeţul Iaşi.

Prin apărările formulate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, pârâtul a arătat că ambii copii sunt înscrişi la instituţii de învăţământ aflate pe raza teritorială a municipiului Iaşi.

Deşi la termenul de judecată din 29 mai 2019, reprezentantul convenţional al pârâtului a susţinut în faţa Judecătoriei Iaşi că minorii se află în Vatra Dornei din luna mai 2019, fiind înscrişi la şcoală în această localitate, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să probeze această afirmaţie.

Dimpotrivă, din Adeverinţa nr. x din 20 august 2019, emisă de Şcoala Gimnazială "E." din Valea Lupului, jud. Iaşi, aflată la dosarul Judecătoriei Vatra Dornei, reiese că minora D. era înmatriculată, la 7 martie 2019 (ulterior formulării cererii de ordonanţă preşedinţială), în anul şcolar 2019 - 2020, în această unitate de învăţământ.

Înalta Curte constată, totodată că, potrivit Sentinţei civile nr. 12873 din 29 noiembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul nr. x/2018 şi Hotărârii din camera de consiliu nr. 1732 din 23 septembrie 2016, pronunţate de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2016, litigiile purtate între părţi - având ca obiect divorţul părţilor, exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minor şi pensie de întreţinere, respectiv instituirea ordinului de protecţie în favoarea reclamantei - au fost soluţionate de Judecătoria Iaşi.

Or, în speţă, în contra înscrisului anterior menţionat, nu s-a făcut dovada de către pârât că minorii şi-au schimbat domiciliul de pe raza judeţului Iaşi pe raza localităţii Vatra Dornei.

Faţă de toate considerentele expuse, pentru stabilirea competenţei teritoriale, în aplicarea art. 998 C. proc. civ. raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că instanţa de tutelă competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este Judecătoria Iaşi, în circumscripţia căreia domiciliază persoanele ocrotite.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - CP