Recurs în cauză de revizuire: nulitatea recursului pentru motivare defectuoasă, neîndeplinirea cerințelor legale de critică a nelegalității

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 27 din 28 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Arad, secţia I civilă, a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii camerei de consiliu din 16 mai 2018, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosar nr. x/2018/a2.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire contestatorul A., înregistrată la 4 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă, sub nr. x/2019.

Prin Încheierea de şedinţă din 26 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Tribunalul Arad, secţia I civilă, a suspendat judecata cererii de revizuire exercitată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 27 din 28 ianuarie 2019, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, la 20 martie 2019, sub nr. x/2019/a1.

Prin Încheierea de şedinţă din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii cererii de recurs formulată de recurentul A. împotriva Încheierii de şedinţă din 26 februarie 2019 a Tribunalului Arad.

Prin cererea transmisă, prin poşta electronică, la 3 iulie 2019 şi înregistrată, la 4 iulie 2019, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, revizuentul A. a declarat recurs împotriva Încheierii de şedinţă din 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 12 iulie 2019, sub nr. x/2019/a1, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 6, astfel cum reiese din fişa x şi procesul-verbal de repartizare.

Recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate, cu consecinţa punerii în discuţie a aspectelor învederate în cuprinsul cererii de recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-revizuent şi-a exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că Încheierea din 20 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019/a1, care i-a fost comunicată la data de 3 iulie 2019, nu este semnată.

Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere, în opinia recurentului, poate atrage nulitatea actului de procedură, precum şi răspunderea penală a celor angajaţi în înfăptuirea actului de justiţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 din C. pen., respectiv cea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 din C. proc. civ. şi cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului, potrivit art. 493 din C. proc. civ.

Prin raport, s-a reţinut că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. cu privire la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva Încheierii de şedinţă din 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

De asemenea, s-a mai reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului, urmând să aprecieze şi cu privire la îndeplinirea condiţiilor de formă ale cererii de recurs, din perspectiva încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 6, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţie, comunicarea raportului recurentului-revizuent, pentru ca acesta să formuleze, în scris, punct de vedere, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportul asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului a fost comunicat recurentului la 14 august 2019.

Recurentul-revizuent nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

Prin Rezoluţia din 18 septembrie 2019, faţă de dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 10 octombrie 2019, completul de filtru nr. 6, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii, în principiu, a recursului.

Examinând recursul din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv:

1) când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;

2) dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;

3) când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;

4) când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

5) când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;

6) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

7) când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;

8) când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigenţe, referindu-se la aspecte străine de soluţia dispusă prin hotărârea recurată şi de considerentele care susţin în mod necesar această soluţie, trebuie considerat că cerinţa motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

În litigiul pendinte, se reţine că, prin cererea de recurs formulată, recurentul-revizuent îşi exprimă nemulţumirea generată de împrejurarea că exemplarul de pe încheierea recurată, ce i-a fost comunicat, nu este semnat, aspect care vizează modalitatea de comunicare a încheierii şi nu nelegalitatea acesteia.

Procedând într-o asemenea manieră, recurentul-revizuent nu indică în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii atacată şi nu formulează critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea actului de procedură atacat.

În condiţiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va constata nul recursul formulat de revizuentul A. împotriva Încheierii de şedinţă din 20 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019/a1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de revizuentul A. împotriva Încheierii de şedinţă din 20 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019/a1.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - CL