Delictual liability for mining-induced land destruction: valuation methodology and preclusion of restitution in kind by prior judgment

Asupra recursului civil de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, la data de 10.11.2015, sub numărul 11105/225/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta SNL Oltenia- Exploatarea Minieră Mehedinţi solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la contravaloarea suprafeţelor de teren dispărute ca urmare a exploatării miniere desfăşurată de pârâtă, contravaloarea lipsei de folosinţă pentru ultimii 3 ani, contravaloarea producţiei agricole a celor 500 de pruni pe ultimii 3 ani, precum şi contravaloarea producţiei viitoare, având în vedere că aceştia au fost distruşi, contravaloarea masei lemnoase în funcţie de vârsta acestora şi contravaloarea masei lemnoase de pe terenul forestier, la preţul pieţei, cât şi contravaloarea scoaterii din circuitul forestier, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 C. civ.

La data de 16 decembrie 20115, reclamanţii au depus precizare la acţiune, estimând cuantumul pretenţiilor pentru primul petit la suma de 947.562 RON urmând ca stabilirea câtimii exacte a despăgubirilor să fie făcută după efectuarea expertizelor de specialitate.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Drobeta- Turnu Severin şi pe fond, a solicitat respingerea acţiunii.

Prin Sentinţa civilă nr. 1426/05.04.2018, Judecătoria Dr. Tr. Severin a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta SNL Oltenia - Exploatarea Minieră Mehedinţi în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia I civilă, reţinând incidenţa prevederilor art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 12.04.2016, sub nr. x/2016.

În şedinţa publică din 28.06.2016, reprezentantul reclamanţilor a învederat instanţei că, în ceea ce priveşte evaluarea masei lemnoase, nu mai insistă pentru arborii din terenul forestier şi copacilor de pe celelalte terenuri, ci doar pentru plata contravalorii celor 500 de pruni.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal:

Prin Sentinţa civilă nr. 18 din data de 21 martie 2018, Tribunalul Mehedinţi a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Societatea C. S.A. şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 299.538 RON reprezentând contravaloarea celor şapte suprafeţe de teren din acţiune, respectiv:

- teren în suprafaţă de 25005 mp, pădure, situat în extravilanul comunei Şimian, x, x, judeţul Mehedinţi având nr. cadastral x având ca vecini: la răsărit drum, la apus, miazăzi şi miazănoapte PD Ocol Silvic şi intabulat în CF x a localităţii Şimian, teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22 octombrie 2009;

- teren în suprafaţă de 7500 mp, păşuni conform actului de proprietate respectiv 7488 mp conform măsurătorilor cadastrale situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăviţa, judeţul Mehedinţi, având număr cadastral x aflat în T 83, P 15/5, cu vecinătăţi la N - D. D, la E- N C 245, la S- E. C, la V- N C 176, teren înscris în CF nr. x Husnicioara sub nr. x cf x/2009, teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.03.2009;

- teren în suprafaţă de 6000 mp, arabil situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăviţa, judeţul Mehedinţi, având ca vecinătăţi: răsărit - F., apus - G., miazăzi - DE, miazănoapte - hotar Malovăţ, dobândit prin certificatul de legatar nr. x/02 decembrie 2010;

- teren în suprafaţă de 4200 mp, păşuni situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăviţa, judeţul Mehedinţi, cu vecini: Răsărit - DE 44, Apus- DE, Miazăzi - DE 42, Miazănoapte - DE, dobândit prin certificatul de legatar nr. x/02 decembrie 2010;

- teren în suprafaţă de 9000 mp, păşune, situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăviţa, judeţul Mehedinţi, cu vecini la Răsărit - PD2287, Apus - DE 44, Miazăzi - Brucă S PD -2287, Miazănoapte - DE 44; PD 2287, dobândit prin certificatul de legatar nr. x/02 decembrie 2010;

- teren în suprafaţă de 1800 mp, neproductiv, situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăviţa, judeţul Mehedinţi, cu vecini la Răsărit - PD 2287, Apus- DE 44, Miazăzi H., la Miazănoapte P 46, dobândit prin certificatul de legatar nr. x/02 decembrie 2010;

- teren în suprafaţă de 4000 mp, neproductiv situat în extravilanul comunei Husnicioara, sat Dumbrăviţa, judeţul Mehedinţi, cu vecini: la răsărit F., la Apus- G., la Miazăzi - ... V şi la Miazănoapte DE A9, dobândit prin certificatul de legatar nr. x/02 decembrie 2010.

Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor suma de 4788,5 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă, pe perioada 2013-2015, pentru terenurile în suprafaţă de 6000 mp, 7500 mp, 4200 mp şi 9000 mp, descrise anterior; a respins petitul privind acordarea contravalorii a 500 de pruni pe perioada 2013-2015 şi pe viitor şi a luat act de renunţarea la judecata petitului privind contravaloarea masei lemnoase.

În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat pârâta să plătească statului suma de 13404,40 RON reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat reclamanţii sub forma taxei de timbru.

Au fost compensate cheltuielile de judecată, după care a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 2500 RON cheltuieli de judecată (onorariu avocat - 2000 RON şi onorariu expert I. - 500 RON, rămas în urma compensării cu onorariul expertului J.).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanţii A. şi B., cât şi pârâta Societatea C. S.A.

2. Hotărârea pronunţată, în apel, de Curtea de Apel:

Prin Decizia nr. 2635 din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâta Societatea C. S.A. şi reclamanţii A. şi B., împotriva Sentinţei civile nr. 18/21.03.2018, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. x/2016.

3. Cererea de recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Societatea C. S.A.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 17 decembrie 2018.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de recurs a menţionat că, prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, cât şi prin decizia instanţei de apel nu au fost examinate apărările şi susţinerile părţilor, instanţele dând eficienţă juridică raportului de expertiză întocmit de expertul I., în ceea ce priveşte contravaloarea suprafeţelor de teren care fac obiectul litigiului, fără a motiva de ce s-a apreciat valoarea de 5,21 RON/mp, în detrimentul celei de 2 RON/mp, valoarea de piaţă. A susţinut recurenta-pârâtă că instanţa de apel nu a arătat motivul pentru care a înlăturat susţinerile sale, în sensul de a se lua în considerare, în cazul unei eventuale despăgubiri, această valoare de piaţă a terenurilor.

Criticile recurentei vizează şi cuantumul prejudiciului, prin raportare la valoarea stabilită pe metrul pătrat de teren, prin raportul de expertiză întocmit de expertul ..., care, deşi a indicat că ofertele de vânzare a terenurilor situate în zona Valea Copcii sunt de 2 RON/mp, a apreciat că valoarea de 5,21 RON/mp este corespunzătoare stabilirii despăgubirilor. Or, repararea prejudiciului trebuie să se facă în acord cu valoarea de piaţă a terenurilor ca şi în cazul unei exproprieri, prin raportare la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care, conform ofertelor de vânzare depuse la dosar este de 2 RON/mp.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia recurată şi din perspectiva greşitei respingeri a solicitării sale cu privire la aplicarea principiului reparării în natură a prejudiciului.

