Tardivity of cassation appeal due to valid service at address designated in civil proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on cassation as untimely filed, thereby upholding the lower appellate court’s decision. The dispute involved a claimant company challenging a civil judgment via a declaration of appeal, but it argued that the service of the appellate decision was procedurally defective because the notification did not explicitly name the person authorized to receive correspondence, implying a need for alternative service methods. Relying on the thirty-day statutory deadline for filing an appeal in cassation and the principle that service notices are prima facie evidence of valid notification, the court rejected the claimant’s arguments regarding service defects and noted that the plaintiff failed to utilize the procedural mechanism for restoring the deadline for late filings, resulting in the dismissal of the appeal without prejudice to the prior judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 156 C. proc. civ, art. 485 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 164 alin. (4) C. proc. civ; Tardivity of cassation appeal due to valid service at address designated in civil proceedings: În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 7 mai 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 121 din data de 26 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost respins apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. împotriva Sentinţei nr. 1801 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. a declarat recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 septembrie 2018 şi repartizat spre soluţionare completului de filtru CF x.
Urmare a Hotărârii nr. 119/26.09.2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a aprobat desfiinţarea completului nr. 2 începând cu data de 14 decembrie 2018 şi repartizarea în sistem ciclic a dosarelor rămase pe rolul acestui complet, dosarul a fost repartizat completului de judecată CF x.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 7 mai 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.
Raportul a fost comunicat părţilor la 13 mai 2019.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 3 octombrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părţilor.
La 3 octombrie 2019 au fost înregistrate la dosar notele scrise depuse de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în cuprinsul cărora se arată că recursul a fost declarat în termen, întrucât dovada de înmânare din 3 aprilie 2018 a comunicării hotărârii civile recurate a fost comunicată părţii la sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură, fără a fi însă menţionată în cererea de apel şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel cum prevede art. 158 alin. (1) teza I C. proc. civ. Apreciază că, în lipsa acestei menţiuni, comunicarea trebuia efectuată, după caz, potrivit dispoziţiilor art. 155 sau art. 156 C. proc. civ., în speţă, la sediul societăţii din Iaşi, judeţul Iaşi.
Examinând recursul în raport de excepţia tardivităţii, invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.
Din verificările efectuate în dosarul de apel, s-a constatat că, potrivit însemnării olografe a agentului poştal consemnată pe procesul-verbal de înmânare a comunicării hotărârii, Decizia civilă nr. x din 26 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost comunicată reclamantei S.C. A. S.R.L. la 3 aprilie 2018, atât la sediul ales indicat în cererea de apel (Iaşi, judeţul Iaşi), cât şi la sediul societăţii (Iaşi, judeţul Iaşi).
Potrivit dispoziţiilor art. 164 alin. (4) C. proc. civ., menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.
Cererea de recurs formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost depusă prin poştă la 4 septembrie 2018, conform ştampilei aplicată pe plicul de expediere aflat la dosar.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, se reţine că recursul formulat de reclamantă a fost depus cu încălcarea termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac.
În cuprinsul notelor scrise depuse la 3 octombrie 2019, recurenta-reclamantă arată că, în aprecierea sa, recursul nu este tardiv declarat, aducând o serie de argumente, care se impun a fi analizate distinct.
Astfel, cu referire la apărarea formulată de recurenta-reclamantă, în sensul că procedura de comunicare a deciziei din apel a fost viciată întrucât hotărârea curţii de apel nu a fost comunicată părţii la adresa din Iaşi, judeţul Iaşi, examinând actele şi lucrările dosarului, contrar acestei susţineri, se constată că procesul-verbal de înmânare a comunicării hotărârii a fost emis atât pentru adresa din Iaşi, judeţul Iaşi - de unde dovada de înmânare s-a întors cu menţiunea că actele au fost înmânate funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, fiind aplicată ştampila lichidatorului judiciar B. -, cât şi pentru adresa societăţii - din Iaşi, judeţul Iaşi - adresă de la care, însă, procesul-verbal de înmânare s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat".
În acest caz, în ceea ce priveşte îndeplinirea procedurii de comunicare, în speţă devin aplicabile dispoziţiile art. 172 C. proc. civ. care dispun că: dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.
Referitor la aprecierea recurentei-reclamante potrivit căreia, în lipsa menţionării persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, procedura de comunicare a deciziei ar fi trebuit efectuată "potrivit dispoziţiilor art. 155 C. proc. civ. sau 156 (după caz)", se constată că, în mod procedural, comunicarea s-a efectuat potrivit art. 155 alin. (1) pct. 5, hotărârea pronunţată de apel fiind comunicată la ambele adrese indicate chiar de apelanta-reclamantă în cuprinsul cererii de apel, adrese la care partea a fost citată pe parcursul desfăşurării procedurii în faţa instanţei de apel. De altfel, orice neregularitate a procedurii de citare trebuia adusă la cunoştinţa instanţei de către parte în condiţiile art. 160 C. proc. civ.
Curtea Europeană a arătat că revine sarcina în primul rând celor interesaţi să depună diligenţe pentru protejarea propriilor interese (cauza Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei, nr. 29608/02, Hotărârea din 4 mai 2004) şi că autorităţile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenţei trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 Hotărârea din 23 octombrie 2007).
Se reţine, totodată, că aspectele prezentate de parte nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 184 C. proc. civ. referitoare la prelungirea sau întreruperea termenului, cu atât mai mult, recurenta-reclamantă nu a uzat de procedura prevăzută de art. 186 C. proc. civ. privind repunerea în termen.
Neregularitatea procedurii de citare sau de comunicare a actelor procedurale poate fi invocată în recurs, însă pentru a putea fi supuse analizei instanţei de control judiciar, motivele de nelegalitate trebuie formulate în termenul de recurs prevăzut de art. 485 C. proc. civ.
Or, recursul formulat de reclamantă a fost depus cu încălcarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, respectiv cu încălcarea termenului de 30 de zile de la comunicare.
Pentru a nu fi vătămate în exerciţiul drepturilor procesuale, în atare situaţii precum cea din speţa dedusă judecăţii, legiuitorul a pus la dispoziţia părţilor instituţia repunerii în termen prevăzută de dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., procedură de care recurenta-reclamantă nu a uzat.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că memoriul de recurs a fost înregistrat după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac, urmează a respinge recursul, ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. împotriva Deciziei civile nr. 121 din 26 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2019.
GGC - CL