Appeal nullified for failing to state cassation grounds; suspension order stands.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea de şedinţă din data de 24 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019/a1, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului formulat de recurentul A. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 7 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, având în vedere că, deşi recurentul a fost legal citat, acesta nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., arătând că încheierea de şedinţă, astfel cum i-a fost comunicată, nu este semnată, fiind încălcate dispoziţiile art. 426 alin. (5), art. 427 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

A apreciat că încheierea de şedinţă este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reţinut că prezentul recurs este formulat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurentul-petent, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 3 iulie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia recurentului-petent pentru ca partea să depună punct de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, recurentul-petent nu a formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, care i-a fost comunicat la data de 12 iulie 2019, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, recurentul-petent nu a procedat la încadrarea susţinerilor sale în cazurile de casare prevăzute de lege şi nici nu a formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., susţinând că nu s-a ţinut cont de cele cerute şi invocând pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de şedinţă ce i-a fost comunicat, fără a aduce critici concrete judecăţii curţii de apel finalizate cu pronunţarea încheierii de şedinţă prin care s-a dispus de suspendarea judecării cauzei.

Or, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate asupra încheierii recurate, condiţia dezvoltării motivelor de recurs implică arătarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de curtea de apel.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-petent A. nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 24 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019/a1.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.

GGC - CL