Nullity of appeal for failure to ground criticism in statutory cassation grounds despite allegation of simulated loan contract

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, sub nr. x/2015, la data de 20.04.2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 260.610 RON împrumutate şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile C. civ., de la 1864, aplicabil în speţă, art. 1584, 1586.

La data de 22.06.2013, pârâta B., a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., C. şi E., să se constate caracterul simulat al împrumutului acordat de către reclamantă, în sensul că între părţi a fost încheiat în realitate, un contract de societate civilă în vederea obţinerii unui profit şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1491 şi urm. C. civ. din 1864, art. 1175 din acelaşi cod, Decretul nr. 167/1958, art. 205 şi urm. C. proc. civ., art. 209 C. proc. civ.

Prin Sentinţa nr. 197/15.02.2016, pronunţată în Dosar nr. x/2015, Tribunalul Bucuresti, secţia a IV a civilă, a admis excepţia prescripţiei introducerii cererii principale; a respins, ca prescrisă, cererea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei B.;a obligat reclamanta A. la plata, către pârâta B., a sumei de 2.250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat; a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulate de reclamanta B. împotriva pârâţilor A., F. şi D. şi s-a format un dosar separat cu obiect constatare simulaţie.

Prin Decizia nr. 618/22.09.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, a menţinut soluţia în ce priveşte disjungerea cererii reconvenţionale şi judecarea într-un dosar separat.

Pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, s-a format Dosarul disjuns nr. x/2016, iar prin încheierea de şedinţă din 13.06.2016, au fost respinse excepţia prescripţiei de a constata caracterul simulat al actului de împrumut, excepţia lipsei de interes a acţiunii în constatarea simulaţiei contractului de împrumut, ca neîntemeiate.

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă

Prin Sentinţa nr. 1.445/14.11.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins cererea formulată de pârâta B., împotriva pârâţilor A., C. şi F., ca neîntemeiată.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin Decizia nr. 356/A/04.04.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi cererea de apel formulate de pârâta B.; a luat act că apelanta şi intimatul C. şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată; a obligat apelanta să plătească intimatei A., cheltuieli de judecată în sumă de 700 RON, reprezentând onorariu avocat ales redus, conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

4. Calea de atac formulată

Împotriva Deciziei nr. 356/A/04.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta B., învederând următoarele:

- În mod eronat instanţa de apel a considerat că există două acte juridice distincte, două operaţiuni juridice încheiate la momente diferite, împrumutul şi convenţia de a împărţi profitul obţinut din vânzarea terenurilor, fiecare având obligaţii juridice distincte. Înţelegerea a fost ca intimata A. împreună cu asociatul acesteia, D., să contribuie la achiziţionarea celor două terenuri, urmând ca ulterior, după vânzarea acestora la un preţ mai mare decât cel de achiziţie, să se împartă preţul şi profitul realizat, operaţiune ce prezintă caracteristicile contractului de societate civilă. Această operaţiune urma să fie mascată de încheierea unui alt act juridic, contractul de împrumut, scopul simulaţiei nefiind de fraudare a terţilor, ci de apărare de curiozitate şi indiscreţie, intimaţii, în calitate de notari publici, nedorind să figureze cu dreptul de proprietate asupra acestor terenuri. De asemenea, aceştia doreau să se sustragă de la plata impozitului pe profit ce urma să se obţină din vânzarea celor două terenuri;

- Contrar celor reţinute de instanţa de apel, din conţinutul convenţiei încheiate la 30.07.2008, rezultă scopul oneros al participării tuturor părţilor la încheierea înţelegerii, deoarece din cuprinsul acestei înţelegeri nu rezultă că intimatei i s-ar cuveni doar suma împrumutată, ci o cotă parte din câştig;

- În mod eronat instanţa de apel, reţine că nu are relevanţă provenienţa sumei de bani remisă recurentei de către intimata A., întrucât acea sumă dovedeşte actul real încheiat între părţi şi combate teza împrumutului;

- Interpretarea instanţei în sensul că restituirea, către intimată, a sumei de 19.350 RON ulterior celor două contracte de vânzare-cumpărare, echivalează cu un acord de voinţă la încheierea contractului de împrumut este eronată, întrucât respectiva sumă rămăsese în plus în urma tranzacţiei, fiind acoperite toate spezele contractului;

- Operaţiunea fictivă rezultă şi din răspunsul la interogatoriu al intimatei A., din care rezultă că atât aceasta, cât şi intimatul D. nu au participat decât o singură dată la achitarea terenului, nefiind în prezenţa a două operaţiuni juridice distincte, împrumutul, respectiv societatea civilă;

- Contrar celor reţinute de instanţa de apel, de poziţia martorului G., atestă faptul că între părţi s-a desfăşurat o simulaţie, acesta percepând în mod direct situaţia, fiind de faţă la discuţia telefonică purtată la bancă între recurentă şi intimata A., precum şi la discuţiile telefonice purtate între E. şi intimata A.

5. Procedura de filtru

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 24.09.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, apoi la data de 15.04.2019 (după ce judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., apoi repusă pe rol în vederea continuării procedurii filtru la data de 21.01.2019), la întocmirea completării la raportul de admisibilitate.

