Land ownership revision barred by one-month deadline; extraordinary appeal inadmissible against revision decision

Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2014, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 541 din 12 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2011 în contradictoriu cu intimaţii C. şi D.

Prin Decizia nr. 795 din 9 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 27/2014 a Tribunalului Dolj.

Împotriva acestor decizii au formulat cerere de revizuire B. şi A.

Competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 775 din 27 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Curtea de apel a reţinut că revizuentul A. a arătat la termenul de judecată din 27 noiembrie 2018 că îşi precizează cererea în sensul că invocă acea situaţie legală care reglementează cazul pronunţării unor hotărâri potrivnice, respectiv a invocat contrarietatea hotărârilor atacate cu decizia Înaltei Curţi nr. 3583/2018.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, revizuenţii B. şi A.

Prin Decizia nr. 799 din 17 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de B. şi A. împotriva deciziei nr. 27 din 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, şi deciziei nr. 795 din 9 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

La pronunţarea acestei soluţii, Înalta Curte, a avut în vedere următoarele:

Hotărârile a căror anulare se solicită, pe calea revizuirii, sunt Decizia nr. 27 pronunţată de Tribunalul Dolj la 22 ianuarie 2014 şi Decizia nr. 795 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la 9 mai 2014. De asemenea, se observă că revizuentul A. a precizat, potrivit celor consemnate de Curtea de Apel Craiova în considerentele deciziei de declinare a competenţei, că a formulat cererea pentru contrarietate de hotărâri, temeiul de drept al cererii constituindu-l deci pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare. Astfel, termenul de revizuire este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

În speţă, Decizia civilă nr. 27/2014 pronunţată de Tribunalul Dolj la 22 ianuarie 2014 a fost comunicată revizuenţilor la 17 martie 2014, potrivit dovezilor existente la filele x ale dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Dolj, secţia I civilă, iar Decizia nr. 795, irevocabilă, a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova la 9 mai 2014. Or, cererea de revizuire a fost depusă la poştă la data de 13 septembrie 2018, mult după expirarea termenului de o lună (după mai mult de 4 ani).

S-a reţinut ca fiind fără relevanţă susţinerile revizuentului referitoare la data la care a luat cunoştinţă de decizia Înaltei Curţi nr. 3583/2013, faţă de care a invocat contrarietatea, având în vedere dispoziţiile legale evocate, precum şi faptul că termenul de revizuire se calculează în raport de hotărârile a căror anulare se solicită. Reţinând sancţiunea reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exerciţiul căii extraordinare de atac), cererea de revizuire a fost respinsă, ca tardivă.

Împotriva deciziei nr. 799 din 17 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au formulat contestaţie în anulare, contestatorii B. şi A. solicitând să se dispună anularea acestei decizii, precum şi a deciziilor emise de Curtea de Apel Craiova, respectiv nr. 3942 şi nr. 795 pronunţate în dosarele civile nr. x/2011 şi y/2013 şi rejudecarea în totalitate a cauzei.

În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatorii au invocat, în esenţă, următoarele motive:

În anul 2005 au promovat, la Judecătoria Craiova, o cerere de chemare în judecată a pârâţilor C., E., F. şi G. prin care au solicitat ca pârâţii să le lase în deplină proprietate terenul pe care îl ocupau abuziv din imobilul proprietatea noastră prin translatarea spre sud a imobilelor lor. Deşi instanţa a admis, în parte, acţiunea, prin Decizia nr. 811 din 16 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj a fost admis apelul declarat de pârâţi, instanţa reţinând, în motivarea soluţiei pronunţate, că pârâţii ocupă legal terenul, afirmaţie aflată în totală contradicţie cu documentele de punere în posesie aflate la dosar.

Sesizând că această situaţie nu corespunde realităţii şi documentelor de la O.C.P.L Dolj, contestatorii arată că au formulat recurs la Curtea de Apel Craiova. La această instanţă, au prezentat adresa din 22.08.2010 emisă de O.C.P.I. Dolj în care se precizează clar suprafaţa de teren pe care au cumpărat-o cele patru familii, limitele, vecini şi lăţimea drumului de exploatare de 4 m pe latura de nord nord-est. Cu toate acestea, instanţa a ignorat acest document, nu a eliminat erorile din Decizia nr. 811/2009, sens în care a pronunţat Decizia nr. 1177 din 02.11.2010 prin care li s-a respins recursul, deşi documentele oficiale demonstrează cu totul o altă situaţie de fapt. Mai arată că, deşi au solicitat strămutarea dosarului de la Curtea de Apel Craiova, pe motiv de bănuială legitimă, termenul de judecare a strămutării a fost stabilit în luna decembrie 2010, fără a se sista judecarea cauzei la Curtea de Apel Craiova care pronunţase, deja, Decizia nr. 1177 din 02.11.2010.

Ulterior, contestatorii arată că, în anul 2011, H. a solicitat, Judecătoriei Craiova, rectificarea cărţii funciare a imobilului lor, acţiune înregistrată sub nr. x/2011, care a fost respinsă, prin Sentinţa civilă nr. 11963 din 01.07.201. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel C. şi D., dosarul fiind repartizat aceluiaşi complet de judecată, format din judecătorii I. şi J., care judecaseră şi dosarul x/2007. Astfel, judecătorii au ignorat documentele oficiale emise de O.C.P.I. Dolj, legea cadastrului şi au admis apelul familiei ..., prin Decizia nr. 541/2012, în cuprinsul căreia se precizează că H. deţine terenul dintr-o suprafaţă mai mare de 4000 mp, motivaţie în totală contradicţie cu documentele cadastrale de la O.C.P.J. Dolj, inclusiv actele de punere în posesie. Se arată de către contestatori că împotriva acestei decizii au declarat recurs la Curtea de Apel Craiova, instanţă care nu a analizat şi eliminat erorile materiale din hotărârea atacată astfel încât, prin Decizia nr. 3942/2013, recursul a fost respins.