În acest context a menţionat că, la motivarea acestei solicitări, instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe, raportându-se la prevederile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. x/2015 are autoritate de lucru judecat cu privire la repararea în natură a prejudiciului cauzat reclamanţilor. Prin această hotărâre irevocabilă, Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să redea circuitului agricol terenurile afectate de lucrări miniere, care fac obiectul cauzei pendinte, stabilind că o astfel de operaţiune este finanţată de la bugetul statului şi presupune o procedură specială reglementată expres, cu etape determinate, pe baza unei documentaţii întocmite de specialişti, procedură ce rezultă din dispoziţiile art. 52 şi art. 53 din Legea minelor nr. 85/2003, ale art. 82 şi art. 83 din Legea nr. 18/1991 şi ale H.G. nr. 926/2003. Or, în cauză, prin concluziile raportului de expertiză s-a propus, pentru o parte din terenuri, aducerea la forma iniţială prin preluarea pământului depozitat pe acestea, respectiv pentru terenurile în suprafaţă de 15.000 mp, având nr. cadastral x, categoria de folosinţă păşune, şi neproductiv, situat în x şi 25005 mp, cu nr. cadastral x, categoria de folosinţă pădure, situat în ...16, întrucât pârâta deţine utilaje şi forţă de muncă calificată pentru astfel de lucrări. Faţă de această împrejurare, recurenta-pârâtă a susţinut că terenurile menţionate de expert nu au solul afectat, pentru a fi nevoie de ecologizare, putând fi aduse la forma iniţială prin simpla preluare a pământului depozitat pe acestea, nefiind necesară procedura specială, astfel cum s-a reţinut prin hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. x/2015. Prin urmare, recurenta-pârâtă a apreciat că se impunea aplicarea principiului reparării în natură a prejudiciului pentru aceste terenuri.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecata instanţei de apel care a pronunţat hotărârea atacată.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia din 30 mai 2019 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după îndeplinirea formalităţilor de comunicare, prevăzute de art. XVII alin. (3), coroborate cu cele ale art. XV alin. (3) şi alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. s-a dispus, prin rezoluţie comunicarea raportului/suplimentului la raport părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar părţile nu au depus puncte de vedere la acesta.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile din cererea de recurs care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei pentru considerentele care succed:

Printr-un prim motiv de recurs, pârâta a pretins că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea neîndeplinind cerinţele legale în ceea ce priveşte motivarea hotărârii judecătoreşti, astfel cum prevede art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Într-adevăr, principiul general enunţat de dispoziţiile mai sus citate impune, cu necesitate, ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată în fapt şi în drept, pentru a da instanţelor superioare posibilitatea reală de a exercita controlul judiciar, ca o consecinţă a promovării căilor de atac.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorul este obligat să expună, în considerentele hotărârii, atât situaţia de fapt, astfel cum aceasta a fost reţinută de instanţă prin raportare la probatoriul încuviinţat şi administrat în cauză, cât şi, mai ales, motivele pe care se fundamentează soluţia adoptată. Magistratul trebuie să arate în mod expres şi raţiunile pentru care a înţeles să admită o serie de pretenţii ale părţilor şi să le înlăture pe altele, cu trimitere la susţinerile şi probele administrate în cauză.

Contrar celor arătate de recurent, hotărârea instanţei de apel fundamentează, prin argumentele menţionate în cuprinsul său, soluţia de respingere a apelului, critica nefiind sub incidenţa ipotezei de modificare prevăzută de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., vizând ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speţă, nu poate fi reţinută o astfel de critică întrucât analiza problemelor esenţiale deduse judecaţii apelului, prin calea de atac exercitată de pârât, au constat în examinarea întrunirii condiţiilor cumulative ale răspunderii civile delictuale, modalitatea de determinare şi cuantificare a prejudiciului şi posibilitatea reparării în natură a prejudiciului reclamat. Or, după fixarea limitelor analizei, instanţa de apel a procedat, în mod concret, la verificarea respectării acestor chestiuni în litigiul dedus judecăţii, reţinând, prin raportare la situaţia de fapt, că activitatea minieră desfăşurată de pârâtă a generat pentru intimaţii-reclamanţi imposibilitatea exercitării tuturor prerogativelor dreptului lor de proprietate.

