Cassation nullity for failure to allege substantive illegality when re-asserting factual arguments regarding market rental value in property compensation claims

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, obligarea pârâtei la plata echivalentului în RON, conform cursului BNR din ziua plăţii, a sumei de 10.250 euro către reclamantul A. şi sumei de 58.692 euro către ceilalţi reclamanţii, corespunzător cotelor de proprietate pe care le-au deţinut asupra imobilului din CF Cluj x nr. topo. x şi y, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale la sumele stabilite, de la data formulării acţiunii şi până la momentul plăţii.

2 .Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin Sentinţa nr. 223 din 4 mai 2018, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtul Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei să plătească echivalentul în RON, la cursul BNR din ziua plăţii, a sumei de 10.250 euro, către reclamantul A. şi a sumei de 58.692 euro către ceilalţi reclamanţi, plus dobânda legală calculată la sumele menţionate, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 11 ianuarie 2018, şi până la plata integrală.

Prin aceeaşi sentinţă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 9.200 RON.

3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel în apel

Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin Decizia nr. 8/A din 16 ianuarie 2018, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, formulată de intimatul A.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Prin criticile formulate, recurentul-pârât arată că a recunoscut, de la bun început, dreptul reclamanţilor de a solicita chirie pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, P-ţa Unirii nr. 28 a str. x, pe care l-au redobândit în întregime, în baza Legii nr. 10/2001, cu excepţia spaţiului în care îşi desfăşura activitatea Colecţia de Istorie a Farmaciei.

Prin Decizia nr. 30 din 21 mai 2010, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a hotărât nerestituirea spaţiului în care de zeci de ani îşi desfăşura activitatea Colecţia de Istorie a Farmaciei, cu un patrimoniu autentic, aproximativ 3.000 de bunuri culturale, care au atras mii de turişti din ţară şi din străinătate, dobândind notorietate datorită expoziţiilor şi evenimentelor organizate de-a lungul timpului.

Decizia de nerestituire a fost contestată de reclamanţi, iar în urma mai multor procese, s-a dispus evacuarea sa din spaţiu.

Recurentul-pârât susţine că pentru perioada 2008 - 2013, în baza sentinţelor pronunţate de instanţele de judecată, a achitat chiria aferentă spaţiului, în baza H.G. nr. 1886/2006, modificată prin H.G. nr. 343/2007 (în prezent abrogate), iar pentru perioada 2013 - 2016 a achitat chiria stabilită în baza unui raport de expertiză efectuat de un expert, care a stat la baza sentinţelor judecătoreşti prin care a fost obligat la plata unor sume reprezentând despăgubiri pentru nefolosinţa spaţiului. Susţine că s-au purtat discuţii privind vânzarea-cumpărarea imobilului, însă datorită faptului că Ministerul Culturii nu şi-a exercitat dreptul de preemţiune, s-a ajuns ca Primăria Cluj să-şi exprime acest drept, numind o Comisie pentru negocierea preţului de vânzare-cumpărare. După mai multe discuţii s-a încheiat un contract de locaţiune, cu valabilitate 1 an, care în prezent este suspendat, întrucât proprietarul urmează să efectueze lucrări de consolidare a întregului imobilul.

În ceea ce priveşte cuantumul sumelor la care muzeul a fost obligat, recurentul pârât susţine că tariful de 18,288 euro/mp este prea mare având în vedere veniturile instituţiei, care sunt foarte mici comparativ cu cele ale operatorilor economici din zonă şi nu acoperă costurile de întreţinere ale spaţiului şi nici costurile de conservare ale bunurilor culturale expuse.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru imposibilitatea încadrării criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

5. Procedura derulată în recurs

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că este incidentă excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant A. prin întâmpinare, având în vedere că motivele formulate nu pot fi încadrate în niciunul dintre punctele 1 - 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, iar părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 1 octombrie 2019, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, astfel că, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

În cauză, prin criticile formulate, neîncadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant, fără a se raporta la considerentele reţinute în decizia recurată, după ce prezintă situaţia de fapt din dosar, susţine că tariful pe mp de 18,288 euro este prea mare având în vedere veniturile instituţiei, care sunt foarte mici comparativ cu cele ale operatorilor economici din zonă şi nu acoperă costurile de întreţinere ale spaţiului şi nici costurile de conservare ale bunurilor culturale expuse.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurentul-pârât a reluat criticile de fapt formulate în faza procesuală anterioară şi asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat, reţinând în ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor, că aceasta nu se stabileşte în raport de veniturile pârâtului, ci în funcţie de valoarea la care un imobil asemănător poate fi închiriat, liber, pe piaţă.

Prin urmare, fără a face referiri la soluţia apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurentul reclamant nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei împotriva Deciziei nr. 8A din 16 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 octombrie 2019.

GGC - CL