Având în vedere motivaţiile din cele două decizii, contestatorii arată că s-au adresat la O.C.P.I. doar pentru detalii clare, iar această unitate administrativ teritorială le-a comunicat, prin adresa din 22.08.2013, că documentaţia cadastrală a fost întocmită de o persoană fizică autorizată şi a fost înregistrată în evidenţele de cadastru şi carte funciară, coordonatele grafice din planul de amplasament şi delimitare a imobilului cu nr. cadastral x s-au integrat în baza de date grafică a O.C.P.I., fiindu-le înaintat, cu numărul 75558/2013, planul de amplasament şi delimitare a imobilului cu numărul cadastral x, proprietatea lor în care se precizează, la rubrica menţiuni, limita convenţională cu terenurile în litigiu. Aceste documente, prin conţinutul lor, contracarează cele reţinute în cuprinsul motivării deciziilor nr. 541 şi nr. 3942.

În baza acestor documente oficiale cu caracter de noutate, contestatorii arată că s-au adresat cu cerere de revizuire la Curtea de Apel Craiova şi instanţa, prin Decizia nr. 8523 din 30.09.2013, a trimis cererea de revizuire la Tribunalul Dolj, care a emis hotărârea împotriva căreia a formulat cerere de revizuire înregistrată, la Tribunalul Dolj, sub nr. x/2013. Arată că, în urma repartizării aleatorii, dosarul a ajuns la acelaşi complet de judecată care a soluţionat şi dosarele nr. x/2007 şi nr. y/2011 format din judecătorii I. şi J. Deşi în dosar se aflau documentele emise de O.C.P.I. Dolj, raportul de expertiză K., documentele de punere în posesie şi alte documente relevante, prin Decizia nr. 27/2014 le-a fost respinsă cererea de revizuire. Împotriva acestei ultime decizii au formulat recurs la Curtea de Apel Craiova, care a fost respins.

Se mai arată de către contestatori că, în anul 2017, şi L., a solicitat instanţelor rectificarea cărţii funciare a imobilului lor, acţiune care a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 12856 din 23.11.2017 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul x/2017, iar apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins, prin Decizia nr. 1331 din 18.06.2018.

Apreciază că deciziile pronunţate în dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2013 pentru H. şi dosarul civil nr. x/2017 pentru L. sunt potrivnice, cu toate că ambele familii au avut calitatea de pâraţi în dosarul x/2007.

Contestatorii nu au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele statuate de prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ.

Analizând contestaţiile în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la contestaţia în anulare formulată de către contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 799 din 17 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă pentru motivele care succed:

Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. reglementează cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită, respectiv: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare obişnuită nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă.

În speţă, susţinerile formulate de contestatori nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., mai sus citate, ci sunt, în esenţă, nemulţumiri care privesc modul de soluţionare a litigiilor dintre părţi. În concret, contestatorii şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la modul de soluţionarea a mai multor litigii purtate cu intimaţii, în esenţă, susţinând că nu le-au fost luate în considerare actele şi probatoriile administrate în cadrul dosarelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Totodată, susţinerile contestatorilor referitoare la pretinsele motive de bănuială legitimă cu privire la modul de repartizare a dosarelor şi lipsa de imparţialitate a judecătorilor care au instrumentat dosarele aflate pe rolul Tribunalului Dolj nu constituie motive ale contestaţiei în anulare, reglementată de art. 317 C. proc. civ., care să poată fi încadrate în dispoziţiile legale sus evocate.

Or, legea nu a urmărit, prin reglementarea căii de retractare a contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, pe motivul că s-a stabilit eronat situaţia de fapt ori s-a aplicat greşit legea sau pentru că au fost respinse cereri şi probe, ci exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres prevăzute.

Ca atare, întrucât motivele evocate de contestatori nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., niciuna din acestea neavând legătură cu neregulile procedurale, prevăzute de textul legal, ca motive ale contestaţiei în anulare obişnuită, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de formulată de contestatorii B. şi A.

II. Relativ la contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 318 C. proc. civ., la rândul său, poate fi promovată în doua ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare,

Textul ce reglementează contestaţia în anulare are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea, cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Prin urmare, aşa cum s-a arătat în precedent, poate constitui obiect al contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., numai o hotărâre pronunţată în recurs.

Contestatorii B. şi A. au formulat prezenta contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 799 din 17 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire a contestatorilor împotriva deciziei nr. 27 din 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secţia I civilă, şi deciziei nr. 795 din 9 mai 2014 a Curţii de apel Craiova, secţia I civilă.

Or, în cauza de faţa, hotărârea a cărei retractare se solicită, respectiv Decizia nr. 799 din 17 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire, situaţie în care dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente. Pentru acest motiv, devine inutil a mai cerceta dacă motivele invocate pot să fie subsumate motivelor contestaţiei în anulare speciale, astfel cum sunt reglementate prin textul de lege arătat.

Ca atare, căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare de faţă a fost formulată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca tardivă, o cerere de revizuire, drept pentru care, faţă de cele anterior menţionate şi de hotărârile care pot constitui obiect al revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea nu poate fi primită, urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 799 din 17 aprilie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.

GGC - CL