Relativ la determinarea prejudiciului şi cuantificarea acestuia, instanţa de apel a avut în vedere faptul că prejudiciul trebuie stabilit astfel încât să cuprindă atât pierderea suferită de cel prejudiciat, cât şi câştigul pe care, în condiţii obişnuite, reclamanţii l-ar fi putut realiza. Astfel, s-a avut în vedere că instanţa de fond a omologat raportul de expertiză în specialitatea construcţii civile, industriale, agricole şi topografie, prin care au fost identificate suprafeţele de teren litigioase care au fost/sunt exploatate total sau parţial de către pârâta-recurentă, precum şi stabilirea, în raport de categoriile de folosinţă a terenurilor descrise în actele de proprietate ale reclamanţilor, contravaloarea prejudiciului suferit de către aceştia, ca urmare a imposibilităţii folosirii acestor suprafeţe de teren, ca efect al activităţii ilicite desfăşurate de pârâtă. De asemenea, în ceea ce priveşte terenurile neproductive, instanţa de apel a arătat, în cuprinsul considerentelor deciziei pronunţate că, deşi aceste imobile nu erau productive, acest lucru nu conduce la împrejurarea că erau lipsite de orice valoare, astfel încât, expertul I. a determinat valoarea despăgubirilor aferentă acestor terenuri în raport de categoria de folosinţă determinată, prin actele de proprietate ale reclamanţilor.

Prin urmare, nu se poate reţine absenţa unei motivări care să susţină soluţia pronunţată, în condiţiile în care instanţa şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că există o faptă ilicită, în raport de care trebuie antrenată răspunderea delictuală a societăţii-pârâte, iar prejudiciul produs, prin fapta culpabilă, trebuie reparat integral.

Trebuie amintit că, deşi Curtea Europeană acordă o atenţie deosebită respectării de către instanţe a obligaţiei de a examina problemele ridicate de către părţi, ca o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, totuşi în jurisprudenţa sa, s-a reţinut în mod constant faptul că:

"art. 6 parag. 1 din Convenţie, obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile, dar nu se poate cere să dea un răspuns detaliat la fiecare argument" - Hotărârea Ruiza Torija c.Spaniei. Prin urmare, judecătorul nu trebuie să răspundă, în mod separat, fiecărui argument, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care şi-au întemeiat cererile, iar interpretarea într-o altă modalitate, decât cea agreată de parte, a elementelor bazei factuale, relevanţa acestora nu echivalează cu o nemotivare în sensul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Prin urmare, întinderea obligaţiei de motivare trebuie apreciată prin raportare la natura şi circumstanţele specifice fiecărei cauze. În cauză, fiind o acţiune în răspundere civilă delictuală, instanţele de fond au respectat obligaţia de a motiva îndeplinirea condiţiilor cumulative necesare pentru angajarea răspunderii, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia. Cum aceste condiţii sunt elemente fundamentale susceptibile să influenţeze soluţia pronunţată de instanţă şi care trebuie, deci, să se regăsească în considerentele hotărârii, se constată că, în speţă, acestea se regăsesc în considerentele deciziei atacate.

Printr-un alt motiv de recurs au fost formulate critici în legătură cu modalitatea de calcul a despăgubirilor acordate reclamanţilor, urmare a prejudiciului suferit ca efect al exploatării miniere realizată de către pârâtă. S-a pretins că prejudiciul trebuie stabilit prin raportare la ofertele de vânzare a terenurilor situate în zona Valea Copcii, care sunt de 2 RON/mp şi nu prin raportare la valoarea tehnică necesară înscrierii în contabilitatea persoanelor juridice, cum eronat s-a realizat în cauză.

Contrar susţinerilor recurentei, raportul de expertiză efectuat în cauză a fost omologat de către instanţa de fond, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor acordate reclamanţilor la suma de 299538 RON. Pentru a stabili această valoare, expertul tehnic în specialitatea construcţii civile, industriale şi agricole şi topografie a avut în vedere coeficienţii de evaluare din Metodologia Buletinului CET 97/2006, valoarea despăgubirilor fiind stabilită atât pentru terenurile care nu mai există fizic, întrucât acestea au fost decopertate de către societatea-pârâta C. S.A., cât şi pentru terenurile care sunt inutilizabile, datorită acoperirii acestora cu pământ, ca efect al lucrărilor de excavare efectuate de recurentă.

