Taxability of military separation allowances and admissibility of appeal in annulation after abrogation of Art. 330 C.Civ. Proc.

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 mai 2002 înregistrată la Judecătoria Iași, reclamantul N.D. a chemat în judecată Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la plata ajutorului bănesc ce i-a fost acordat, la trecerea în rezervă, cu drept de pensie, integral și neimpozitat, în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999, actualizat prin aplicarea indicelui de inflație, la data plății.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost trecut în rezervă la data de 31 mai 2000 și că, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare beneficiază de ajutoare neimpozabile, stabilite în raport de solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate, astfel că pârâții în mod nelegal, au reținut impozitul pentru sumele acordate cu acest titlu.

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 3406 din 26 martie 2003, a respins acțiunea, precum și cererile de chemare în garanție formulate de pârâți.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin dispozițiile art. 84 alin. (4) din Legea nr. 56/1992 și art. 31 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare trecute în rezervă li s-a acordat dreptul la mai multe solde lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă, or, solda lunară netă, reprezintă solda lunară integrală (brută) la care s-a aplicat impozitul legal, regula fiind impozitarea veniturilor, iar prin excepție, scutirea de impozit trebuie prevăzută expres de lege. Că, intenția legiuitorului de a supune impozitării această categorie de venituri, rezultă și din dispozițiile O.U.G. nr. 136/2000 care a modificat și art. 31 din Legea nr. 138/1999 și a stipulat că, plățile compensatorii, acordate cadrelor militare, se stabilesc în funcție de solda lunară netă.

Prin decizia civilă nr. 1128 din 5 septembrie 2003, Tribunalul Iași a admis recursul declarat de N.D., a modificat în tot sentința primei instanțe și rejudecând, a admis acțiunea și pe cale de consecință pârâții au fost obligați să restituie reclamantului suma de 84.918.998 lei reținută cu titlu de impozit, reactualizată, la data plății, în funcție de rata inflației; a admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâți în sensul obligării Ministerului Finanțelor Publice la plata sumei de 84.918.998 lei față de pârâți.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că dispozițiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu au fost abrogate prin O.G. nr. 73/1999. Că, ajutorul acordat în temeiul dispozițiilor art. 31 și art. 32 din Legea nr. 138/1999 nu poate fi asimilat salariilor, pentru a i se aplica dispozițiile art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999, iar prin art. 3 din O.U.G. nr. 136/2000 se prevede că, plățile compensatorii și ajutoarele prevăzute la art. 1, plătite începând cu 1 ianuarie 2000 nu sunt supuse globalizării.

În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, art. II alin. (3) din Legea nr. 195 din 26 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58 din 26 iunie 2003 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 1128 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Iași.

Recursul în anulare este inadmisibil.

Art. 330 C. proc. civ. a fost abrogat prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003 ce a intrat în vigoare la data de 27 august 2003. Anterior abrogării, art. 330 prevedea: Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea Ministrului Justiției, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile judecătorești irevocabile pentru următoarele motive: 1. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 2. când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică, 3. când s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată; 4. când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale și faptul că partea, potrivit legii române, poate obține o reparație, cel puțin parțială, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță română, în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.

În speță, decizia civilă nr. 1128 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, atacată cu recurs în anulare de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a rămas irevocabilă la data de 5 septembrie 2003, deci după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 cea care a abrogat art. 330 C. proc. civ.

Prin urmare, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva deciziei civile nr. 1128 din 5 septembrie 2003, este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1128 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.