Completul de filtru C3, constatând că raportul completat întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 18.04.2019, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Intimata A. şi intimatul C. au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate, prin care au invocat excepţia de nulitate a recursului, pentru nemotivare, iar în subsidiar au solicitat respingerea acestuia.

Prin rezoluţia din 25.06.2019 s-a stabilit termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu la data de 02.10.2019.

6. Apărări formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată la data de 04.03.2019, intimatul-reclamant C. a invocat excepţia de inadmisibilitate şi de nulitate a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte, constată că recursul este nul, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul, deşi formal încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Astfel, prin criticile supuse analizei instanţei de recurs, recurenta a arătat, fără a se raporta la considerentele şi chestiunile dezlegate prin decizia atacată, că în cauză au fost încheiate două acte juridice distincte specifice simulaţiei; că părţile au urmărit eludarea dispoziţiilor legale privind plata impozitului pe profit; că din conţinutul convenţiei încheiate la 30.07.2008, rezultă scopul oneros al participării tuturor părţilor la încheierea înţelegerii, deoarece din cuprinsul acestei înţelegeri nu rezultă că intimatei i s-ar cuveni doar suma împrumutată, ci o cotă parte din câştig; că provenienţa sumei de bani remisă recurentei de către intimata A. dovedeşte actul real încheiat între părţi şi combate teza împrumutului; că interpretarea instanţei în sensul că restituirea, către intimată, a sumei de 19.350 RON ulterior celor două contracte de vânzare-cumpărare, echivalează cu un acord de voinţă la încheierea contractului de împrumut este eronată; că operaţiunea fictivă rezultă din depoziţia martorului G., care nu a fost luată în considerare de către instanţă.

Prin decizia recurată însă, s-a apreciat că în cauză nu a fost dovedită existenţa unui acord simulatoriu al părţilor, încheiat prealabil actului juridic public al împrumutului, cerinţă esenţială în cadrul instituţiei juridice a simulaţiei, în lipsa căreia analiza întrunirii celorlalte condiţii vizând inter alia (cauza încheierii acordului simulatoriu, cauza indicată de către apelantă şi de intimatul Bucur, ca înglobând şi intenţia intimaţilor pârâţi notari de a eluda dispoziţiile legale relative păţii impozitului pe profit) este inutilă.

S-a mai reţinut, prin decizia recurată, că declaraţia notarială nr. x/22.04.2011 la BNPA A. şi C., dată de recurentă şi de intimata A. confirmă existenţa convenţiei publice de împrumut; că în mod greşit a fost apreciată, de către tribunal, lipsa de interes a intimatului F., întrucât fosta calitate de soţ nu infirmă şi nu înlătură interesul procesual prezent decurgând din faptul că obligaţia asumată prin convenţia din 30.07.2008 subzistă; că neprezentarea la interogatoriu a intimatului D. nu poate fi sancţionată potrivit art. 358 din C. proc. civ., întrucât acesta a arătat, la termenul de judecată din 03.10.2016, că nu se poate prezenta din motive familiale, instanţa acordând un nou termen, cu citarea acestuia pentru prezentare la interogatoriu, dispoziţie legală care însă nu a fost executată; că în urma reevaluării probatorii nu s-a constatat o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de prima instanţă; că în mod corect tribunalul a apreciat că restituirea parţială a împrumutului, în referire la suma de 19.350 RON, reprezintă un act juridic reconfirmativ al actului juridic real încheiat, respectiv acela de împrumut.

Instanţa de apel a mai reţinut că, întrucât obiectul exclusiv al a cauzei este constatarea caracterului simulat al contractului public de împrumut, iar acordul simulatoriu cu privire la acesta nu a fost dovedit, este inutilă analiza calificării juridice exacte a convenţiei din 30.07.2008, întrucât aceasta nu reprezintă faţă de contractul public de împrumut un contraînscris, ci un act juridic încheiat ulterior contractării împrumutului.

Se constată că prin motivele de recurs îndreptate împotriva acestei decizii şi întemeiate formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamanta deduce judecăţii instanţei de control judiciar, fie aspecte de fapt ce nu pot forma obiectul controlului de legalitate în recurs, fie aspecte străine de considerentele hotărârii recurate anterior expuse.

Încadrarea criticilor de recurs în motivele limitativ prevăzute de lege se realizează nu numai prin indicarea textului legal incident (astfel cum în mod formal a procedat recurenta), ci şi prin expunerea unor argumente care să justifice motivul de recurs şi să se raporteze la soluţia adoptată de instanţa a cărei hotărâre este recurată.

În speţă, considerentele instanţei de apel vizează nedovedirea acordului simulatoriu, în lipsa căruia condiţiile acţiunii în simulaţie nu se mai impun a fi analizate, iar recurenta expune, prin memoriul de recurs, stări de fapt care, în opinia acesteia, dovedesc condiţiile acţiunii în simulaţie, apărările astfel formulate nefiind de natură să atragă încadrarea în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va anula recursul declarat de recurenta B. împotriva Deciziei nr. 356/A/04.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B., cu domiciliul în Bucureşti, şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat H., în Bucureşti, Piaţa Alba Iulia nr. 6, bl. i 5, împotriva Deciziei nr. 356 A din 4 aprilie 2018, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A., cu domiciliul în Bucureşti.

C., cu domiciliul în Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 octombrie 2019.

GGC - OB