În consecinţă, instanţa de recurs, reţine, din perspectiva legalităţii, că, la stabilirea cuantumului prejudiciului, expertul desemnat în cauză a arătat argumentele de fapt şi drept în determinarea acestui cuantum, context în raport cu care instanţa de apel, în lipsa contestării coeficienţilor de determinare a valorii de bază a imobilelor litigioase, a reţinut şi motivat justeţea soluţiei relativ la determinarea şi cuantificarea prejudiciului, ca urmare a omologării raportului de expertiza întocmit de expertul I.

De altfel, recurenta este nemulţumită de cuantumul despăgubirilor acordate, criticând un mijloc de probă - raportul de expertiză realizat la instanţa de fond - cu scopul de a fi diminuat cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată, ceea ce denotă că, în realitate, sunt invocate critici de netemeinicie a deciziei atacate, iar nu de nelegalitate, întrucât nu se raportează la niciun reper legal pe care instanţa de apel să îl fi interpretat sau aplicat în mod greşit.

Nici susţinerea recurentei referitoare la determinarea prejudiciului, prin raportare la art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu poate fi primită, întrucât textul legal din actul normativ evocat vizează o dispoziţie specială incidentă în materia exproprierii imobilelor pentru cauză de utilitate publică, cadru normativ care nu poate servi ca temei în cazul acţiunilor de drept comun, având ca obiect despăgubiri, întemeiate pe antrenarea răspunderii civile delictuale.

O altă critică a deciziei recurate priveşte greşita respingere a solicitării referitoare la aplicarea principiului reparării în natură a prejudiciului. Recurenta a arătat că, prin concluziile raportului de expertiză, s-a reţinut că, pentru o parte din terenuri, este posibil ca acestea să fie aduse la forma iniţială, prin preluarea pământului ce a fost excavat şi depozitat pe aceste suprafeţe de teren. Întrucât deţine utilajele şi forţa de muncă necesare unor tare lucrări, recurenta a susţinut că instanţele, în mod greşit, nu au avut în vedere posibilitatea reparării în natură a prejudiciului reclamat.

Critica recurentei, deşi susceptibilă de încadrare în cazul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primită.

În conformitate cu art. 1386 alin. (1) C. civ., repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.

Într-adevăr, alin. (1) al art. 1386 C. civ. acordă prioritate reparării în natură a prejudiciului, fiind apreciată calea cea mai eficientă de acoperire efectivă a daunei cauzate victimei. Aceasta ar putea fi realizată fie prin restituirea bunurilor, fie prin înlocuirea sau repararea bunurilor distruse. În mod excepţional, când repararea în natură a prejudiciului nu mai este posibilă, există posibilitatea reparării prin echivalent, constând într-o despăgubire stabilită "prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească".

Referitor la îndreptăţirea intimaţilor-reclamanţi de a solicita, prioritar, repararea în natură a prejudiciului, se reţine că, o asemenea opţiune a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Mehedinţi, în cadrul căruia autorul reclamanţilor a solicitat instanţei să dispună obligarea societăţii-recurente C. S.A. să readucă terenurile la starea iniţială şi să redea circuitului agricol terenurile afectate de lucrările miniere. Cererea a fost soluţionată, definitiv, prin Decizia civilă nr. 295/A/2015 a Tribunalului Mehedinţi, în sensul respingerii acţiunii.

Or, în contextul în care demersul procesual care a format obiectul dosarului sus menţionat a vizat, în fapt, solicitarea privind repararea în natură a prejudiciului cauzat prin lucrările miniere de ocupare şi excavare a terenurilor litigioase, demers soldat cu respingerea acestei solicitări, rezultă că intimaţii-reclamaţi se află în imposibilitate de a mai obţine repararea prejudiciului în natură, astfel încât singura opţiune a acestora este, astfel cum corect reţine şi instanţa de apel, de a solicita repararea prejudiciului prin echivalent, în condiţiile art. 1386 alin. (1), teza I C. civ.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate nu sunt incidente şi, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea C. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 2635 din 16 octombrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.

GGC - CL